Intr/o scriere a sa, Jurgen Moltmann pledeaza pentru ancorarea sperantei in transcendent, dar nu ca o promisiune zadarnica in ''dincolo,''ci ca ''fundament al unei sperante impotriva oricarei sperante.'' Iar aceasta implica''acceptarea vietii din aceasta lume, dar fara a o considera nici paradis al autorealizarii, nici infern al autoalienarii'';acceptarea ei ''ca istorie si cimp de batalie dintre orgoliul prometeic si nihilist si iubirea umila si creatoare''; acceptarea'' situatiei prezente in ciuda inacceptabilitatii sale''. Si, numaidecit, vine vorba de da/ul iubirii, cel care lasa in spate atit da/ul absolut al entuziasmului gol, cit si contrariul acestuia; nu/ul absolut al marii negari.
De obicei, tinerii sint cei considerati ca fiind plini de entuziasm, dar nu intotdeauna avind continut, iar negarea(negativismul) este mereu la moda, uneori impinsa pina la negarea vietii(cu multele ei forme). Cu siguranta ca numai da/ul iubirii poate fi motorul care lasa totul in spate si tinde spre creativitate. Insa nu orice fel de iubire. Singura iubirea crestina, cu relationarea sa permanenta la d/zeu si la aproapele si cu doza sa de umilinta, poate fi considerata a fi in stare de asa ceva.
Tocmai de aceea nici persoanele cu viata consacrata nu se pot realiza printr/o simpla fuga de lume, cit mai ales prin practicarea iubirii.
O IUBIRE PLINA DE SPERANTA.
CU MULT DRAG!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu