DESPRE RECUNOSTINTA,
A fi recunoscator pentru ceea ce primesti, a spune cuiva ''multumesc''din toata inima e un lucru din ce in ce mai rar. Pare sa intelegem greu ca trebuie sa ne aratam recunostinta, ca semn ca pretuim cele primite de la aproapele nostru.Cita munca de lamurire duc mamele ca sa/si invete copii sa spuna ''multumesc''.Daca stam bine si ne gindim, la fel de zgirciti sintem si in a/i multumi lui d/zeu pentru darurile sale Cine stie cite rugaciuni se inalta zilnic la Cer? Cu toate acestea, realitatea arata ca deseori, dupa ce primim ajutorul cerut, uitam sa/i multumim. Ne amintim de tristetea lui Isus dupa ce i/a vindecat pe cei zece leprosi, vazind ca doar unul sa intors sa/i multumeasca, in timp ce ceilalti au uitat ce dar imens le/a facut; oare nu sau curatat zece? Unde sint ceilalti noua? Oare de ce ne e asa greu sa ne aratam recunostinta pentru ceea ce primim? Ce ne lipseste pentru a realiza ca totul este dar?
Filosoful francez Pascal Bruckner descrie omul de azi ca pe un copil gigant care are doar pretentii fata de ceilalti. Totul se invirte in jurul lui. Crede ca totul i se cuvine. Este ''orb''. Nu se vede decit pe sine si, ca atare, nu va spune decit foarte rar un ''multumesc'' cuiva. Omul modern are nevoie sa fie vindecat. Dar poate ca si noi. Nu vedem ca totul este dar si ca atare nu ne simtim datori prea mult sa multumim celor din jur si deseori nici lui d/zeu. E nevoie sa/i cerem cu umilinta domnului in rugaciune, asemenea celor doi orbi de la Ierihon; Doamne deschide/ne ochii!''(Mt20,33). Iar domnul ne va deschide ochii, ne va ajuta sa vedem cu ochi noi ca totul este dar, ca tot ce primim este darul sau.Este interesant ca in limba germana verbul ''danken'', care inseamna a multumi, vine de la ''denken,''care inseamna a gindi, a reflecta. Asta inseamna ca, daca vom incepe sa iesim din rutina si sa reflectam in tacere asupra vietii noastre, asupra binelui pe care ni/l fac ceilalti, dar mai ales d/zeu, vom trai cu recunostinta.
Cind vom reusi sa ne interiorizam, sa stam cu noi, cu domnul in tacere si sa cugetam, atunci nu vom mai avea dificultati in a multumi; nici lui d/zeu si nici aproapelui.
PENTRU VOI DRAGI PRIETENI CU MULT DRAG!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu