Proba credintei,

Se intimpla des ca noi sa avem mari dificultati in a intimpina prezentul asa cum se cuvine.Nu e doar faptul de a trai fie un pic agatati(nostalgic) de trecut, fie proiectati intr/un viitor usor de construit la nivel mental, dar cam subred cind vine vorba de realizare.
O privire sincera asupra modului nostru de viata ne pune in fata o rapiditate cu care sintem tot mai deprinsi. Traim intr/o epoca a progresului continuu si nivelul nostru  zilnic de achizitie in materie de informatie depaseste imaginatia.
Vrem sau nu, spunem ceva, vrem sau nu adunam felurite imagini si sunete in mintea noastra. Astfel, eliminam distante si mai diminum din frica de necunoscut.
Cu o naturalete greu de imitat, Isus are o preocupare aparte pentru timpul prezent. Rar foloseste verbe la alt timp decit cel prezent, si atunci o face cu precizie!  Nu e oare asta o puternica trimitere la viata?  Viata care prin excelenta este.. Pentru ca trimite des la memorie, metoda lui are rezultate si astazi.  Evanghelia este dovada  concreta a faptului ca a fi prezent si a locui in timpul tau, a trai, cere o atentie aparte pentru detalii: capacitatea de a vedea in micimea unui fapt sau om amploarea unui regat, o vedere buna pentru a/l recunoaste pe aproapele, un auz bun pentru a/l asculta, mult mai mult decit o mina pentru a/i veni in ajutor.
Ce am scris mai sus poate face parte din elementarul nostru bagaj de cunostinte, dar face parte si din practica?
Nu de alta, dar aici se verifica mult care e partea noastra cind vine vorba de fidelitatea fata de cererea  *vie imparatia ta*.

Sa nu poftesti,

**Lacomia de bogatii il face pe om sclav, si in timp ce el ajunge sa fie sclavul bogatiilor, el se stinge in sine insusi.
Nefericit sufletul care este mai mic decit lucrurile pe care le poseda: este mai mic pentru ca in loc sa fie deasupra acestor lucruri, el se situeaza dedesubtul lor.
Si aceasta supunere slugarnica se experimenteaza mai precis atunci cind ceea ce am posedat cu atita pasiune, se pierde cu nespusa suferinta.**

**Despre sobrietate,**

**O buna parte din filozofii antici, dar mai ales Parintii Bisericii, subliniau in scrierile lor ca dorintele si pasiunile umane sunt infinite si ca ele trebuie temperate, moderate, pentru ca, astfel, fiinta umana sa poata alege si savirsi binele.
De accea, i/au incredintat aceasta misiune virtutii, sobrietatii. Insa, in zilele noastre, sobrietatea  este deseori inteleasa gresit, fiind confundata cu austeritatea.
Or, lucrurile nu stau asa. Sobrietatea nu este austera, ci frumoasa, atragatoare, placuta ochiului, pentru ca aceasta reprezinta o alegere de viata, cautarea intelepciunii.  Ca atare, sobrietatea trebuie vazuta mereu ca o cautare continua a esentialului in viata, moderatie in felul de a minca, de a bea, de a se imbraca, de a trai existenta etc.
Astfel, putem intelege ca virtutea sobrietatii nu ne arata doar cum sa traim o viata cumpatata in mincare si bautura, ci si cum sa ne pastram mintea limpede, ca sa nu ne lasam dominati de dorinte sau de pasiuni, ci sa le dominam noi pe ele.
Drept urmare, este nevoie sa invatam sa ne gindim bine inainte de a face ceva sau de a lua anumite hotariri, ca sa/i fim placuti domnului si sa/i edificam in bine pe semenii nostri(cf. Mt 5,16).
Sa recunoastem, in zilele noastre s/a cam pierdut simtul masurii. Consumismul vrea sa ne faca sa credem ca, cu cit ne vom implini mai multe dorinte, cu cit vom avea mai multe lucruri, cu atit vom fi mai fericiti.
Or, noi, crestinii, stim ca evanghelia lui Hristos ne invata cum sa fim fericiti(cf Mt 7,24 27), cum sa deosebim binele de rau, traind o viata echilibrata, fara excese.  De aceea, intrucit stim ca orice cuvint, atitudine, comportament, alegere ne poate face bine dar si rau, atit noua, cit si celor din jur, ne poate indeparta de d/zeu, dar si de aproapele, cred ca este necesar sa ne interiorizam mai des , sa veghem mai mult asupra dorintelor noastre, cerind de la domnul  aceasta virtute.
Astfel, avind mintea limpede, cautind inainte de orice sa ne consultam cu domnul, vom trai o viata echilibrata, vom dobindi un simt al masurii in modul nostru de a fi, de a gindi, de a alege si de a ne comporta.

FOBIA FATA DE IUBIRE si DESPARTIRILE DUREROASE,

Urmatoarea fraza a lui Stendhal m-a impresionat intotdeauna prin frumusetea si realismul sau: Dragostea este o floare frumoasa, dar trebuie sa ai curajul s-o culegi de pe marginea unei prapastii. Iubirea celor curajosi. Iubirea te face sa transpiri si sa lupti, se fabrica si se construieste in fiecare zi. Prin urmare, daca te numeri printre oamenii pretentiosi si extrem de romantici, vei avea o rezistenta minima la ravagiile iubirii. Intre calvarul celor care cred ca iubirea este facuta pentru a suferi si ingeniozitatea credulilor sentimentali se afla dragostea realista. Dragostea dintre parteneri nu este roz, desi asa ar vrea unii sa o picteze: exista suisuri si coborisuri pe care indragostitii trebuie sa invete sa le depaseasca.
Atunci cind comportamentele si atitudinile negative trec dincolo de linia rosie, trebuie sa pleci; daca acestea ramin in cadrul unor limite acceptabile si sint sustinute de o dragoste solida, mergi mai departe. Iubirea creste si se dezvolta.
Exista oameni care se calesc prin experienta iubirii si invata sa reglementeze unele aspecte ale iubirii fara a fi traumatizati, si exista altii carora durerea din trecut le produce o stare de aversiune care ii imobilizeaza si ii impedica sa aiba relatii satisfacatoare, de teama sa nu sufere.
Ideea din spatele acestei evitari generalizate este: *daca am esuat o data, o voi face din nou.* sau *Am suferit de prea multe ori din dragoste, asa ca nu mai vreau sa existe posibilitatea de a ma indragosti.*
Oboseala, sensibilitatea excesiva si mecanismele de aparare, toate acestea actioneaza in acelasi timp.
Uneori, acesti oameni tind sa-si asume o falsa autonomie.
Aparent, se afla dincolo de bine si de rau si se bucura de  o independenta minunata: cind, de fapt, singuratatea pe care o simt este ca o carapace protectoare. Exista persoane care mor de dorinta de a iubi si a fi iubite, dar care totodata intra in panica numai la gindul de a incepe iarasi o relatie sentimentala, pentru ca se tem sa nu greseasca.
Relatiile proaste si/sau despartirile dureroase: este foarte important sa stii sa alegi, dar si sa fii in stare sa inchei in mod corespunzator o relatie.

Fericirile durerii,

Simt mare respect pentru suferinta ta si simt constient de a fi un instrument sarac si nepotrivit scopului stabilit, dar ma apropii de tine cu incredere si speranta. Doresc sa descoperi un drum prin care sa descoperi: valoarea, frumusetea si maretia noului tovaras de calatorie, care a aparut pe neasteptate la orizontul vietii tale si te-a facut sa tresari. Si totusi intilnirea cu durerea era prevazuta, era cu totul inevitabila. Au cazut asa iluziile si a ramas realitatea.  Si aceasta este adevarata descoperire a vietii, sublim mister care se articuleaza in dubla lege a iubirii  si a durerii: pentru toti,deci si pentru tine. 

Durerea duce la descoperirea de sine insusi. Este incredibil dar adevarat: cei mai straini noua insine sintem chiar noi!  Lumea noastra interioara este un autentic mister de explorat, de cunoscut, de valorizat.  

Din pacate  este lumea exterioara cea care ne atrage, pentru ca ni se pare atit de frumoasa si interesanta fata de a noastra.

Poate pentru multi nu este inca clar ca fiecare dintre noi are personalitatea sa, propria minte, propria lume interioara, diferita si mai stralucitoare decit a celorlalti.

Gandhi zicea:''cine pierde propria individualitate pierde totul, pentru ca este unica si irepetabila''.

Dar descoperirea nu este usoara si imediata: este nevoie de virsta si experienta, de deceptii si suferinte.  Este nevoie ca individul sa simta, incet, superficialitatea raporturilor cu aproapele, incapacitatea altora de a intelegere fata de noi.

Numai cind vom fi fortati sa traim singuri, vom putea sa incepem o miscare de interiorizare care sa ne duca la descoperirea de noi insine.

Delacroix a scris ''Nenorocirii mele ii datorez descoperirea de mine insumi; daca ea nu m-ar fi inchis in inchisoarea mea, nu m-as fi intilnit, nixci cunoscut! Descoperire minunata care i-a aratat lui si arata la toti, ca lumea nu este afara, dar este in interiorul nostru.

Si daca singuratatii se insoteste tulburarea spiritului, intilnirea se accelereaza si seface mai profunda.

Numai cine a suferit mult poate sa zica ca se cunoaste complet. Durerea il maturizeaza pe om.

Persoana devine matura cind din experienta cotidiana a invatat sa cunoasca viata.

La scoala durerii se maturizeaza virtutea pretioasa a prudentei. Cu suferinta se cistiga adevarata experienta a vietii si se intelege seriozitatea ei si angajarea.

Un om needucat la durere, a scris Tommaseo, ramine mereu un copil, iar Veuillot in expresia sa spune; anumite lucruri nu se vad  cum trebuie, daca nu sint vazute cu ochii care au plins. Este durerea cea care te initiaza in seriozitatea vietii, care intrerupe visele si risipeste fantasmele.

Ceea ce formeaza omul este si iubirea. Nu iubirea falsa, egoista, senzuala, dar cea adevarata, generoasa, nobila, care se indreapta spre binele si usurarea altora.

Masura iubirii este cu siguranta durerea, pentru ca iubirea si durerea sint cele doua expresii ale aceluiasi mare mister.

Omul nu este cu adevarat om, pina cind nu a suferit profund pentru a iubi profund!

Durerea purifica si reinoieste spiritul. Lumea durerii este minunatul laborator, in care se formeaza sufletele mari si din care tisnesc energiile cele mai nobile.

Suferinta este;

-oxigenul sufletului,

-gimnastica spiritului,

-este terenul pentru antrenamentele cele mai angajante,

-este valoarea rolului decisiv se de neinlocuit.

Persoanele care nu au suferit sint inca la suprafata sufletului lor, pentru ca numai vibratiile care ies din suferinta au privilegiul de a trezi energii latente, si ne ajuta sa descoperim adevaratul chip al sufletului.

Numai durerea are misterioasa putere de a face sa se nasca din noi, la contactul sau aspru, scintei de lumina, de abnegatie, de maretie, de eroism.

Durerea a inspirat poetii, artistii, muzicienii, eroii; si daca este adevarat ca pagina cea mai frumoasa a unei carti este aceea pe care a cazut o lacrima, toate operele cele mai sublime care au iesit din geniul uman au fost pregatite in durere si inundate de lacrimi abundentesi amare.

Nu zadarnic Luigi Camoens, cel mai mare poet portughez, a fost pictat cu o coroana de spini pe cap, pentru a indica lungul sau drum insemnat de infinite dificultati.

Goethe a spus ca artistul are nevoie de vreo boala care sa-i faca mai transparenta omenia sa si sa-l puna in contact cu acele lumi in care sint radacinile gindirii si ale afectelor celor mai bune.

Milton, orb si infirm, scrie Paradisul pierdut; Imnul luminii, nu putea sa iasa decit din doua pupile inchise,

Dostoievski compune romanele sale intre doua atacuri de epilepsie,

Cervantes concepe ideeea din Don Quijote in inchisoare si fragmentele cele mai bune le scrie intre dureri fizice insuportabile.

Toata istoria muzicii este tesuta de dureri, de neintelegeri, de lupte, de plins.

De Musset numeste muzica'' fiica durerii'' si, poate pentru aceasta, nici o creatura nu poate sa zica ca este insensibila la chemarea sa. Si exemplele ar putea continua.

Suportarea suferintei a realizat minunea si a transformat durerea in energie pretioasa.

Omul este ca tamiia: trebuie sa fie ars pentru a face sa se simta parfumul sau!

PENTRU TINE CU DRAG

Traieste clipa!

**Traieste clipa** este un indemn in jurul caruia, societatea tinara isi creioneaza intreaga existenta. Ceea ce nu este un lucru foarte rau pentru ca astfel se pot bucura de lucrurile frumoase care se intimpla in prezent, dar uneori ignorarea responsabilitatilor si gindirea imatura reusesc sa distruga idealuri si chiar intreaga viata.  
Trebuie sa facem lucruri de care sa ne putem bucura mai tirziu, sa consideram viata noastra un dar de care trebuie sa avem grija in fiecare zi si de asemenea sa fim schimbarea pe care vrem sa o vedem in lume.
Tinarul este speranta viitorului, vitalitatea, comunicarea, dorinta spre mai bine.

Drum crucial,

Pe scara sufletului meu
M-am intilnit cu bunul d-zeu
Eu coboram mihnit din
constiinta mea,
Iar el urca surizator
sprea ea!...

Si ne-am oprit
la jumatatea scarii
Incrucisindu-ne
in clipa-ntimpinarii
Sagetile perechilor de ochi
ca de obicei
Ah! ochii lui
cum seamana cu ochii mei!

Pe scara sufletului meu
M-am intilnit din nou
cu d-zeu
El cobora solemn din 
constiinta mea
Iar eu urcam surizator
spre ea!...
          Ion Minulescu

De-ai sti,

Cit de frumos atunci e cind
ai cui marturisi un gind,
n-ai sta stingher in asteptare
sa-ti vina-n suflet alinare.

De-ai sti destinul ce ti-i dat,
prin ce ispite-i presarat,
n-ai sta privind nepasator
cum ele isi fac rostul lor.

De-ai sti ce-i rau in viata ta,
de suflet grija ai avea,
n-ai crede-ajuns la disperare
ca moartea-i singura scapare.

De-ai sti crucea ce-i ridicata,
cu cite greutati pastrata,
n-ai sta privind indiferent
ca pe-orsicare monument.

De-ai sti ce dulcei impacarea
ca linistea ce-o are marea,
cind luna se oglindeste-n ea
privind ce-a zbuciumat furtuna.

De-ar fi credinta-n viata ta
in suflet pace vei avea,
tu singur nu te-ai mai simti
pe toate astea de le-ai stii.

PLANURILE UNUI COPIL,

Un copil de dus in brate, ca si puii cei golasi
Daca au ei cite-o mama, devin mari si dragalasi.

Eu sint singurel pe lume, un pui ce nu pot zbura,
De-ar fi mama linga mine, ea cu drag m-ar invata.

In intunecimea noptii, as tot merge fara teama,
Daca m-ar tine de mina o duioasa, dulce mama.

Cind a lunii pline raze, calea nu ne-ar lumina
Ori cind vintul cel sagalnic parul nu ne-ar rasfira,

Atunci pentru a o face sa nu plinga bun as fi
Cintec nou i-as tot cinta pentru a o inveseli.

As culege pentru dinsa flori frumoase, culori vii,
Chiar si iarna i-as picta-o in culori trandafirii.

Iar cind m-as face mai mare mi-as zidi chiar si o casa
Cum pe-aproape nu e alta de draguta si frumoasa.

Si asa in cursul serii, i-as sopti dragut, gentil:
Mama, spune-mi vreo poveste, de pe cind eram copil!

NOAPTE MINUNATA,

Stau inmarmurit
Findca niciodata
N-am mai pomenit
Noapte asa instelata.

Tremura de dor
Gindurile mele,
Tu stapinul lor
Nu te-nduri de ele.

Luna iese-acum,
Si-n frumoasa noapte
Ninge flori pe drum,
Toate-nmiresmate.

Floare de cires
Mai stralucitoare,
Tril mai fara gres
De privighetoare.

Adormite -n vis
Florile gradinii,
Gingasul narcis
Iasomia, crinii.

Care-n orice floare
E un curcubeu
Tu surizatoare
Roza-n plinsul meu.

Te-am regasit in noaptea albastra,

Te-am regasit in noaptea albastra
Pe un trunchi de lemn, in lunga asteptare stind.
Tu stiai de multa vreme ca voi veni
Cind voi veni la tine...
Priveam la fruntea-ti sprijinita cu amindoua
Miinile si priveam si la coroana alba,
Coroana ce in noaptea albastra
Dadea alura sfinta maretiei tale...
Si ochii tristi ti i-am privit, secati de lacrimi
Ce in noaptea -albastra ca doua faclii ardeau
Si, doamne, m-am cutremurat de- atita jale,
Si, doamne, m-am cutremurat de-atita pace...
Atinsu-te-am, cu mina si-n loc sa ma alungi
Privirea ta cea muta mi-a spus sa ma asez.
Pe mina atunci, lumina blinda a lunii
Facu sa straluceasca cercul sau poate am visat
Ca esti Stapinul lumii ce vesnic sta, asteapta
Tacut, pe- un trunchi de lemn, sa vina sa revina
Acea floare rara ce in povesti exista...
Sa vina, sa revina eterna si tainica iubire...
Doar ea duce vestea dincolo de zenit ca
Aici ca si acolo, iubirea, da, exista...
Te-am regasit in noaptea albastra,
Priveam la fruntea-ti cu coroana alba
Si, Doamne, m-am cutremurat de atita pace...
Te-am regasit si am vazut dincolo de zenit
Iubirea, te-am regasit iubire
In noaptea albastra...

                 TOATE  PLING,

Prima data plingi cind ochii
Au vazut lumina zilei,
Cind ti-apar in viata zorii
Dragostei si floarea milei.

Plingi cind trupul tau te doare
Si cind sufletu-i ranit,
Plingi cind cineva iti moare
Sau la greu te-a parasit.

Plige frunza rupta-n doua,
Plige norul fumuriu,
Plinge ceru-n stropi de roua,
Plinge tot ce este viu.

Dar exista o "basma"
Care sterge lacrimi, lacrimi...
E speranta, steaua ta
Si virtute-n mii de patimi.

Dar si atunci cind speri, tot plingi,
Ca si cum n-ar fi de-ajuns!
Pina cind, plingind ajungi
Intr-o stea, in ceruri sus.

                      PLOAIE  DE TOAMNA,

Ramuri despuiate se leagan-alene,
In suflu de vint sub cer fumuriu,
Vazduhul tacut in taina isi cerne
Ploaia de toamna, sub val cenusiu.

Ploaia zgomotoasa pe strazi pietruite,
Ineaca suspinul tacerii de toamna,
Vrind parca in taina un vals sa cinte,
Trezindu-ne dorul de frati si de mama.

Batute de timp, frunzele cad in tacere,
Spunindu-ne parca, cu zimbetul lor ruginiu,
Nici banul, puterea, nici fagul de miere
Nu schimba sfirsitul a tot ce e viu.

Apus De August... Rasarit De Septembrie,

O alta vara si vacanta incheiata, alte momente imprimate in paginile timpului, in acelasi timp alte file albe asteapta sa fie scrise cit mai autentic, cit mai colorat cu viata.
Putem spune ca suntem oarecum obligati sa repetam acelasi '' calendar'' an de an, calendar stabilit de altii cu mult inaintea noastra, insa momentele nu dorim sa le pierdem in cotidian, in repetivitate si obisnuinta, ci sa le pretuim, sa le dam un sens.
Si ce ne salveaza de la a ne pierde in cotidian?
Constientizarea ca avem acest minunat si unic dar al vietii ce se vrea a fi desfacut, savurat. Pofta de viata, de a descoperi, de a scrie noi si noi momente, de a infrumuseta cu ornamente petele de cerneala, mizgiliturile aparute in anumite momente pe hirtie, de a reconditiona pagini vechi, de a schita personaje in povestea noastra, pofta de ''a lasa lumea mai buna decit am gasit-o''-pofta de iubire.
De ce am face asta? De ce am iesi din noi, de ce sa iubim?
Cum sa ajuns ca iubirea sa fie valoarea suprema intre noi oamenii?  De ce iubirea ''misca stelele'' , cum spune untr-un cintec M Frisina? Cum de indreptarea totala a inimii si cugetului spre d-zeu si grija unora pentru ceilalti sint doua legi ce dau sens existentei noastre?
Cum de d-zeu-Eu sunt cel ce sunt- se manifeta ca iubire, iubirea ce e in stare sa creeze, sa dea nastere unei vieti?
Iubirea ce declanseaza in noi, dincolo de reactiile chimice, o revolutie si armonie a gindirii, a perceptiei de sine, de celalalt.  Sint unele intrebari pe care le punem uneori ca un copil ce descopera lumea. Raspunsul  ne va ramine probabil mister, va ramine credinta, va ramine speranta ca se vor intimpla toate cele fagaduite.
Pina atunci suna din nou alarma, deschid ochii, ridic capul, o noua zi. Si tot asa: intruneric, lumina, intuneric, lumina... Ridic iarasi capul...
Traiesc!
Inca o zi in care mai presus de toate sa fie dragostea...
''Daca vara inseamna doar timpul pina la toamna, daca vremea-i pierduta, daca nici vinul nu ajuta, daca-ti cauti motive sa-ncepi tratative, e umbra-n inima ta(...) de-ai iubi mai mult ai fi mai puternic.''
CU   DRAG. 

DE CE VINE LA NOI MARIA?

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           













                                                                                                                                                                                                        Fecioara cea slavita de toate are-n ceruri,
Admiratori cu aripi si sfinti cu nume mare,
De-oriunde o cuprinde iubirea-n infinituri
In clipa cea tot una, fara de-o urmatoare.

Ce-abunda-n-jurul ei nu poate dara scrisul,
Nici arta sa descrie, acel suprafiresc.
E sigur ca acolo nici truda si nici plinsul
Nu zac in nici un suflet, nici nu se pomenesc.

De ce atunci Maria nu sta-ntre heruvimi?
De ce nu-i ajunge eterna fericire?
De ce mereu coboara la cei ce in suspini
Cu crucile pe inimi tinjesc spre nemurire?

De ce mereu implora  ca sa ne convertim?
De ce cu insistenta cerseste rugaciune?
De ce o intristeaza felul cum traim
Aprinsi doar de senzatii si seci de mintuire?

Iubirea ei de mama... numai ea nu o lasa
Sa stea nepasatoare, in vesnice lumini,
E grija ei enorma, de multi neinteleasa,
Ce-o aduce-aici, in vale, catre intunecimi.

Acolo unde sacrul se-arata fara sens
Si viata-i disperare, picaj in dezolare
Si drumul de credinta e mers pe contrasens,
Vine din cer Maria cu sfat, cu-avertizare.

Vine cu miini intinse, cu ochii-nsingerati
La minti materialiste si suflete de lut,
La cei ce cu divinul demult stau neimpacati,
La dornici de autentic, de sfint, de absolut.

Ea Mama inteleapta, cunoaste nemurirea
Si fericirea-n ceruri, cu ingeri multi si sfinti,
Ne vrea pe toti acolo, ca sa simtim iubirea
De-aceea tot coboara cu rugaciuni fierbinti.

..., vom fi cu adevarat fericiti numai daca vom intra in logica divina a darului, a iubirii gratuite, daca vom descoperi ca d/zeu ne-a iubit infinit pentru a ne face capabili sa iubim ca el, fara masura.
Trairea faptelor de iubire trupeasca si sufleteasca trebuie sa devina un stil de viata, un mod permanent de a  impartasi iubire si fericirea pe care o primim neincetat, o marturie vie a identitatii de fii ai lui d-zeu si de crestini.
De fapt,inainte de toate, trairea faptelor de iubire trupeasca si sufleteasca ne face sa iesim din egoismul nostru. 
Acesta este primul pas pentru a deveni cu adevarat iubitori. 

VIATA COMUNICA CU TINE,

Puterea de a fi fericit, de a avea parte numai de lucruri bune si de tot ce avem nevoie in viata se afla in fiecare dintre noi. Aceasta putere interioara este nelimitata.
Tot ceea ce exista are o anumita frecventa de vibratie. Absolut totul! Fiecare cuvint are o astfel de frecventa, fiecare sunet, fiecare culoare, fiecare copac, animal, planta fiecare obiect material.
Elementele naturii care sint; aerul, focul, apa si pamintul, au astfel de frecvente de vibratie. Chiar si numele tau are o astfel de frecventa. Dar numele real al frecventei tale de vibratie este ceea ce simti!
Sentimentele tale atrag in viata ta toate celelalte circumstante, pe aceiasi  frecvente ca si ele.  Spre exemplu, daca te simti fericit mai multa vreme, tu atragi in viata ta persoane,circumstante si evenimente fericite.
Tu poti schimba orice aspect din viata ta prin schimbarea sentimentelor tale, dar acest proces este infinit mai usor atunci cind tot ceea ce ti se intimpla este bun si frumos!
Viata este fermecata!  In fiecare zi ti se intimpla o sumedenie de lucruri minunate, dar pentru a le sesiza trebuie sa le privesti la fel de concentrat ca atunci cind te uiti  la un film sau ceva extraordinar.
Viata comunica cu tine! Ea iti vorbeste! In viata nu exista accidente sau coincidente. Fiecare zi are propria ei frecventa de vibratie si tot ceea ce ti se intimpla are aceiasi frecventa ca si tine in momentul respectiv. Tot ceea ce vezi in fata ta; fiecare culoare, semn, persoana, obiect etc. tot ce auzi, toate circumstantele si toate evenimentele care ti se intimpla in momentul prezent vibreaza  pe aceiasi frecventa cu tine. Tu esti singurul om care poate intelege semnificatia mesajelor simbolice pe care ti le transmit evenimentele din viata ta, dar in acest scop trebuie sa incepi prin a fi atent la ele si prin a/ti pune intrebari.
Daca dorim sa vedem in jurul nostru o schimbare, trebuie sa incepem prin a ne schimba noi insine in sensul dorit.
Asa cum spuneam, nu exista accidente sau coincidente. Intreaga viata se desfasoara pe principiul sincronicitatilor, ca tot ceea ce exista are la baza o frecventa energetica. Aceasta este fizica vietii si a Universului.
Viata este fermecatoare. Exista o relatie intre iubire si fiecare dintre noi, iar aceasta este cea mai uimitoare si mai fermecatoare relatie care poate exista vreodata. In schimbul tuturor bucuriilor pe care ni le ofera viata  transmite-i lumii iubirea ta, cit de mult poti.  Cauta intotdeauna binele in orice situatie si in orice persoana. Cu cit daruiesti mai multa iubire, cu atit mai mare este fericirea care te inunda si care iti taie uneori respiratia.
Atunci cind daruiesti iubire pentru tot ceea ce primesti, forta iubirii multiplica aceasta vibratie si iti inapoiaza inca si mai multa iubire.
Iubirea poate face orice pentru tine. Tu poti descatusa forta iubirii pentru a te ajuta in orice domeniu al vietii tale. Ea va face asta pentru tine numai daca vei deveni una cu ea prin iubire, apreciere si recunostinta, avind incredere in ea si renuntind sa mai incerci sa controlezi totul in viata ta. Foloseste-ti imaginatia si gindeste/te la toate lucrurile pe care le poate face pentru tine forta iubirii. Aceasta este insasi inteligenta vietii Universului. Daca iti poti imagina inteligenta care poate crea o floare sau o celula a corpului uman, vei intelege ca nu exista intrebare la care aceasta inteligenta sa nu-ti ofere raspunsul  perfect, indiferent de situatia in care ne aflam.
Iubirea poate face orice pentru tine, dar in acest scop trebuie sa devii una cu ea, realizind astfel puterea ei in viata ta.
Descopera simplitatea in orice lucru complicat.
Descopera armonia in mijlocul discordiei.
Descopera oportunitatea in orice situatie dificila spunea marele savant Albert Einstein.
Tu esti cel care confera semnificatie vietii tale. Nimic nu este in sine bun sau rau, dar gindurile noastre il pot face sa devina astfel.
Viata care iubeste totul este o viata bogata si traita intens, care isi extinde incontinuu frumusetea si puterea.
Tu poti influenta intreaga lume prin puterea ta, caci ai foarte multa iubire de oferit.

NU SINT SINGUR,

Obirsiile-izvoare
ma mai leaga.
Nu sint singur.
Mi-a crescut pe cimp
o floare,
unde sunt sa nu fiu singur.

Jaruri sfinte, nor fierbinte
trec pe cer, sa nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pamint sa nu cint singur.

Umbra- alaturi  ia fiinta,
unde merg,
sa nu merg singur.
Neguri vin din nefiinta-
marturii ca nu sunt singur.

Vulturi din robie scapa
si se-nalta, nu lupt singur.
Cade in abis o apa,
in adinc sa nu cad singur.

Focuri sint si e credinta.
Acest gind cit mai palpita
schimba moartea-n biruinta:
nu sunt singur,
nu sunt singur.
               Lucian  Blaga

RUGA,

Mila ta pentru noi
Topind vesnicia
Si lasind-o sa picure
De pe cruce-n pamint,
Ca o ceara in jurul festilei arzind,
In mina Fecioarei Maria;

Mila ta pentru noi
Singerind peste tot
Ce a fost inainte si ce-o sa mai vina,
Cind din lumea de-acum
Va mai fi doar un ciot
Pierdut din lumina-n lumina;

Indurare, iubire
Si de-a pururi iertare,
Suntem pentru ca esti linga noi,
Intre bine si rau, intre ieri si acum,
In bratele tale ne legeni precum
Se leagana cerul pe mare;

Prin nimic meritata
Mila ta pentru noi,
Precum valul ce sterge
Plaja marii strafunde,
Sterge timpul- nisip de secunde-
Si ne daruie vietii de apoi.
- Ana Blandiana-

ELOGIUL IUBIRII CRESTINE(1cor 13, 1- 15),

Daca as vorbi limbile oamenilor si al ingerilor,
dar nu as avea iubire, as deveni o arama sunatoare, un chimval zanganitor.
Si daca as avea darul profetiei, si daca as cunoaste toate misterele si toata stiinta, si daca as avea toata credinta asa incit sa mut si muntii, daca n-as avea iubire, n-as fi nimic. Si daca toata averea mea as da-o ca hrana saracilor, si daca mi-as da trupul ca sa fie ars, dar n-as avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.

Iubirea este indelung rabdatoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasa, iubirea nu se lauda, nu se mindreste.
Ea nu se poarta necuviincios, nu cauta ale sale, nu se minie, nu tine cont de raul primit. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le suporta, toate le crede, toate le spera, toate le indura.

Iubirea nu inceteaza niciodata. Profetiile vor disparea, limbile vor inceta, stiinta se va sfirsi.
Caci noi cunoastem in parte si profetim in parte; cind va veni ceea ce este desavirsit, ceea ce este in parte va disparea.
Cind eram copil, vorbeam ca un copil, gindeam ca un copil, judecam ca un copil.
Cind am devenit matur, m-am lasat de cele copilaresti. Caci acum vedem ca in oglinda, neclar, dar atunci vom vedea fata in fata.  Acum cunosc in parte, dar atunci vom cunoaste pe deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
Iar acum ramin acestea trei: credinta, speranta si iubirea. Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.

MAGIA VIETII,

Dovezile referitoare la magia vietii exista pretutindeni in jurul nostru. Pentru a te convinge, incepe intotdeauna cu analiza propriei tale vieti. 
Devino martorul miracolului gindurilor tale si realizeaza faptul ca pentru a gindi, pentru a respira, pentru a te misca, pentru a vorbi, pentru a cinta si a dansa, tu trebuie sa fii o fiinta spirituala infinit mai puternica, mai profunda si mai plina de resurse decit ti-ai dat vreodata seama pina acum.
Iesi in natura si observa gratia acesteia lipsita de orice efort, frumusetea si abundenta ei, care reflecta din plin acasta magie.
De fapt, natura reprezinta un miracol continuu, o revarsare de abundenta fara egal, usor de sesizat prin contemplarea varietatii nesfirsite a ecosistemului  ei, a nenumaratelor flori sau  a  pasarilor care zboara pe cer fara sa para ca depun  nici cel mai mic efort..
Splendoarea fiecarui rasarit de soare si reactia lumii fizice care se trezeste si prinde viata in fata lui nu reprezinta altceva decit un act de magie pura. Credinta in Univers este sinonima cu credinta in magie, dar daca vei intelege ca Universul are capacitatea nesfirsita de a le darui tuturor tot ceea ce cer, aceasta magie ti se va parea dintr-odata infinit mai putin misterioasa si mai prietenoasa, mai sigura si chiar mai previzibila, astfel incit aproape ca nu o vei mai putea considera o magie autentica, ci mai degraba o lege a naturii.

CURAJUL DE A VISA,

Timpul si spatiul opereaza prin transformarea gindurilor in realitate.
Regula se aplica tuturor oamenilor, dar primul salt din lumea cunoscuta in cea necunoscuta reprezinta marele secret care sta la baza oricarui proces creator.
Intr-un singur moment fantastic, atunci cind te avinti si visezi la ceea ce iti doresti, tu realizezi practic partea cea mai grea a procesului creator: indrazneala de a visa.
Convingerile stereotipe ale societatii si dogmele epocii, care doresc sa ne limiteze la siguranta gindurilor deja gindite, ne invata sa fim conservatori, prudenti si grijulii.Dar de ce am fi astfel? De ce ne-am putea teme?
La urma urmelor, sintem fiinte spirituale eterne, si nimic din ce am face nu ar putea schimba acest lucru.
De aceea, indrazneste sa visezi si sa crezi in visele tale, dezlantuind astfel procesul manifestarii.
Gindurile cele mai spectaculoase capata forma la fel ca cele banale, si fara un efort mai mare.
La fel de uimitoare ca si indrazneala de a visa este folosirea deliberata a imaginatiei-respectiv a gindurilor- ca instrument de implinire a viselor. Viata este un proces incredil de simplu; dar noi sintem cei care il complicam.

PUTEREA DE A TE SIMTI BINE ACUM,

Pe acest tarim non-fizic, noi nu folosim cuvinte pentru ca nu avem nevoie de exprimare. Limbajul nostru de exprimare non-fizica este vibrational, iar comunitatile sau familiile noastre se aleg dupa criteriul scopurilor comune.
Cu alte cuvinte, emitem vibrational ceea ce sintem, iar cei cu ginduri asemanatoare se alatura noua.  Asta este de asemenea valabil si pentru lumea noastra fizica, desi multi dintre noi am uitat ca este asa. Sintem fiinte iubite si binecuvintate si am venit in aceasta realitate pentru a crea cu bucurie. Adevarata cunoastere vine din experienta proprie.Chiar daca sintem culegatori inversunati de experiente si cunoasteri, viata noastra nu se limiteaza la atit- ai nevoie de impliniri, satisfactii si bucurii.
Viata noastra este expresia continua a ceea ce sintem cu adevarat. Tu esti creatorul propriei tale realitati iar fundamentul vietii tale este libertatea absoluta. Te/ai nascut cu o cunoastere instinctiva, astfel incit sa/ti poti crea propria realitate. In inima ta traieste convingerea ca tu esti creatorul experientei tale de viata, ca libertatea absoluta este fundamentul adevaratei tale experiente, si ca pina la urma, creatia experientei tale de viata depinde intru totul de tine.Odata ce te/ai  realiniat la puterile vesnice si legile universale si la adevarata ta sursa, atunci bucuria creatiei, dincolo de descrierea fizica, te asteapta, pentru ca tu esti creatorul experientelor proprii, si vei descoperi o satisfactie foarte mare in a/ti conduce constient destinul.
Prin alegerea constienta a directiei in care sa/ti indrepti gindurile, te poti conecta permanent la sursa de energie, la d/zeu, la fericire si la tot ce consideri a fi bun.
Starea de bine absolut sta la baza universului. Starea de bine este fundamentul universului, a tot  ce este, ea circula spre tine si prin tine.  Trebuie doar sa o accepti.Indreaptati atentia asupra experientelor implinite si asupra tuturor lucrurilor placute din viata ta; bucurate de circumstante si evenimente, traieste experientele creative  extraordinare pe care le oferi altora, fara nici un motiv decit acela deosebit de important de a te implini, satisface si multumi, daruieste in fiecare clipa fericire.

TEMPLUL SECRETELOR: TABLITELE DE SMARALD ALE LUI THOTH ATLANTUL

TEMPLUL SECRETELOR: TABLITELE DE SMARALD ALE LUI THOTH ATLANTUL:   Istoria tăblițelor tradus ă   în  următoarele     pagini pare ciudat ă și trece dincolo de credințele oamenilor de știință moderni. ...

CE ESTE FERICIREA?

Depinde de tine,
Ce este fericirea depinde de tine, de starea ta de constienta sau de inconstienta. Fericirea depinde de starea ta de constienta. Daca esti adormit, atunci placerea e fericire. Placerea inseamna senzatii, incercarea de a obtine cu ajutorul corpului ceva ce nu se poate obtine prin intermediul corpului- fortarea corpului sa obtina ceva ce nu se poate. Corpul iti poate oferi doar placere de moment, iar fiecare placere este echilibrata cu durere, in aceiasi cantitate, in acelasi grad.
Fiecare placere este urmata de contrariul ei, deoarece corpul exista in lumea dualitatii.
Ce numin noi ''fericire'' depinde de persoana. Pentru omul care doarme, fericirea sunt senzatiile placute.  El traieste de la o placere la alta, traieste pentru senzatii marunte- viata lui e foarte superficiala, nu are calitate. El traieste in lumea cantitatii. Acelasi lucru se intimpla cind incepi sa meditezi.  Cel care nu mediteaza doarme, viseaza, este intr-o stare de tranzitie. Atunci fericirea are un cu totul alt inteles- ea devine mai mult calitate, mai putin cantitate. Celor care mediteaza le place muzica, poezia, natura si frumusetea ei. Diferenta dintre placere si aceasta calitate a fericirii e ca asta nu e usurare, ci imbogatire. Esti intr/o stare de totala multumire. Traiesti in prezent, nu  mai exista trecut, nu mai exista viitor. Esti in intregime aici si acum. Acest moment este totul. Acum este singurul timp, si aici este singurul spatiu. Si atunci, dintr/o data,tot cerul coboara in tine. Asta este extazul. Asta este adevarata fericire.
Cauta fericirea, este dreptul pe care l/ai dobindit prin nastere. Nu ramine pierdut in jungla placerilor, inaltate putin mai sus. Intinde mina spre fericire, si apoi spre extaz. Placerea  e animalica, fericirea e omeneasca, extazul e divin. Placerea te leaga, te inrobeste, te prinde in lanturi.  Fericirea te lasa un pic mai lejer, iti da putina libertate, dar numai putina.
Extazul este libertate deplina, absoluta. Incepi sa urci, extazul iti da aripi.  Devii lumina, devii bucurie.  Placerea depinde de altii. Fericirea nu depinde atit de multi de altii, totusi e separata de tine.  Extazul nu e nici dependent, nici separat- e insasi fiinta ta, insasi natura ta.
Exista placere si exista extaz. As dori sa meditezi profund la aceste cuvinte, care contine unul dintre adevarurile fundamentale. Aceste patru cuvinte trebuie intelese, trebuie sa constituie subiect de meditatie.
Primul e placerea, al doilea fericirea, al treilea bucuria, al patrulea este extazul.
Placerea e fizica, fiziologica. Placerea este cel mai superficial lucru din viata; este excitatie, si isi are radacinile in corp. Corpul este periferia ta, circumferinta ta , nu centrul tau. Si a trai la periferie inseamna a trai la mila lucrurilor de tot felul care se petrec in jurul tau.
Placerea este periferica; de aceea e menita sa depinda de circumstante exterioare.  Atunci cind cauti atit de mult placere nu poti sa iubesti, pentru ca persoana care cauta placere il foloseste pe celalalt ca mijloc.
Asa ca placerea nu este si nu poate fi scopul vietii.
Al doilea cuvint care trebuie inteles este fericirea. Fericirea este fiziologica, fericirea este psihologica. Fericirea este ceva mai buna, ceva mai rafinata, ceva mai nobila... dar nu difera prea mult de placere.  Se poate spune ca placerea este un gen inferior de fericire, iar fericirea este un gen superior de placere- doua fete ale aceleiasi monede.  Placerea e putin mai primitiva, mai animalica iar fericirea e putin mai cultivata, putin mai umana- dar este acelasi joc jucat in lumea mintii.  Dar placerea si fericirea nu difera fundamental.
Al treilea cuvint este bucuria- bucuria este spirituala.  Ea este diferita total de placere sau de fericire. Nu are nici o legatura cu exteriorul, cu celalalt-este un fenomen intern. Bucuria nu depinde de imprejurari; este a ta. Nu este o excitare produsa de lucruri; este o stare de pace, de tacere- o stare meditativa. Este spirituala.
Exista un lucru care transcende bucuria, care este extazul. Extazul e total, nu e nici fiziologic, nici psihologic, nici spiritual. El nu cunoaste divizare, este indivizibil. Este total intr/un sens si transcendental in alt sens.  Primul e placere; ea include fericirea. Al doilea e extaz; el include bucuria.
Extazul inseamna ca ai ajuns chiar in miezul fiintei tale. El apartine adincimii esentiale a fiintei tale, unde nici chiar eul nu mai exista, unde numai tacerea domneste; tu ai disparut.  In bucurie existi putintel, in extaz nu. Eul sa dizolvat; este o stare de nefiinta, inseamna ca ai incetat sa mai  fii; esti doar o pustietate infinita, asemenea cerului.
Iar in momentul cind esti acel infinit te umpli de stele si incepe o viata cu totul noua. Renasti.
Placerea e momentana, apartine timpului, e ''deocamdata''; extazul e atemporal, e vesnic. Placerea vine si pleaca; extazul nici nu vine, nici nu pleaca- el exista deja in miezul fiintei tale.
Placerea trebuie smulsa de la celalalt; devii ori cersetor, ori hot.  Extazul te face stapin. Extazul nu e ceva ce inventezi, ci e ceva ce descoperi. Extazul e cea mai ascunsa natura a ta, a fost acolo chiar de la inceput, doar ca nu te/ai uitat la el sau nu vrei sa te uiti la el. L/ai considerat indiscutabil. N/ai privit inauntru.
Asta este singura nenorocire a noastra, privim intruna in afara, cautind si cercetind. Iar extazul nu poate fi gasit afara pentru ca nu e acolo.
Extazul este esenta ta, miezul tau. Placerea trebuie sa o cersesti de la altii; si fireste ca devii dependent, pe cind extazul te face stapin. Extazul nu e ceva care se intimpla; el exista deja.
Exista placere si exista extaz. Renunta la prima pentru al avea pe cel de al doilea. Nu mai privi in afara. Priveste inauntrul tau. Incepe sa cauti si sa cercetezi in interiorul tau, in subiectivitatea ta. Extazul nu e un obiect ce se poate gasi altundeva; el este constiinta ta.
Adevarul, constienta, extazul- acestea sint adevarurile supreme. Cind intri in tine, devii constient de realitatea ta eterna de adevar. Cind patrunzi mai adinc in realitatea ta, in adevarul tau, devii constient de constienta, o constienta formidabila. Totul e lumina, totul e cunoastere, e pur si simplu o flacara de constienta. Iar cind patrunzi  si mai adinc, in centrul miezului tau, dai de extaz.
Renunta la tot ce pina acum ai considerat ca e semnificativ, plin de sens. Sacrifica tot pentru     acest lucru suprem, caci acesta e singurul care te face sa fii multumit, care te face sa te simti implinit, care va aduce primavara in fiinta ta si vei inflori in mii de flori. 
Placerea face din tine un lemn care pluteste, placerea te face sa fii din ce in ce mai viclean, te inrobeste din ce in ce mai mult- nu iti ofera imparatia fiintei tale. Te face tot mai calculat, tot mai profitor, te face din ce in ce mai diplomat, viclean. Iar sa fii viclean inseamna sa ratezi fericirea de a fi inocent, inseamna sa ratezi fericirea de a fi copil. Cauta placere si iti vei pierde inocenta, iar ati pierde inocenta inseamna sa pierzi tot. Iisus spune: fii ca un copil mic, numai atunci poti sa intri in imparatia lui d/zeu. Si are perfecta dreptate. Adevarata fericire, adevarata frumusete nu e niciodata creata de tine, ci numai prin tine.
Sa nu traiesti pe seama placerilor altora- sa nu distrugi fericirea altora, si sa creezi climatul in care fiecare sa poata avea putina bucurie in citeva cuvinte:**sa  fim  mai  buni!**

VIRTUTI--DESPRE CONFIDENTA,

Cu trecerea timpului,din ceea ce citesc, ascult si vad, constat ca in zilele noastre, desi dispunem de mijloace de comunicare foarte moderne care ne permit sa comunicam mai repede cu cei cunoscuti sau sa cunoastem alte persoane, cu toate acestea nu este atit de usor sa gasim persoanele potrivite cu care sa putem discuta deschis problemele, dificultatile si contradictiile noastre interioare, dar si sa impartasim bucuriile si reusitele vietii noastre
A ne destainui, a face confidente cuiva, nu este deloc usor.Nu putem vorbi totul cu oricine.Ne putem deschide, treptat, doar in fata unei persoane discrete care ne inspira incredere, care ne dedica timp, ne asculta atent, ne intelege, ne este mereu alaturi, fara interese ascunse. Intr-adevar, doar intilnind persoane pline de  umanitate, discrete, care ne vor binele, ne deschidem si ne lasam ajutati, pentru ca stim ca putem sa fim in fata lor noi insine, asa cum sintem.
Sa ne amintim ca dupa ce arhanghelul Gabriel ia facut cunoscut preasfintei Fecioare Maria ca va fi mama mintuitorului, ea nu ia spus acest lucru nici lui Iosif, desi era logodnicul ei si il iubea, si nici prietenelor ei din sat, cu toate ca se intilneau probabil in fiecare zi.
Mai degraba a mers la confidenta ei, verisoara sa Elisabeta, pentru ai impartasi cele intimplate.
Pe linga momentele frumoase, asemenea Mariei, ne confruntam si noi, uneori, cu momente mai grele. In astfel de clipe, cautam sa facem confidente, sa ne destainuim cuiva.  La cine vom merge? Cui ne vom adresa? Sigur, mai intii domnului, care ne intelege cel mai bine.
Dar cautam ajutorul sau si in persoane care ne vor binele, isi fac timp sa ne asculte si sint disponibile sa ne fie alaturi.  Mereu vom gasi la ele un cuvint bun si un sfat potrivit situatiei.
La rindul nostru, sintem chemati sa fim alaturi de cei care au nevoie de sprijin si ajutor.
Bunatatea, atentia, rabdarea, interesul si grija fata de binele celorlalti sint doar citeva din modurile prin care putem cistiga, in timp, increderea altora si le putem fi aproape in momentele grele.
Sa nu uitam, insa, ceva esential: daca cineva ne daruieste incredere, sa nu i-o inselam, deoarece ar suferi foarte mult. In plus, probabil nu va mai avea incredere nici in noi  si nici in altii.

DESTINUL TAU, O VIATA MINUNATA,

Destinul tau e sa te bucuri de tot ce iubesti si de tot ce iti doresti, sa realizezi tot ceea ce iti propui sa realizezi.
Atunci cind te trezesti dimineata, tu trebuie sa te simti plin de entuziasm, stiind ca ziua iti va aduce nenumarate realizari. Este destinul tau sa rizi sa fii plin de bucurie, sa te simti bine in pielea ta si sa stii ca fiinta ta este nepretuita.
De buna seama, te vei confrunta si cu incercari,caci rolul acestora este sa te ajute sa te maturizezi, dar este destinul tau sa stii cum sa le faci fata si cum sa le depasesti. Este destinul tau sa fii victorios, este destinul tau sa fii fericit, este destinul tau sa duci o viata minunata.
Tu nu te/ai nascut pentru ca viata ta sa fie o lupta continua. Nu te/ai nascut ca momentele de bucurie si fericire sa fie putine si rare.
Tu te/ai nascut ca sa experimentezi viata, sa ai tot ceea ce iti doresti si sa te bucuri in permanenta de bucurie, de sanatate, de vitalitate, de entuziasm si de iubire- pentru ca asta inseamna sa duci o viata minunata!
Viata viselor tale, tot ceea ce ti/ai  dori sa faci, sa fii sau sa ai, a fost intotdeauna mai aproape de tine decit iti imaginezi, caci puterea de a realiza orice iti doresti se afla in interiorul tau!
Viata este mult mai usoara decit iti imaginezi, iar daca vei intelege cum functioneaza ea si cit de mare este puterea dinlauntrul tau, vei experimenta magia vietii traite la apogeu, si astfel,  viata ta va deveni uimitoare!
**Exista o putere suprema si o forta absoluta care penetreaza si guverneaza intregul Univers fara limite, iar tu faci parte integranta din aceasta putere.**

Cristos a inviat!

Cristos a inviat astazi cu slava,
Iar noi cu el vom invia,
Ne-a daruit din cer bunul tata
Iubirea curata si dragostea sa.

Cerul de stele se -mpodobeste,
Pamintul isi pune coroana de flori,
Si unul si altul pe domnul slaveste,
Caci a inviat , e printre noi.

Marire iti cinta ingeri in ceruri,
Credinta invie pe tot pamintul,
Te vom slavi pe tine de-apururi,
Iti vom purta in inimi cuvintul.

Isuse, tu esti a noastra salvare,
Tu esti speranta noastra spre cer,
Ne-ai aratat iubirea cea mare
Si ne-ai transmis al vietii mister

Bryan Adams - Have You Ever Really Loved A Woman?

cea mai frumoasa melodie 2012

Elton John - Sacrifice

Ace Of Base - All That She Wants (Live) 1993

Yaki-Da - I Saw You Dancing

Jessica Jay - Casablanca (NEW HD VIDEO)

Belinda Carlisle - La Luna (HQ)

TRAIESTE IN BUCURIE SI IUBIRE,

Traieste in bucurie si in iubire. Bucuria nu este fericire, pentru ca fericirea e intotdeauna amestecata cu nefericirea.  Nu se gaseste niciodata in stare pura, intotdeauna e poluata, intotdeauna are in urma ei o umbra lunga de nefericire. Precum ziua e urmata de noapte tot asa fericirea este urmata de nefericire.
Atunci ce este bucuria? Bucuria este o stare de transcendenta, nu esti nici fericit, nici nefericit, ci absolut impacat, linistit, intr-un echilibru deplin.
Bucuria e vesnica, fericirea e momentana. Fericirea e cauzata de exterior, de aceea poate fi luata din exterior- depinzi de altii.  Si orice dependenta e urita e sclavie.
Bucuria apare in interior, nu are nici o legatura cu exteriorul. Ea nu e cauzata de altii, este curgerea spontana a propriei tale energii.
Daca energia ta stagneaza, nu exista bucurie. Daca energia ta se pune in miscare, curge devine un riu, exista o mare bucurie- fara nici un motiv, doar fiindca devii mai fluid, mai curgator, mai viu. In inima ta apare un mare extaz. E o surpriza cind apare, pentru ca nu poti sa-i gasesti nici o cauza. Este cea mai misterioasa experienta din viata: ceva necauzat, ceva dincolo de legea cauzei si a efectului. Nu este nevoie sa fie cauzata, pentru ca e natura ta intrinseca, te/ai nascut cu ea. E ceva inascut, esti tu, in totalitatea ta, curgind. Cind curgi, curgi spre ocean.  Aceasta e bucuria: dansul riului care se indreapta spre ocean pentru a/l intilni pe cel mult iubit. Cind viata ta este un iaz cu apa statatoare, esti pur si simplu pe moarte, nu te indrepti spre nimic- nu exista ocean, nu exista speranta.
Constiinta ta e un riu, e o continuitate, o continuitate vesnica, o curgere eterna. Ceva se intimpla permanent. Traieste in bucurie, traieste in natura ta intima, cu acceptarea absoluta a ceea ce esti. Nu incerca sa te manipulezi conform ideilor altora. Fii tu insuti, natura ta autentica, si bucuria va aparea sigur. Ai grija de tine. Nu explora lumea- exploreaza/ti natura.  Pentru ca explorind lumea s-ar putea sa ai multe posesiuni, dar nu vei fi un stapin. Explorindu/te pe tine poate nu vei avea multe posesiuni, dar vei fi un stapin. E mai bine sa fii stapinul tau  decit stapinul  lumii.
Traieste in bucurie, in iubire...cel care traieste in bucurie fireste ca traieste in iubire. Iubirea e parfumul florii bucuriei.  In interiorul tau e bucurie, atit de mult, incit nu mai incape, atit de multa, incit e insuportabila.  Bucuria multa, daca nu e impartita, devine suferinta, devine durere.
Bucuria trebuie impartita cu altii; impartind/o te despovarezi, impartind/o, noi surse se deschid in tine,  noi izvoare. Aceasta impartire a bucuriei inseamna iubire.  De aceea trebuie sa tii minte un lucru: fara bucurie nu poti sa iubesti.  Si multi oameni fac asta: vor sa iubeasca dar nu stiu ce este bucuria.  De aceea iubirea lor e lipsita de sens si le aduce disperare, nefericire chin, le face viata un iad. Daca nu ai bucurie, nu poti sa iubesti, nu ai nimic de oferit, esti tu insuti cersetor. Cind radiezi bucurie, cind secretele tale ascunse nu mai sint secrete, ci infloresc in vint, in ploaie, la soare, cind misterul tau devine un fenomen fatis care vibreaza in jurul tau, pulseza in jurul tau, atunci poti sa iubesti.
Cel care dobindeste bucuria devine o sursa de mari transformari pentru multi oameni.  Iubirea e posibila numai cind flacara ta este aprinsa.  Altfel esti un intunecat- si mai ai pretentia de a da lumina altora?  Iubirea e lumina, ura e intuneric.  In tine e bezna si incerci sa dai lumina altora?
Iubirea adevarata inseamna sa/i iubesti pe cei ce te urasc. In momentul de fata, nu e cu putinta sa/i iubesti nici pe cei care te iubesc, pentru ca nu stii ce e bucuria. Insa cind cunosti bucuria, se intimpla minuni. Atunci esti capabil sa/i iubesti pe cei care te urasc.  De fapt, nu mai e o chestiune de a iubi sau a nu iubi pe cineva, pentru ca devii iubire.
Cel care e plin de bucurie si iubire isi iubeste prietenii, dusmanii.
Vine un moment cind iubirea e exact ca respiratia- respiratia sufletului. Iubesti asa cum respiri. Trebuie sa iubesti. De fapt, esti iubire, indiferent unde esti- in flori, in bezna noptii, in miezul zilei, in nefericirea care te inconjoara sau in marile succese.  Ramii iubire; tot restul devine imaterial. Iubirea ta devine eterna, continua.  Fie ca accepti, fie ca nu accepti, nu poti sa urasti; trebuie sa fii adevarata ta natura. Viata ta dusa in pace, in bucurie, in sanatate poate sa fie o mare sursa de hrana pentru cei flaminzi de hrana spirituala. Bucura/te de lume, bucura-te de soare, bucura/te de luna, de stele, de flori, de pamint de tot  ceea ce iti poate aduce bucurie.
Traieste in bucurie si pace fara sa stapinesti.  Foloseste dar nu stapini, pentru ca acela care stapineste nu poate folosi.
De fapt, acela care stapineste  ajunge sa fie stapinit de lucrurile pe care le stapineste. Asta se intimpla cu oamenii care devin posesivi: ei nu se folosesc de lucruri, sunt folositi de lucruri. Nu sint stapini, sunt servitorii propriilor lucruri.  Acumuleaza intruna si mor fara sa se fi bucurat de tot ce au avut.
Omul inteligent se foloseste de viata, si o foloseste frumos, estetic cu sensibilitate. Atunci lumea are multe comori pentru el.
Daca vrei sa descoperi bucuria traieste fara sa te gindesti la ce o sa se intimple. Nu conteaza daca ai sa fii invingator sau invins. Moartea ia cu sine totul. Nu are importanta daca pierzi sau cistigi.
Viata este un joc. Singurul lucru care conteaza este cum ai jucat. Ti/a placut? Daca jocul in sine iti place, atunci fiecare clipa e o clipa de bucurie.

VIATA CA O AVENTURA,

Dupa ce ai folosit darul intelepciunii, pentru a vedea ce ti se opune(nimic) si ce atrage(totul), poti aplica bucuria miracolului.
''Toate lucrurile sunt pline de miracol, deoarece miracolul este natura lui d/zeu, esenta divinitatii si starea ta naturala de a fi.  Patrunde in minunea care esti tu si, din acest loc al miracolului, imagineaza/ti viitorul tau, viata ta si  realitatea ta colectiva, in urmatoarea versiune grandioasa, a celei mai marete viziuni pe care ai avut/o vreo data despre ''cine esti tu.  Astfel, tu raspindesti miracolul in intreaga ta lume si implinesti scopul pentru care ai venit pe lume''.
Bucuria miracolului iti stimuleaza imaginatia, permitindu/ti sa obtii tot ceea ce ai atras catre tine, prin intermediul  Energiei Atractiei si al legii contrariilor si sa/ti creezi propria experienta, in aceasta privinta, in toate modurile creatoare pe care doar o imaginatie  bogata le poate evoca.
Viata devine o aventura extraordinara, atunci cind folosim ''energia atractiei'', legea contrariilor, darul intelepciunii si bucuria miracolului, pentru a atrage, discerne si selecta ceea ce doresti sa traiesti chiar aici, chiar acum.
Viata ta pe pamint, asa cum este ea creata chiar acum, este rezultatul acestui proces.  Daca nu/ti place o anumita parte din ceea ce ai creat chiar acum, o poti re-crea intr/un mod nou... in urmatoarea versiune grandioasa, acelei mai marete viziuni pe care ai avut/o vreodata despre cine esti tu.
Cu cit este creatia mai mare, cu atit va fi necesara mai multa putere, pentru a o modifica.
Acolo unde exista o vointa, exista si o cale.  Daca in vietile colective ale omenirii sau in viata ta personala, au predominat conditiile negative, nu ar trebui sa te simti descurajat pe vesnicie.
Fericirea nu are nimicde a face cu succesul, nu are nimic de a face cu ambitia, cu banii, cu puterea, cu prestigiul, fericirea are legatura cu constienta ta, nu cu caracterul tau.
Daca esti in cautarea fericirii, un lucru este cert: n/ai s/o gasesti, fericirea e intotdeauna un produs secundar.
Ea nu e rezultatul cautarii directe. Cautarea fericirii este un lucru imposibil. Fericirea e ceva care e dincolo de eforturile tale, dincolo de tine. Se intimpla cind nici nu te gindesti. Fericirea e intotdeauna cu tine, este neasteptata si apare cind esti relaxat, cind fiinta ta este impacata cu existenta. Nu vine si pleaca. E mereu acolo, la fel ca respiratia, precum bataile inimii.
Fericirea e mereu acolo, insa daca o cauti vei gasi nefericirea. Fericirea e dreptul dobindit prin nastere al fiecarui om, nu cautarea ei.

INTELECT SI INTELIGENTA,

Frumusetea nu e materie si frumusetea nu tine de partile ce o alcatuiesc. Odata ce o floare e disecata, odata ce intregul florii dispare, frumusetea dispare si ea.  Frumusetea apartine intregului, e gratia ce vine din intreg. Ea e mai mult decit suma partilor. Atunci doar partile exista. In prezent, pina si oamenii de stiinta devin constienti ca atunci cind scoatem singele unui om din sistemul circulator si/l examinam, nu mai este acelasi singe. In sistemul circulator era viu, pulsa cu viata. Acum e doar ceva mort, nu mai poate fi la fel, pentru ca structura globala sa schimbat. Putem lua culoarea trandafirului, dar e oare aceiasi culoare?  Arata la fel, dar nu poate fi aceiasi. Unde e fragilitatea?  Unde e acea insufletire, acel fior de viata?  In floarea de trandafir, avea o structura total diferita si viata era prezenta.  Era plina de prezenta, divinul era acolo, batind in inima ei.
Scoasa afara, partea e acolo, dar nu putem spune ca e aceiasi parte.  Nu poate fi, pentru ca partea exista in intreg.
Intelectul diseca, analizeaza. E instrumentul stiintei.  Inteligenta e instrumentul religiei; ea uneste.
Prin urmare, am denumit cea mai cuprinzatoare stiinta a spiritualitatii ''yoga''.
Yoga reprezinta metodologia unirii.  Yoga inseamna sa unesti lucrurile.  D/zeu e cea mai mare totalitate, toate lucrurile laolalta.
D/zeu nu e o persoana, d/zeu e o prezenta, prezenta ce apare atunci cind intregul functioneaza in perfecta armonie- copacii si pasarile si pamintul si stelele si luna si soarele si riurile si oceanul- toate laolalta.  Acea comuniune e d/zeu.  Daca o disecati, nu/l veti gasi niciodata pe d/zeu.  Disecati un om; nu veti gasi prezenta care/l face sa fie viu. Disecati lumea; nu veti gasi prezenta care e d/zeu..
Inteligenta e metoda de a imbina lucrurile.  O persoana inteligenta e extrem de sintetica. Ea cauta mereu un intreg mai cuprinzator, pentru ca intelesul va gasit intotdeauna in intregul cel mai cuprinzator.  Ea cauta mereu ceva mai inalt, in care se dizolva ce e mai putin inalt si functioneaza ca parte, functioneaza ca o nota in armonia intregului, isi aduce propria contributie la orchestra intregului, fara sa fie separata de intreg.
Inteligenta se indreapta in sus, in timp ce intelectul se indreapta in jos.
Intelectul merge la cauza.
Intelectul merge la cauza; inteligenta merge la scop.  Inteligenta se indreapta spre viitor, intelectul se indreapta spre trecut.
Intelectul reduce totul la cel mai mic numitor comun.  Inteligenta merge tot mai sus si mai sus si mai sus si tot efortul are scopul de a atinge supremul, apogeul existentei- fiindca lucrurile pot fi explicate doar  prin ce e mai sus, nu prin ce e mai jos.  Nu o explici prin ce e inferior, explici in alta directie. Iar atunci cind ceea  ce e mai jos devine prea important, se pierde toata frumusetea, tot adevarul, tot binele.  Tot ce avea insemnatate e pierdut. Si apoi incepeti sa plingeti:'' Ce semnificatie are viata''?
In occident, stiinta a distrus toate valorile si a redus totul la materie. Acum toti sint ingrijorati cu privire la sensul vietii, pentru ca sensul exista intr/un tot mai inalt.
Vreau ca voi sa va pierdeti in intreg. Vreau sa fiti atit de absorbiti in intreg incit sa ramineti individualitati, dar sa deveniti parte integranta dintr/o unitate mai mare, superioara voua. Si intelesul nu va intirzia sa apara de indata ce veti face parte dintr/o unitate mai mare.
Cu cit intregul este mai mare, cu atit e rostul pe care il simtiti mai mare.
De aceea, eu spun ca d/zeu e cel mai mare intreg ce poate fi conceput, iar fara d/zeu nu puteti atinge sensul ccel mai inalt.  D/zeu nu e o persoana; d/zeu nu sta pe undeva.  D/zeu e intreaga prezenta a existentei, a fiintei, e chiar baza fiintarii.
E nevoie ca pacea sa danseze si tacerea sa cinte.  Si daca realizarea voastra interioara nu va deveni un suris, ceva tot va lipsi. Ceva va mai trebui  inca facut.
O seara frumoasa!

DESPRE DIVERSITATE,

DESPRE DIVERSITATE, ACCEPTAREA SI VALORIZAREA SEMENILOR,

Auzim mereu despre respectul fata de cei din jur, acceptarea celorlalti si deschidere fata de diversitatea umana care ne inconjoara si ne influenteaza viata de zi cu zi. Nu va zic nici o noutate atunci cind afirm ca sintem diferiti, problema este  daca putem accepta aceasta realitate si cu ce costuri sau cu ce compromisuri.
Privind in jurul nostru descoperim o realitate fascinanta in care nimeni nu ne seamana, toti sint diferiti dar simtim si impartasim multe in comun. Ne place sau nu, in fiecare zi psihologia diversitatii ne insoteste si trebuie sa avem reactii la variate situatii in care ne pune. Ce sa/r intimpla daca in dimineata unei zile ne/am trezi ca sintem toti la fel din toate punctele de vedere?  Cu siguranta ca pina la prinz ne/am plictisi si ne/am dori sa se termine cit mai repede monotonia si rutina obositoare.
Dar de ce sint oamenii diferiti? In primul rind fiecare om are gene diferite si caracteristici biofizice si psihologice diferite(inclusiv gemenii monozigoti care, desi au gene identice, se vor diferentia pe parcursul vietii din diferite motive si tot diferiti vor ajunge).
O alta explicatie se refera la faptul ca oamenii sint diferiti pentru ca au experienta de viata diferita- toti oamenii au organe de simt, prin care percep lumea exterioara; informatiile(diferite) pe care le avem ne fac si ele sa fim diferiti, adica sa vedem, sa percepem si sa intelegem lumea si tot ce se intimpla in jurul nostru, diferit!
Nu in ultimul rind oamenii sint diferiti pentru ca au o educatie diferita primita in familie, in diverse scoli si forme de invatamint, in anturajul fiecaruia, din experientele de viata traite si chiar din autoeducatie.  In ultima instanta, faptul ca sintem diferiti nu trebuie sa ne ingrijoreze, ba dinpotriva, diversitatea umana a fost si va ramine principalul factor de progres al omenirii.  Nu este mai putin adevarat ca, uneori, diversitatea si diferentele de ordin cultural, religios, geografic sau economic au determinat conflicte si tensiuni locale, regionale sau mondiale.
Dincolo de toate aceste realitati putem observa ca in fond abilitatile sociale conduc la o buna intelegere cu semenii din jur.  In acelasi timp, este important sa avem in vedere ca un om care multumeste pe toata lumea si incearca sa traiasca dupa asteptarile celorlalti risca sa isi piarda propria identitate.
De aceea, este important sa te intelegi bine cu cei din jur mentinind o imagine clara despre propria persoana si constietizind propriile nevoi si aspiratii.
Acceptarea celorlalti este o conditie elementara pentru a avea bune abilitati sociale.
Dar pentru ai accepta pe ceilalti trebuie sa evitam judecatile de valoare, sa/i respectam si sa nu privim diferentele dintre noi ca obstacole ce ne despart ci mai degraba ca punti ce ne unesc.
Imi vine in minte imaginea unui puzzle cu foarte multe piese, diferite ca forma si imagine, dar puse impreuna, fiecare la locul potrivit, permite identificarea unei imagini unitare, clare, coerente si bine definita.
La fel se intimpla si la nivel social, fiecare dintre noi poate fi considerat o piesa dintr/un puzzle foarte mare.  Daca fiecare ar ocupa locul potrivit in structura sociala in functie de competentele sale, de pregatirea si nivelul aspiratiilor sale, de rolul si statutul social dobindit si de acceptarea celor din jur imaginea societatii sau comunitatii de care apartinem ar fi mai coerenta, mai coeziva si mai armonioasa.
In acest sens, noi avem in popor citeva vorbe de duh care surprind foarte bine ideea valorizarii si acceptarii celorlalti: ''ce tie nu/ti place, altuia nu/i face'', ''nu uita de unde ai plecat si unde iti sint radacinile'' etc.
Acceptarea neconditionata(spre deosebire de toleranta care presupune mai degraba o suma de conventii si norme la care aderam in mod constient si deliberat), presupune acceptarea persoanei cu toate calitatile si defectele sale, acceptarea ei ca intreg, ca om(recunoscindu/i astfel valoare sa intrinseca prin faptul ca este o fiinta asemenea noua), fara ca aceasta sa insemne ca sintem intotdeauna de acord cu ceea ce face sau gindeste.
Adesea avem tendinta sa ii comparam pe cei din jurul nostru cu propria noastra persoana sau cu niste modele alese de noi, influentate de prejudecatile si stereotipurile noastre, de experientele si trairile noastre din trecut, iar tot ce nu corespunde sau este diferit de noi si de acest model, devine in mod automat gresit, nepotrivit, de evitat, neinsemnat.
Astfel nu putem accepta ca exista oameni de alta religie, oameni cu anumite dizabilitati, oameni parasiti, oameni care au alte preferinte muzicale, culinare, vestimentare, oameni care se pot bucura mai mult decit noi, oameni care cred in minuni, oameni care nu se lasa infrinti de desartaciunile lumii etc.
Momentul adevarului: Ce valoare dai celui de linga tine? Cum ai proceda atunci cind, desi ii accepti pe cei din jur neconditionat, unii te ironizeaza, te dispretuiesc sau te privesc cu superioritate, cu indiferenta?
Cit de mult discriminez in relatiile cu cei din jur?
Cum imi depasesc limitele si prejudecatile atunci cind cel din fata mea este in totala opozitie cu mine?
Epilog: Valoarea acordata celui de linga noi, indiferent cine este persoana, reflecta valorile noastre si maniera in care ne consideram si ne acceptam pe noi insine; dispretul fata de celalalt poarta in sine ceva din noi sau proiecteaza nemultumirea si neinplinirea noastra(atunci cind nu te simti bine in pielea ta cu greu poti intelege si accepta valoarea pe care o poti da celuilalt si/i cauti defectele, slabiciunile, greselile, neputintele, etc., toate aceste argumentindu/ti ca de fapt tu esti mai bun decit el). 
La urma urmei nu poti oferi si nici pretinde mai mult decit poti fi!

TABLETE SPIRITUALE

                                               Trup  Spiritualizat
Trupul glorificat al lui Isus inviat= trup adevarat, dar spiritualizat. Nu este vorba de vreo ecuatie. Este redat pe scurt un adevar bazat pe cuvintele Scripturii: *Se seamana un trup firesc si invie un trup spiritual*(1Cor 15,44).
E adevarat ca apostolul Paul se referea la invierea de apoi, dar aceasta va avea loc dupa modelul invierii lui Cristos.
Spiritualizarea trupului nu trebuie inteleasa ca rarefiere a trupului ca atare, ca si cum i sar diminua din  veridicitate.
Este vorba de o subordonare a acestuia ce atinge perfectiunea, subordonare fata de suflet, de  domeniul si de  proprietatile lui, pina la excluderea necesitatilor animale ca: hrana, somnul, lupta cu intemperiile si perpetuarea.
Referitor la aceasta din urma, Isus preciza la un moment dat: '' La inviere nici nu se vor insura, nici nu se vor marita, ci vor fi ca ingerii''(Mt 22,30).
Ba, mai mult, trupul spiritualizat dobindeste o serie de dotari pozitive  speciale, care il asimileaza sufletului beatificat; printre acestea se numara: impasibilitatea, in sensul excluderii oricarei coruperi sau afectiuni, agilitatea, in sensul de a se misca cu usurinta, in conformitate cu dispozitiile spiritului, si  claritatea, ca reflectie a luminii sufletului.
Stiind acestea, orice orientare a trairii pamintesti spre ceea ce este  propriu sufletului este ca o pregatire pentru inviere si pentru spiritualizarea trupului.

MOTIVUL SI DINAMICA IUBIRII,

Avem impresia (gresita) ca uneori ar trebui sa stim cv-ul celui necajit, sa-i dam pomana.
Suntem tentati sa ne asiguram ca e politicos, corect, e sincer...ca *merita* sa-i oferim ceva.
In caz ca minte,... te simti justificat sa-l *sanctionezi*; si nu-i mai dai nimic!.
*Nu merita, e smecher, se poarta necuviincios, vulgar- declari deschis- sa mearga sa munceasca!*
O teorie din sociologie, a lui L.Berkowitz, numita norma responsabilitatii sociale, explica motivatia pomenii omului; sa implineasca o motivatie sociala; ''asa se face, e corect, nu poti sa nu/i ajuti pe amariti''.
Cu toate acestea, norma se aplica diferentiat; ti/e mila doar de aia peste care, fara vina lor, a dat napasta(un accident, o inundatie, cutremur, le/a luat foc casa...). In schimb, de cei care'' si/o fac cu mina lor'', ti/e mila mai putin.
Si ii evaluezi livresc; ''asa le trebuie'', ''e numai vina lor'', ''sa se invete minte''. Nu simti deloc ca e si treaba ta.
Exista si o alta teorie, din psihologie, care afirma ca nu conteaza sursa tragediei celuilalt.Adica te implici, ajuti, dai de pomana, numai in scopul unui beneficiu personal. In nici un caz din altruism. Ci doar din egoism. Te ''preocupa''celalalt, ca sa primesti o recompensa(care vine datorita lui).
Conform lui J. S. Adams, nu sintem niciodata gratuiti in ''caritatea'' noastra.  Ne motiveaza compensatiile psihice(interne sau externe), trairi emotionale, afective.  Aprecierea celuilalt, starea de bine, satisfactia, respectul, imaginea, amplificarea stimei,diminuarea stresului,...toate te indeamna(constient, inconstient) sa te implici.
De multe ori este o stare intima, ascunsa pe care nu o detectezi, insa o ai concret cind faci ceva ''din caritate''.
Iar sacrificiul tau e astfel rasplatit.Asa sa fie oare mecanismul faptei bune?
Sa functioneze astfel caritatea, voluntariatul? Dragostea?! Sa se reduca doar la explicatii psihice si sociale? Isus afirma altceva(si nu minte), ca motivatia iubirii e de sus. E supranaturala, de la d/zeu.
Mintuitorul chiar te indrageste, dar in acelasi timp se instaleaza in persoana celui necajit si sta cu el in suferinta sa.  Discret, acolo, te asteapta ca si tu sa/l indragesti. In fiecare suflet omenesc este d/zeu prezent, dar mai ales in cel nenorocit. O spune limpede de fiecare data. Si o confirma clar; in caz ca ai primit un ratacit in casa ta, sau ai hranit un om flamind, ai ingrijit un suflet trist,, bolnav, un detinut in inchisoare, ai imbracat un dezgolit,... atunci ai interactionat cu d/zeu! 
L-ai intilnit si l/ai slujit pe creatorul tau.  Desigur, treaba asta se implineste cu o cantitate de efort. Nu numai fizic, ci mai ales spiritual.
Parabola bunului ''samaritean'' indica evident si niste cheltuieli. Adica, nu poti sa treci pe linga celalalt, atent numai la tine. E necesar sa/l observi. Apoi, poate te cheama(prin cuvinte, gesturi...)sa te indrepti spre el. Te apeleaza uneori si nonverbal. Apoi, ai doua variante; fie ignori apelul, fie te pui pe treaba in favoarea lui. Slujirea insemna sa devii flexibil, sa te apleci  spre individul amarit.
Impune sa iti schimbi proiectul tau initial(care probabil era bun) pentru ceva mai bun.. Probabil ai participat deja pios la slujba sau la rugaciune,...dar nu e suficient!  Acestea insa te ajuta sa/ti dezvolti iubirea. E necesar apoi un gest de libertate. De genereozitate!  Iar progresiv devii si mai profund; il ingrijesti, il indragesti, ii cauti varianta cea mai buna... si il plasezi in centrul vietii tale. Pentru ca reusesti sa il observi pe d/zeu in chipul sau(in fata ta nu sta numai'' un simplu om'', ci insusi d/zeu). Iar caritatea se transforma intr/un act liturgic.
Sf. Ioan Gura de Aur spunea ca nu ai cum sa/l slujesti pe d/zeu impodobind cu fete albe, flori frumoase,...altarele de prin biserici, cind inaintea usii casei tale te asteapta un om infometat sau dezbracat, pe care il ignori.  Este acelasi d/zeu! De altfel este fals sa crezi ca numai in biserici se traieste inedit credinta.
Hans Urs von Balthasar ne indeamna sa apelam si in afara spatiului liturgic la o tehnologie a ingenuncherii.. Adica sa traiesti ingenunchiatul tau nu doar in fata crucii, altarului, a tabernacolului, ci si pe strada.  Sa reusesti sa te apleci, sa fii smerit, si in concret, in viata ta cotidiana. Fata de insul simplu care sta in fata ta.  Fara ''sa te asiguri'' ca detine calitati. Fara sa pui conditii indiscrete. Ci doar pentru ca este d/zeu. Altfel, am fi frivoli si inconstanti. Am fluctua.  Am sovai in caritatea noastra, conditionati de caracterul celuilalt. Si am rata unicul gest care ne implineste; daruirea.
Maica Tereza afirma concis ca; ''la sfirsitul vietii nu vom fi judecati dupa cite diplome am primit, citi bani am facut, sau cite lucruri marete am infaptuit.
Vom fi judecati dupa*Am fost flamind si mi/ati dat sa maninc, Am fost dezgolit si ma/ti imbracat. Am fost fara adapost si ma/ti primit in casa voastra*.