Prima data plingi cind ochii
Au vazut lumina zilei,
Cind ti-apar in viata zorii
Dragostei si floarea milei.
Plingi cind trupul tau te doare
Si cind sufletu-i ranit,
Plingi cind cineva iti moare
Sau la greu te-a parasit.
Plige frunza rupta-n doua,
Plige norul fumuriu,
Plinge ceru-n stropi de roua,
Plinge tot ce este viu.
Dar exista o "basma"
Care sterge lacrimi, lacrimi...
E speranta, steaua ta
Si virtute-n mii de patimi.
Dar si atunci cind speri, tot plingi,
Ca si cum n-ar fi de-ajuns!
Pina cind, plingind ajungi
Intr-o stea, in ceruri sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu