MINDRIA, SENTIMENT RECONFORTANT SAU CALEA SPRE RATACIRE?

Adesea se vorbeste despre mindrie in sens negativ, adica acea atitudine de autopretuire sau superioritate nejustificata fata de altii, sinonima cu infumurare, fala, inginfare,trufie fudulie etc.
Atunci cind mindria capata forme accentuate ea se transforma in aroganta, dispret fata de cei din jur, despotism.
Totodata, putem intelege mindria ca pe un sentiment de multumire si implinire cauzat de o mare reusita in viata sau ca pe un sentiment de incredere in calitatile proprii si care creeaza senzatii de multumire, de bucurie, de satisfactie, altfel spus un soi de recompensa  emotionala a realizarilor personale dupa cum afirma psihologul Nathaniel Branden. Intr/o lume plina de mediocritate, mindria pe care cineva o simte si o exprima cu referire la realizarile si implinirile sale il face sa isi dezvolte stima de sine si sa isi fortifice personalitatea. In acest context a fi mindru inseamna a nu da dovada de falsa modestie, reusitele si realizarile nu ar trebui ascunse, ci ar trebui sa  reprezinte o provocare pentru ceilalti, astfel incit sa fie motivati sa iasa si sa depaseasca starea de mediocritate.
Intr/o lume plina de interese mediocre si meschine, mindria, atita timp cit nu se transforma in infatuare, dovedeste persoanei ca este cu un pas inaintea celorlalti, ca ceea ce face are valoare si utilitate, iar acest fapt intretine motivatia si vointa pentru dezvoltarea personala. Mindria este strins legata si de spatiul cultural in care o persoana traieste, ea fiind deosebit de pregnanta in unele culturi, comunitati sau la unele popoare unde se manifesta fie verbal, fie printr/o anumita tinuta a corpului sau prin gesturi si atitudini exprimate in diverse situatii.
Din perspectiva teologica, mindria este primul din cele sapte pacate capitale,exprimate intr/un fel sau altul de ficare muritor; de la copilul cel mai mic, pina la omul cel mai in virsta, de la cel mai simplu om, pina la cel mai invatat, inclusiv de marii sfinti care au trebuit sa lupte cu astfel de ispitiri.
Sintem mindri atunci cind; ne atribuim unele merite sau daruri care de fapt nu sint ale noastre, cind ne laudam in fata oamenilor pentru ce am facut, cind ne suparam pe oricine si din orice motiv, cind ne facem publicitate pentru orice fapta buna(pe care poate nici nu am facut/o), cind ignoram si ridem de cineva, cind invidiem si urim pe  cineva care este mai bun decit noi, cind vorbim pe cineva de rau indiferent daca este adevarat sau nu, cind cautam prin orice mijloace sa fim in centrul atentiei etc. 
Opusul mindriei este virtutea smereniei.
Momentul adevarului; Am motive de mindrie in viata mea de pina acum? Stiu sa discern sentimentele de mindrie care ma incearca? Ma simt frustat atunci cind sint intr/o comunitate si cei din jur nu/mi dau importanta asteptata?Cum reactionez atunci cind am de/ a face cu mindria celor din jurul meu?
EPILOG; Putem fi mindri de ceea ce am facut, dar sa ne recunoastem in acelasi timp erorile si imperfectiunile.
Intelepciunea ne poate ajuta sa discernem si sa sesizam pericolul prin care sentimentul de mindrie ne poate umbri sau chiar intuneca viata. Cind mindria desarta ne ispiteste sa reflectam la vorbele de suflet scrise de doamna Sofia Vicoveanca intr/una din frumoasele sale poezii,''Ce ii omul?  Omul este o adiere
Pe a vintului aripa,
Este plins si mingiiere,
Omul este doar o....clipa!
De  ce  sa pervertim aceasta clipa cind ne putem bucura de ea impreuna cu cei din jurul nostru?
DIN  DRAG  CU  DRAG  PENTRU  VOI  DRAGI  PRIETENI!
CU  MULT  DRAG!