Pe un trunchi de lemn, in lunga asteptare stind.
Tu stiai de multa vreme ca voi veni
Cind voi veni la tine...
Priveam la fruntea-ti sprijinita cu amindoua
Miinile si priveam si la coroana alba,
Coroana ce in noaptea albastra
Dadea alura sfinta maretiei tale...
Si ochii tristi ti i-am privit, secati de lacrimi
Ce in noaptea -albastra ca doua faclii ardeau
Si, doamne, m-am cutremurat de- atita jale,
Si, doamne, m-am cutremurat de-atita pace...
Atinsu-te-am, cu mina si-n loc sa ma alungi
Privirea ta cea muta mi-a spus sa ma asez.
Pe mina atunci, lumina blinda a lunii
Facu sa straluceasca cercul sau poate am visat
Ca esti Stapinul lumii ce vesnic sta, asteapta
Tacut, pe- un trunchi de lemn, sa vina sa revina
Acea floare rara ce in povesti exista...
Sa vina, sa revina eterna si tainica iubire...
Doar ea duce vestea dincolo de zenit ca
Aici ca si acolo, iubirea, da, exista...
Te-am regasit in noaptea albastra,
Priveam la fruntea-ti cu coroana alba
Si, Doamne, m-am cutremurat de atita pace...
Te-am regasit si am vazut dincolo de zenit
Iubirea, te-am regasit iubire
In noaptea albastra...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu