În ultimele decenii, lucrurile - spunem noi - au evoluat. Treptat, în viețile noastre au apărut mașinării care să ne ușureze viața și munca. Astfel, totul se rezolvă rapid, iar eficiența este sporită. În același timp, prin preluarea multora dintre acțiunile noastre de către aceste mecanisme, pare că noi, oamenii, ne-am pierdut din utilitate. Toate acestea, în timp, conduc cumva la degradarea ființei umane, aceasta ajungând să piardă din vedere scopul pentru s-a născut. La finalul unei munci realizate, fie chiar și în mod perfect de mașinăriile inteligente, aproape că nu simți nimic, în acea muncă nu se regăsește strădania cuiva, o anumită stare, un sentiment, o amintire... Și, astfel, perfecțiunea devine chiar plictisitoare.
Într-un anume sens, am putea spune că, având acces la inteligența artificială și folosind-o, noi ne scurtăm propria viață. Este bine să fim conștienți de facilitățile pe care le aduce în munca noastră, dar să nu devenim dependenți de ea. Domnul nu ne-a lăsat pe acest pământ pentru a apăsa niște butoane, căci, prin această metodă, poate poți vindeca, eventual, un picior accidentat, dar niciodată nu vei putea vindeca un suflet rănit.
Noi, oamenii, suntem sigurele ființe create de Dumnezeu cu facultatea de a raționa. Acest aspect ne diferențiază de animale, plante și, bineînțeles, de mașinăriile inteligente. Fiecare dintre noi are o misiune, fiecare este unic și nimeni nu poate reproduce în totalitate un lucru făcut de noi. Este în firea noastră să facem lucrurile cu sentiment, să transmitem ceva, să oferim șansa altora să se regăsească acolo unde pare că nu mai există speranță. A te implica într-o activitate presupune atât efort, cât și o dăruire personală.
Să-i cerem Domnului lumină, pentru a nu uita de scopul pentru care am fost creați, și ajutor în folosirea cu înțelepciune a inteligenței artificiale, astfel încât aceasta să fie întotdeauna în slujba omului și să nu ajungă să-l înlocuiască!
sursa foto: internet
text: ștefan robu
