ai cui marturisi un gind,
n-ai sta stingher in asteptare
sa-ti vina-n suflet alinare.
De-ai sti destinul ce ti-i dat,
prin ce ispite-i presarat,
n-ai sta privind nepasator
cum ele isi fac rostul lor.
De-ai sti ce-i rau in viata ta,
de suflet grija ai avea,
n-ai crede-ajuns la disperare
ca moartea-i singura scapare.
De-ai sti crucea ce-i ridicata,
cu cite greutati pastrata,
n-ai sta privind indiferent
ca pe-orsicare monument.
De-ai sti ce dulcei impacarea
ca linistea ce-o are marea,
cind luna se oglindeste-n ea
privind ce-a zbuciumat furtuna.
De-ar fi credinta-n viata ta
in suflet pace vei avea,
tu singur nu te-ai mai simti
pe toate astea de le-ai stii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu