Dincolo de toate aceste frământări și preocupări găsim o realitate care ne-a permis să ne aflăm în această situație - apariția și dezvoltarea fulminantă a inteligenței artificiale care poate substitui și depăși capacitatea și performanțele inteligenței umane, mai ales atunci când vorbim de viteza, cantitatea și calitatea procesării informațiilor din anumite domenii.
Dar ce este, în fond inteligența artificială? În linii generale se referă la capacitatea unor sisteme tehnice evoluate de a prelucra și interpreta corect o serie de date sau informații externe, de a învăța și aplica cele învățate(asemănător proceselor de gândire umană) pentru a obține performanțe cvasiumane într-un timp mult mai scurt și cu erori cât mai puține.
Evident că inteligența artificială valorifică o serie de algoritmi prelucrați din modelele de gândire naturală întâlnite în psihofiziologia umană și transpuse în sisteme și structuri tehnice care înglobează descoperiri din domenii variate(electronică, informatică, nanotehnologii, robotică, microbiologie, matematici superioare etc.). În aceste condiții apar o serie de întrebări firești: Trebuie să ne fie frică de evoluția inteligenței artificiale? Care sunt limitele acestui tip de inteligență? Inteligența umană poate fi controlată sau dominată de inteligența artificială? Răspunsurile sunt nuanțate în funcție de interesele și competențele celor implicați în această dezbatere. Astfel, după unii, inteligența artificială nu este un lucru rău, ci mai degrabă un mod de a ne eficientiza munca și viața, prin rapiditate și acuratețe, ne poate ajuta să fim mai performanți în anumite domenii sau ne poate substitui în diverse activități rutiniere.
Pe de altă parte, există și sceptici care atrag atenția asupra unor riscuri ce ar putea fi determinate de apariția unor entități artificiale super inteligente care ar intra în conflict cu specia umană. De altfel, literatura de ficțiune a anticipat un posibil război între civilizația umană și cea a roboților, cu final greu de anticipat.
Nu-i putem ignora nici pe cei care susțin tot felul de idei sau teorii conspiraționiste, generatoare de panică și care văd în inteligența artificială surse malefice de înlăturare a dominației inteligenței naturale cu ajutorul unor viruși inteligenți sau crearea unei civilizații de cyborgi, roboți sau super-mașini autonome și incompatibile cu lumea vie.
Unii au și argumente pentru astfel de teorii, dacă ne gândim la dezvoltarea industriilor de apărare și a echipamentelor inteligente care, chipurile, ne pot asigura securitatea și garanta pacea mondială, chiar și cu riscul unor accidente sau derapaje în modul de a se integra sau de a fi integrate într-o civilizație umană evoluată și cu tehnologii foarte avansate.
După această sumară radiografie a inteligenței artificiale și a riscurilor ei, ne întrebăm ce ne mai așteaptă?
Dumnezeu mai are loc în această ecuație?
Conștiința umană va mai fi conectată cu divinitatea în formele pe care le trăim astăzi? Răspunsul nu cred că este în mintea nici unui muritor de rând. Omenirea a traversat numeroase epoci, a evoluat în forme diverse, a experimentat culmi și abisuri, a parcurs perioade de glorie și decădere. Eu vă mărturisesc că nu mi-e frică, indiferent ce va urma, dintr-un motiv foarte simplu: Dumnezeu este și poate fi în toate, inclusiv în miezul inteligenței artificiale, oricât de avansate ar fi ele.
Progresul omenirii va continua, nu ne putem opune, ambiția omului de a descoperi lumea este fără margini, riscându-și chiar și condiția de ființă vie, biologică, în fața tehnologiilor viitorului.
Dar nimeni și nimic nu ne poate interzice să credem, să credem în forța binelui și adevărului!
sursa foto: internet
ștefan robu
