Auzim mereu despre respectul fata de cei din jur, acceptarea celorlalti si deschidere fata de diversitatea umana care ne inconjoara si ne influenteaza viata de zi cu zi. Nu va zic nici o noutate atunci cind afirm ca sintem diferiti, problema este daca putem accepta aceasta realitate si cu ce costuri sau cu ce compromisuri.
Privind in jurul nostru descoperim o realitate fascinanta in care nimeni nu ne seamana, toti sint diferiti dar simtim si impartasim multe in comun. Ne place sau nu, in fiecare zi psihologia diversitatii ne insoteste si trebuie sa avem reactii la variate situatii in care ne pune. Ce sa/r intimpla daca in dimineata unei zile ne/am trezi ca sintem toti la fel din toate punctele de vedere? Cu siguranta ca pina la prinz ne/am plictisi si ne/am dori sa se termine cit mai repede monotonia si rutina obositoare.
Dar de ce sint oamenii diferiti? In primul rind fiecare om are gene diferite si caracteristici biofizice si psihologice diferite(inclusiv gemenii monozigoti care, desi au gene identice, se vor diferentia pe parcursul vietii din diferite motive si tot diferiti vor ajunge).
O alta explicatie se refera la faptul ca oamenii sint diferiti pentru ca au experienta de viata diferita- toti oamenii au organe de simt, prin care percep lumea exterioara; informatiile(diferite) pe care le avem ne fac si ele sa fim diferiti, adica sa vedem, sa percepem si sa intelegem lumea si tot ce se intimpla in jurul nostru, diferit!
Nu in ultimul rind oamenii sint diferiti pentru ca au o educatie diferita primita in familie, in diverse scoli si forme de invatamint, in anturajul fiecaruia, din experientele de viata traite si chiar din autoeducatie. In ultima instanta, faptul ca sintem diferiti nu trebuie sa ne ingrijoreze, ba dinpotriva, diversitatea umana a fost si va ramine principalul factor de progres al omenirii. Nu este mai putin adevarat ca, uneori, diversitatea si diferentele de ordin cultural, religios, geografic sau economic au determinat conflicte si tensiuni locale, regionale sau mondiale.
Dincolo de toate aceste realitati putem observa ca in fond abilitatile sociale conduc la o buna intelegere cu semenii din jur. In acelasi timp, este important sa avem in vedere ca un om care multumeste pe toata lumea si incearca sa traiasca dupa asteptarile celorlalti risca sa isi piarda propria identitate.
De aceea, este important sa te intelegi bine cu cei din jur mentinind o imagine clara despre propria persoana si constietizind propriile nevoi si aspiratii.
Acceptarea celorlalti este o conditie elementara pentru a avea bune abilitati sociale.
Dar pentru ai accepta pe ceilalti trebuie sa evitam judecatile de valoare, sa/i respectam si sa nu privim diferentele dintre noi ca obstacole ce ne despart ci mai degraba ca punti ce ne unesc.
Imi vine in minte imaginea unui puzzle cu foarte multe piese, diferite ca forma si imagine, dar puse impreuna, fiecare la locul potrivit, permite identificarea unei imagini unitare, clare, coerente si bine definita.
La fel se intimpla si la nivel social, fiecare dintre noi poate fi considerat o piesa dintr/un puzzle foarte mare. Daca fiecare ar ocupa locul potrivit in structura sociala in functie de competentele sale, de pregatirea si nivelul aspiratiilor sale, de rolul si statutul social dobindit si de acceptarea celor din jur imaginea societatii sau comunitatii de care apartinem ar fi mai coerenta, mai coeziva si mai armonioasa.
In acest sens, noi avem in popor citeva vorbe de duh care surprind foarte bine ideea valorizarii si acceptarii celorlalti: ''ce tie nu/ti place, altuia nu/i face'', ''nu uita de unde ai plecat si unde iti sint radacinile'' etc.
Acceptarea neconditionata(spre deosebire de toleranta care presupune mai degraba o suma de conventii si norme la care aderam in mod constient si deliberat), presupune acceptarea persoanei cu toate calitatile si defectele sale, acceptarea ei ca intreg, ca om(recunoscindu/i astfel valoare sa intrinseca prin faptul ca este o fiinta asemenea noua), fara ca aceasta sa insemne ca sintem intotdeauna de acord cu ceea ce face sau gindeste.
Adesea avem tendinta sa ii comparam pe cei din jurul nostru cu propria noastra persoana sau cu niste modele alese de noi, influentate de prejudecatile si stereotipurile noastre, de experientele si trairile noastre din trecut, iar tot ce nu corespunde sau este diferit de noi si de acest model, devine in mod automat gresit, nepotrivit, de evitat, neinsemnat.
Astfel nu putem accepta ca exista oameni de alta religie, oameni cu anumite dizabilitati, oameni parasiti, oameni care au alte preferinte muzicale, culinare, vestimentare, oameni care se pot bucura mai mult decit noi, oameni care cred in minuni, oameni care nu se lasa infrinti de desartaciunile lumii etc.
Momentul adevarului: Ce valoare dai celui de linga tine? Cum ai proceda atunci cind, desi ii accepti pe cei din jur neconditionat, unii te ironizeaza, te dispretuiesc sau te privesc cu superioritate, cu indiferenta?
Cit de mult discriminez in relatiile cu cei din jur?
Cum imi depasesc limitele si prejudecatile atunci cind cel din fata mea este in totala opozitie cu mine?
Epilog: Valoarea acordata celui de linga noi, indiferent cine este persoana, reflecta valorile noastre si maniera in care ne consideram si ne acceptam pe noi insine; dispretul fata de celalalt poarta in sine ceva din noi sau proiecteaza nemultumirea si neinplinirea noastra(atunci cind nu te simti bine in pielea ta cu greu poti intelege si accepta valoarea pe care o poti da celuilalt si/i cauti defectele, slabiciunile, greselile, neputintele, etc., toate aceste argumentindu/ti ca de fapt tu esti mai bun decit el).
La urma urmei nu poti oferi si nici pretinde mai mult decit poti fi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu