Putem spune ca suntem oarecum obligati sa repetam acelasi '' calendar'' an de an, calendar stabilit de altii cu mult inaintea noastra, insa momentele nu dorim sa le pierdem in cotidian, in repetivitate si obisnuinta, ci sa le pretuim, sa le dam un sens.
Si ce ne salveaza de la a ne pierde in cotidian?
Constientizarea ca avem acest minunat si unic dar al vietii ce se vrea a fi desfacut, savurat. Pofta de viata, de a descoperi, de a scrie noi si noi momente, de a infrumuseta cu ornamente petele de cerneala, mizgiliturile aparute in anumite momente pe hirtie, de a reconditiona pagini vechi, de a schita personaje in povestea noastra, pofta de ''a lasa lumea mai buna decit am gasit-o''-pofta de iubire.
De ce am face asta? De ce am iesi din noi, de ce sa iubim?
Cum sa ajuns ca iubirea sa fie valoarea suprema intre noi oamenii? De ce iubirea ''misca stelele'' , cum spune untr-un cintec M Frisina? Cum de indreptarea totala a inimii si cugetului spre d-zeu si grija unora pentru ceilalti sint doua legi ce dau sens existentei noastre?
Cum de d-zeu-Eu sunt cel ce sunt- se manifeta ca iubire, iubirea ce e in stare sa creeze, sa dea nastere unei vieti?
Iubirea ce declanseaza in noi, dincolo de reactiile chimice, o revolutie si armonie a gindirii, a perceptiei de sine, de celalalt. Sint unele intrebari pe care le punem uneori ca un copil ce descopera lumea. Raspunsul ne va ramine probabil mister, va ramine credinta, va ramine speranta ca se vor intimpla toate cele fagaduite.
Pina atunci suna din nou alarma, deschid ochii, ridic capul, o noua zi. Si tot asa: intruneric, lumina, intuneric, lumina... Ridic iarasi capul...
Traiesc!
Inca o zi in care mai presus de toate sa fie dragostea...
''Daca vara inseamna doar timpul pina la toamna, daca vremea-i pierduta, daca nici vinul nu ajuta, daca-ti cauti motive sa-ncepi tratative, e umbra-n inima ta(...) de-ai iubi mai mult ai fi mai puternic.''
CU DRAG.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu