Ce este fericirea depinde de tine, de starea ta de constienta sau de inconstienta. Fericirea depinde de starea ta de constienta. Daca esti adormit, atunci placerea e fericire. Placerea inseamna senzatii, incercarea de a obtine cu ajutorul corpului ceva ce nu se poate obtine prin intermediul corpului- fortarea corpului sa obtina ceva ce nu se poate. Corpul iti poate oferi doar placere de moment, iar fiecare placere este echilibrata cu durere, in aceiasi cantitate, in acelasi grad.
Fiecare placere este urmata de contrariul ei, deoarece corpul exista in lumea dualitatii.
Ce numin noi ''fericire'' depinde de persoana. Pentru omul care doarme, fericirea sunt senzatiile placute. El traieste de la o placere la alta, traieste pentru senzatii marunte- viata lui e foarte superficiala, nu are calitate. El traieste in lumea cantitatii. Acelasi lucru se intimpla cind incepi sa meditezi. Cel care nu mediteaza doarme, viseaza, este intr-o stare de tranzitie. Atunci fericirea are un cu totul alt inteles- ea devine mai mult calitate, mai putin cantitate. Celor care mediteaza le place muzica, poezia, natura si frumusetea ei. Diferenta dintre placere si aceasta calitate a fericirii e ca asta nu e usurare, ci imbogatire. Esti intr/o stare de totala multumire. Traiesti in prezent, nu mai exista trecut, nu mai exista viitor. Esti in intregime aici si acum. Acest moment este totul. Acum este singurul timp, si aici este singurul spatiu. Si atunci, dintr/o data,tot cerul coboara in tine. Asta este extazul. Asta este adevarata fericire.
Cauta fericirea, este dreptul pe care l/ai dobindit prin nastere. Nu ramine pierdut in jungla placerilor, inaltate putin mai sus. Intinde mina spre fericire, si apoi spre extaz. Placerea e animalica, fericirea e omeneasca, extazul e divin. Placerea te leaga, te inrobeste, te prinde in lanturi. Fericirea te lasa un pic mai lejer, iti da putina libertate, dar numai putina.
Extazul este libertate deplina, absoluta. Incepi sa urci, extazul iti da aripi. Devii lumina, devii bucurie. Placerea depinde de altii. Fericirea nu depinde atit de multi de altii, totusi e separata de tine. Extazul nu e nici dependent, nici separat- e insasi fiinta ta, insasi natura ta.
Exista placere si exista extaz. As dori sa meditezi profund la aceste cuvinte, care contine unul dintre adevarurile fundamentale. Aceste patru cuvinte trebuie intelese, trebuie sa constituie subiect de meditatie.
Primul e placerea, al doilea fericirea, al treilea bucuria, al patrulea este extazul.
Placerea e fizica, fiziologica. Placerea este cel mai superficial lucru din viata; este excitatie, si isi are radacinile in corp. Corpul este periferia ta, circumferinta ta , nu centrul tau. Si a trai la periferie inseamna a trai la mila lucrurilor de tot felul care se petrec in jurul tau.
Placerea este periferica; de aceea e menita sa depinda de circumstante exterioare. Atunci cind cauti atit de mult placere nu poti sa iubesti, pentru ca persoana care cauta placere il foloseste pe celalalt ca mijloc.
Asa ca placerea nu este si nu poate fi scopul vietii.
Al doilea cuvint care trebuie inteles este fericirea. Fericirea este fiziologica, fericirea este psihologica. Fericirea este ceva mai buna, ceva mai rafinata, ceva mai nobila... dar nu difera prea mult de placere. Se poate spune ca placerea este un gen inferior de fericire, iar fericirea este un gen superior de placere- doua fete ale aceleiasi monede. Placerea e putin mai primitiva, mai animalica iar fericirea e putin mai cultivata, putin mai umana- dar este acelasi joc jucat in lumea mintii. Dar placerea si fericirea nu difera fundamental.
Al treilea cuvint este bucuria- bucuria este spirituala. Ea este diferita total de placere sau de fericire. Nu are nici o legatura cu exteriorul, cu celalalt-este un fenomen intern. Bucuria nu depinde de imprejurari; este a ta. Nu este o excitare produsa de lucruri; este o stare de pace, de tacere- o stare meditativa. Este spirituala.
Exista un lucru care transcende bucuria, care este extazul. Extazul e total, nu e nici fiziologic, nici psihologic, nici spiritual. El nu cunoaste divizare, este indivizibil. Este total intr/un sens si transcendental in alt sens. Primul e placere; ea include fericirea. Al doilea e extaz; el include bucuria.
Extazul inseamna ca ai ajuns chiar in miezul fiintei tale. El apartine adincimii esentiale a fiintei tale, unde nici chiar eul nu mai exista, unde numai tacerea domneste; tu ai disparut. In bucurie existi putintel, in extaz nu. Eul sa dizolvat; este o stare de nefiinta, inseamna ca ai incetat sa mai fii; esti doar o pustietate infinita, asemenea cerului.
Iar in momentul cind esti acel infinit te umpli de stele si incepe o viata cu totul noua. Renasti.
Placerea e momentana, apartine timpului, e ''deocamdata''; extazul e atemporal, e vesnic. Placerea vine si pleaca; extazul nici nu vine, nici nu pleaca- el exista deja in miezul fiintei tale.
Placerea trebuie smulsa de la celalalt; devii ori cersetor, ori hot. Extazul te face stapin. Extazul nu e ceva ce inventezi, ci e ceva ce descoperi. Extazul e cea mai ascunsa natura a ta, a fost acolo chiar de la inceput, doar ca nu te/ai uitat la el sau nu vrei sa te uiti la el. L/ai considerat indiscutabil. N/ai privit inauntru.
Asta este singura nenorocire a noastra, privim intruna in afara, cautind si cercetind. Iar extazul nu poate fi gasit afara pentru ca nu e acolo.
Extazul este esenta ta, miezul tau. Placerea trebuie sa o cersesti de la altii; si fireste ca devii dependent, pe cind extazul te face stapin. Extazul nu e ceva care se intimpla; el exista deja.
Exista placere si exista extaz. Renunta la prima pentru al avea pe cel de al doilea. Nu mai privi in afara. Priveste inauntrul tau. Incepe sa cauti si sa cercetezi in interiorul tau, in subiectivitatea ta. Extazul nu e un obiect ce se poate gasi altundeva; el este constiinta ta.
Adevarul, constienta, extazul- acestea sint adevarurile supreme. Cind intri in tine, devii constient de realitatea ta eterna de adevar. Cind patrunzi mai adinc in realitatea ta, in adevarul tau, devii constient de constienta, o constienta formidabila. Totul e lumina, totul e cunoastere, e pur si simplu o flacara de constienta. Iar cind patrunzi si mai adinc, in centrul miezului tau, dai de extaz.
Renunta la tot ce pina acum ai considerat ca e semnificativ, plin de sens. Sacrifica tot pentru acest lucru suprem, caci acesta e singurul care te face sa fii multumit, care te face sa te simti implinit, care va aduce primavara in fiinta ta si vei inflori in mii de flori.
Placerea face din tine un lemn care pluteste, placerea te face sa fii din ce in ce mai viclean, te inrobeste din ce in ce mai mult- nu iti ofera imparatia fiintei tale. Te face tot mai calculat, tot mai profitor, te face din ce in ce mai diplomat, viclean. Iar sa fii viclean inseamna sa ratezi fericirea de a fi inocent, inseamna sa ratezi fericirea de a fi copil. Cauta placere si iti vei pierde inocenta, iar ati pierde inocenta inseamna sa pierzi tot. Iisus spune: fii ca un copil mic, numai atunci poti sa intri in imparatia lui d/zeu. Si are perfecta dreptate. Adevarata fericire, adevarata frumusete nu e niciodata creata de tine, ci numai prin tine.
Sa nu traiesti pe seama placerilor altora- sa nu distrugi fericirea altora, si sa creezi climatul in care fiecare sa poata avea putina bucurie in citeva cuvinte:**sa fim mai buni!**
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu