IERTAREA,

           IERTAREA,
Gestul  suprem de iubire fata de aproapele,

A ierta, a darui, a manifesta intelegere si acceptare fata de cel de linga tine, sint diverse ipostaze in care ne putem afla  si in care putem experimenta, in modul cel mai pur si mai profund, iubirea neconditionata, trairea empatica alaturi de celalalt, desprinderea de lumea materiala, efemera si inaltarea spre imaterialul transcendent, infinit, divin in care ne simtim liberi si fericiti cu adevarat. Iertarea poate fi abordata din cel putin doua perspective; o perspectiva psihologica, analizata fenomenologic, obiectiv, cu efecte in calitatea si confortul psihologic al individului, consecutive actului iertarii si o perspectiva morala si religioasa, cind iertarea se incorporeaza in constiinta morala si devine o realitate personala, vie, palpabila, vibrind de constiinta infinitei dreptati divine si stapinita de miracolul viu al iubirii(in aceasta ipostaza iertarea devine un efort constant de armonizare a vietii cu gindirea, a constiintei morale cu faptele de fiecare zi si cu responsabilitatile pe care le implica si pe care ni le asumam). Se vorbeste despre mai multe feluri de iertare;
-iertarea celor care ti/au gresit,
-iertarea de sine,
iertarea celor fata  de care ai gresit,
iertarea divina etc.
Unii vad in iertare un act de mindrie, de superioritate, pentru ca atunci cind iarta pe cineva simt un fel de putere asupra lui, in sensul ca il pot judeca, evidentiind astfel greseala,urmind apoi gestul de clementa care le da o anumita stare de satisfactie. Altii spun ca de fapt nu avem ce sa iertam pentru ca in esenta nimeni nu ne greseste cu adevarat, iar atunci cind spunem ca cineva ne greseste este de fapt o reprezentare a noastra interpretata prin prisma normelor sociale acceptate de fiecare dintre noi sau a convingerilor si valorilor morale la care ne raportam, diferite de normele si valorile celor despre care spunem ca ne gresesc(spre exemplu, atunci cind cineva flamind ne fura din rezervele de hrana, cind cineva se simte amenintat si riposteaza cu violenta sa se apere etc.).
Iertarea este asociata si cu gestul de a darui; iertarea cuiva presupune daruire, ambele sustinute de  iubirea autentica.. Atunci cind ierti, implicit (te) daruiesti, iar celalalt primeste iertarea ta ca pe o dovada a iubirii, chiar si atunci  cind (ne) greseste.  Cel mai bun exemplu ni/l ofera Isus care pentru iertarea noastra ni sa daruit pe sine in mai multe ipostaze a vietii sale, incepind cu nasterea  si culminind cu jertfa Sa  suprema pe cruce, dovedind ca; ''iubindu/i pe ai sai, pina la sfirsit  i/a iubit.'' Iar daca ne intoarcem la cuvintele lui, ''a ierta de 70 de ori  cite 7'',  inseamna tot atitea ocazii de a primi si a da, de a participa constient, printr/o alegere deliberata si asumata, la curgerea fireasca a darului vietii.
Analizind lucrurile dintr/o alta perspectiva, iertarea este un dar pe care ti/l faci mai intii tie insuti si nu celuilalt, este ceva ce are legatura cu interiorul tau si nu cu exteriorul; lipsa capacitatii de a ierta, te tine blocat in trecut, fara a avea libertatea de a decide cu detasare pentru prezent si viitor.
MOMENTUL  ADEVARULUI; Ce va determina sa iertati celor ce va gresesc?
Cautati iertarea celor din jur atunci cind  le/ati gresit?
Aveti disponibilitatea de a ierta in orice imprejurare sau doar in anumite situatii?
Aveti tendinta de a/i judeca cu usurinta pe cei din jur?
EPILOG;
Iertarea nu este un simplu act de vointa, ci un proces complex care presupune implicarea intregii fiinte si a tuturor puterilor noastre sufletesti; inima, inteligenta, vopinta. iertarea se daruieste, se cere, dar nu se pretinde.
MAHATMA GANDHI spunea ca; '' cei slabi nu pot niciodata sa ierte, iertarea este atributul celor puternici,'' iar Napoleon Bonaparte ca ''iertarea inseamna a te ridica mai presus decit cei ce te/au insultat.''
In concluzie, nu merita sa/ti irosesti bucuria de a trai daca stii sa/ti ceri iertare si sa ierti...
Numai asa... daruind vei dobindi!
O  SEARA   FRUMOASA  TUTUROR  DRAGI  PRIETENI!
CU   MULT   DRAG!