Ramuri despuiate se leagan-alene,
In suflu de vint sub cer fumuriu,
Vazduhul tacut in taina isi cerne
Ploaia de toamna, sub val cenusiu.
Ploaia zgomotoasa pe strazi pietruite,
Ineaca suspinul tacerii de toamna,
Vrind parca in taina un vals sa cinte,
Trezindu-ne dorul de frati si de mama.
Batute de timp, frunzele cad in tacere,
Spunindu-ne parca, cu zimbetul lor ruginiu,
Nici banul, puterea, nici fagul de miere
Nu schimba sfirsitul a tot ce e viu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu