Obirsiile-izvoare
ma mai leaga.
Nu sint singur.
Mi-a crescut pe cimp
o floare,
unde sunt sa nu fiu singur.
Jaruri sfinte, nor fierbinte
trec pe cer, sa nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pamint sa nu cint singur.
Umbra- alaturi ia fiinta,
unde merg,
sa nu merg singur.
Neguri vin din nefiinta-
marturii ca nu sunt singur.
Vulturi din robie scapa
si se-nalta, nu lupt singur.
Cade in abis o apa,
in adinc sa nu cad singur.
Focuri sint si e credinta.
Acest gind cit mai palpita
schimba moartea-n biruinta:
nu sunt singur,
nu sunt singur.
Lucian Blaga

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu