PUTEREA MEDITAȚIEI,

Meditația spirituală este calea spre divinitate.  Ea este scara mistică ce duce de la pământ la cer, de la eroare la adevăr și de la durere la pace. Toți păcătoșii vor ajunge mai devreme sau mai târziu în fața ei. Fără ajutorul ei nimeni nu se poate înălța până la starea divină, nu poate cunoaște fața și pacea lui Dumnezeu, iar slava nepătată și bucuria adevărului suprem îi vor rămâne ascunse.

Meditația este focalizarea intensă a minții asupra unei idei sau a unei teme cu scopul de a o  înțelege în profunzime.

Cine meditează asupra unui aspect, nu numai că îl va înțelege din ce în ce mai profund, dar devine din ce în ce mai mult una cu el, încorporându-l în ființa lui și identificându-se cu el. Dacă te focalizezi în permanență asupra lucrurilor urâte, devii și tu - în ultimă instanță - urât. Invers, dacă te gândești în permanență la lucrurile frumoase și pure, devii tu însuți altruist și pur. 

Spune-mi la ce te gândești frecvent și intens și către ce se focalizează sufletul tău în orele tale de tăcere, și îți voi spune cât de trist sau de senin ești și cât de mult te apropii de ceea ce este animalic sau de ceea ce este divin.

Omul are tendința inevitabilă de a deveni o întrupare a calității la care se gândește frecvent. De aceea, meditează la lucruri mai înalte decât tine, nu inferioare ție, astfel încât să fii ridicat către ele ori de câte ori te gândești la ele. Concentrează-te frecvent asupra lucrurilor pure, iar inima ta se va apropia din ce în ce mai mult de adevăr, ne mai simțind nevoia de a fi pângărită și de a se lăsa târâtă în greșeală.

Meditația este secretul oricărei proces de creștere și inițiere spirituală. Meditația focalizată asupra realităților divine are aceiași esență ca și rugăciunea. Ea este ascensiunea tăcută a sufletului către cel etern. Rugăciunea care cere ceva, dar nu este dublată de meditație, este ca un corp fără suflet și nu poate eleva mintea și inima mai presus de păcat și de suferință. 

Dacă vei înceta să te mai gândești la lucruri inferioare, care te împedică să intri în posesia calităților pe care ți le dorești și pentru care te rogi; dacă nu îi mai ceri lui Dumnezeu lucruri pe care nu le meriți și dacă nu te mai rogi pentru o iubire și o compasiune pe care le refuzi tu însuți altora; dacă vei începe să gândești și să acționezi la unison cu spiritul adevărului - te vei apropia treptat de aceste realități, până când vei deveni una cu ele.

sursa foto: internet

  stefan robu

SE NAȘTE IAR ISUS,

Din cer, spre noi un prunc coboară,
Din sfere-nalte, din frumos divin;
Acum e ca atunci, odinioară.
Ce poate, Doamne, să fie mai sublim?

Nu se mai văd păstori porniți pe cale,
Nici îngeri jucăuși în înălțimi,
Nu-i crainic de la lumile astrale,
Nici căutarea a trei crai anonimi.

Totuși, se-aud cântări vibrând în zare,
Colindători țin loc de serafimi,
Lumini răzbat din inimile care
Nu dăruiau tot anul decât întunecimi.

Isus se naște iarăși, îi este dor de noi,
Oriunde vede inimi, vrea iesle să găsească.
Grajdul de-atunci e-n mine, și-n el e mult gunoi,
Dar pruncu-l va preface în casă-mpărătească.

E peste tot Crăciunul, Isus e sărbătoarea,
Iubirea îl coboară de sus, din lumea sa.
Să intre-n vieți, în inimi, numai atât ar vrea:
Acum în timpul nostru, ca și atunci, cândva.

sursa foto:internet
stefan robu

CRĂCIUN DEPLIN,

Mai sunt Crăciunuri dezgolite
De conținut și de lumină...
Cum sunt și fumuri, și elite,
Cu necredința lor deplină:

Căldură-a inimii de piatră,
Încinsă-n craterul de fluvii,
Țintind a dăinui, măiastră,
Pe galaxia nemurii...

Cum să conveargă ascendentul,
Forțat pe calea răzvrătirii,
Cu infinitul și momentul
Umile-n plăsmuirea firii?

Spre altceva se-ncearcă-mpingeri,
Spre mit, spectacol și magie...
Nu mai încap nici măcar îngeri
Acolo unde-i feerie...

Și așa se uită însuși scopul
A tot ce Domnul săvârșit-a:
A renunțat la cer, la totul,
Numai să-și împlinească ținta...

Iar ținta este îmbrățișarea
Făpturii sale zvârcolinde...
Se-ncearcă parcă rezonarea,
Cumva, în vechile colinde...

Dar zbor spre brațele deschise,
Pe calea harului, șuvoaie;
Mai e posibil, precum zise...
Cuvânt ce inimile-nmoaie.

sursa foto: internet
stefan robu

TU... NOUL SĂU BETLEEM,

Ce este, de fapt, Betleem? Un oraș din Israel, am spune. Și, inevitabil, îl asociem cu locul nașterii Mântuitorului nostru, Isus Cristos. Dar ne-am întrebat vreodată dacă nu cumva este mai mult de atât? Mai mult decât un punct geografic? Ne-am gândit, oare,  că în fiecare an, atunci când urmează să se nască, Isus are nevoie de un loc pentru a veni pe lume?

Betleem, cred eu, este și o stare. Betleem este acasă. Este spital. E împărăție.Betleem este suflet. Al meu, al tău etc. Al fiecăruia care primește venirea pruncului Isus. Betleem-ul din urmă cu două milenii se actualizează an de an. În concepția noastră, este necesară existența unui loc concret pentru a ne desfășura activitățile. Trăim într-un spațiu și un timp bine definite, care întrețin în noi sentimentul de apartenență.  Avem nevoie de un cămin,de o familie. Și fiecare dintre noi vrea să fie o gazdă de seamă. Atunci când ne vin oaspeți, facem tot ce putem ca ei să se simtă confortabil; ca la ei acasă, ne place să spunem. Dar dacă ar fi să fim unul dintre elementele care l-au înconjurat pe pruncul Isus la naștere, am alege să fim ceva? S-ar încumeta careva dintre noi să aleagă măgarul sau boul? Paiele de sub prunc ar fi alese?
Și-ar asuma cineva rolul candelei atârnată de grindă din centrul grajdului? Pentru că, în fond, fiecare dintre toate acestea i-au oferit pruncului căldura, ocrotirea, confortul de care avea nevoie. Noi cât confort îi oferim? De fapt.... îi oferim noi ieslea sufletului nostru? Înțelegem noi, oare, că Betleem, mai mult decât un loc, înseamnă fiecare dintre noi? Crăciunul înseamnă bucurie, speranță și unirea cu familia. Crăciunul dar mai ales zilele premergătoare acestuia, reprezintă cea mai frumoasă și cea mai liniștită perioadă a anului. Crăciunul este sărbătoarea familiei. Naștere unui copil aduce întotdeauna bucurie în inimile tuturor.

Crăciunul  este un motiv în plus de a încerca să fim mai buni cu cei din jurul nostru, să fim mai indulgenți, pentru că toți greșim și toți vrem să fim iertați. Cuvântul care descrie cel mai bine Crăciunul este iubire. Crăciunul este perioada cu cea mai mare încărcătură emoțională și spirituală. Dorința de a face bine și de a aduce zâmbetul pe chipul oamenilor, de aici pleacă și obiceiul de a face cadouri, celor dragi și celor nevoiași. Pentru că a dărui înseamnă mai mult decât a primi!
Crăciunul este sărbătoarea bucuriei autentice. Ea își are rădăcinile în îndepărtata copilărie, când, noaptea de Crăciun va rămâne cea mai plină de taină, de lumină, coborâtă pentru fiecare om.
Crăciunul este sărbătoarea sufletului.

Așadar, omule, sufletul tău nu este nicidecum cel mai neînsemnat. De ce? Pentru că nașterea lui Isus este cea care a conferit însemnătate Betleem-ului. Or noi, când ne oferim sufletul ca iesle, devenind căminul pruncului, acesta îl umple de dumnezeire, de delicatețe, de iubire, dându-i valoare și transformându-l în casă pentru toate celelalte suflete din viața noastră.

Suflete, anul acesta Isus te alege să fii noul său cămin!
Tu...  vrei să fii noul său Betleem?

sursa foto: internet
stefan robu

VIAȚA ȘI SUFLETUL,

Gândurile, aspirațiile și dorințele tale alcătuiesc lumea. Tot ce este frumos, fericit și sacru, sau dimpotrivă, urât trist și dureros, există ca atare în tine însuți. Tu îți modelezi singur viața, lumea și universul, prin gândurile tale. Lumea ta este așa cum ești tu. Tot ce există în univers este o manifestare a experiențelor noastre lăuntrice.  Nu contează ce există în lumea exterioară, căci această lume nu face decât să îți reflecte starea de conștiință.  Contează numai ce există înlăuntrul tău, căci lumea exterioară nu face decât să oglindească această realitate. Tot ceea ce construiești în interior prin puterea gândurilor tale se reflectă ulterior în lumea exterioară, modelând circumstanțele vieții tale.  Tot ce găzduiești în inima ta se reflectă mai devreme sau mai târziu în viața ta exterioară, în virtutea legii acțiunii și reacției. Toate sufletele atrag realitatea care le corespunde și este imposibil să atragă o realitate care nu le aparține deja.

Omul atrage toate incidentele din viața sa  prin puterea și calitatea gândurilor sale. Orice suflet reprezintă o combinație complexă de experiențe și gânduri acumulate, iar corpul este vehiculul improvizat pentru manifestarea acestora. Sinele tău real este alcătuit din gândurile tale, iar lumea din jur, deopotrivă cea animată și cea neanimată, îmbracă hainele țesute de gândurile tale. Indiferent dacă te simți curajos sau speriat, cauza stării tale sufletești există în sufletul tău, nicidecum în lumea exterioară.                                                               

Dacă circumstanțele exterioare ar avea într-adevăr puterea de a binecuvânta sau a face rău, ele i-ar afecta în același fel pe toți oamenii. Faptul că ele produc rezultate atât de diferite arată că binele și răul nu există în ele, ci în oamenii care se confruntă cu ele, mai exact în mintea acestora.  Cine înțelege acest lucru învață să își controleze gândurile, să își disciplineze mintea și să își recunoască templul sufletului, eliminând din acesta toate materialele inutile și integrând numai gânduri de bucurie și seninătate, de puritate și viață, de compasiune și iubire, de frumusețe și nemurire.  În acest fel, el devine bucuros și senin, puternic și sănătos, plin de compasiune și iubire, iar frumusețea nemurii se așterne pe fața sa.

Așa cum colorăm evenimentele prin gândurile noastre, noi procedăm în mod similar și cu obiectele din lumea vizibilă. Acolo unde unul vede frumusețe și armonie, altul vede o urâțenie revoltătoare.  Așa cum creionăm prin gândurile noastre evenimentele și obiectele, noi procedăm astfel și cu sufletele semenilor noștri. Un om care este sclavul simțurilor sale îi consideră pe sfinți niște ipocriți. Invers, cei care cultivă gânduri de iubire regăsesc iubirea oriunde s-ar uita.  Potrivit legii cauzei și efectului, oamenii atrag o realitate similară cu gândurile pe care le emit, care le confirmă apoi convingerile interioare.
Dorești să te bucuri de bunătatea celorlalți oameni? atunci fii bun. Dorești să te bucuri de adevăr? începe prin a-l rosti tu însuți.
Tu descoperi numai ceea ce oferi; lumea exterioară este oglinda ta. Vei începe astfel să îți purifici și să îți reconstruiești lumea interioară, descoperind revelație după revelație și având realizare după realizare, până când vei constata că lumea exterioară nu are nici o putere asupra ta și că întreaga magie există în sufletul disciplinat prin autocontrol.

sursa foto: internet
ștefan robu

IZBĂVIRE PRIN IUBIRE,

Îți prind mâna și te privesc în ochi, acolo unde se oglindește lumina sufletului tău - acesta este adevărul pe care-l porți în tine în această clipă.
Tu și numai tu poți să recunoști măreția adevărului din tine.
El este măsura luminii sufletului tău. Dar cui îi este dat să-și vadă lumina sufletului îi este dat să și poată vorbi cu el însuși și să fie în comuniune cu Dumnezeu. Te rog - spune unității supreme adevărul tău și spuneți-l și ție pentru ca lumina sufletului să sporească.
Cât e de clară și  de  strălucitoare depinde de cât de profund ți-ai înțeles iubirea
Dacă ai învățat ce este iubirea și dacă ai dobândit-o, sufletul tău se va izbăvi.
Izbăvirea înseamnă aflarea adevărului din tot ce ai petrecut până acum, rătăcindu-te.
Dacă adevărul iubirii se deschide în tine, unitatea supremă îți va trimite izbăvirea.
Caută adevărul și vei dobândi izbăvirea prin lumina iubirii.

sursa foto: internet
stefan robu

LEGILE DIVINE ALE NATURII,

Deseori omul contemporan este iritat de cuvântul Dumnezeu, întru-cât fie nu a încercat să pătrundă în profunzime, în esența sacră, fie că aceasta l-a făcut nestatornic. Dreptul ignorantului este de a nega adevărul. Acum se poate spune: acesta este Dumnezeul tău, iar acesta este Dumnezeul meu. Și toți au dreptate. Să nu impui altora noțiunea ta despre Dumnezeu pentru că prin aceasta îi îngrădești.
Dumnezeu este o structură unitară și infinită și este unul pentru toți. Este diferită cunoașterea lui, fiecare dintre noi ajungând la el pe cale proprie. Noi spunem că Dumnezeul meu începe de la mine, fiindcă interacțiunea mea cu Dumnezeu începe de la mine. Schimbul de idei despre Dumnezeu este asemenea unei lecții care oferă înțelepciune

Dumnezeu este unitate,
Tot ce există este Dumnezeu. Prin urmare, nu există nimic în afară de Dumnezeu și Dumnezeu nu este o forță oarecare ce se află dincolo de noi și ne dirijează viața.. Întreaga viață este unică și indivizibilă.
Dumnezeu este marea, omul o picătură în mare. Nu se poate să ne separăm de Dumnezeu. Dacă ne simțim izolați, înseamnă că, prin gândurile noastre, am renunțat la el și nu că Dumnezeu a renunțat la noi. Fiecare om este unic, iar dacă recunoaștem în noi principiul divin, se va schimba și starea noastră fizică.

Natura - trinitatea lui Dumnezeu,
Spiritul, sufletul și trupul sunt indivizibile.
Spiritul constituie forța motrice creatoare și conștientă. Dorind binele, noi ne mișcăm rapid înainte. Dacă suntem nemulțumiți sau fără bunăvoință, atunci fie stăm pe loc fie ne învârtim în cerc încercând să găsim drumul corect. În viață nu există mișcare înapoi. Spiritul înseamnă idee, el este asemenea seminței pe care o sădim în pământ. Dacă o sădim cu iubire, va crește o plantă puternică. Dacă sufletul este pozitiv - te împinge din spate, te obligă să mergi înainte.
Sufletul este cunoaștere. El lucrează cu spiritul sau ideea cum ar lucra ca o sămânță. Sufletul este asemenea pământului în care crește planta.
Trupul este tocmai această plantă.  Spiritul și sufletul constitue nivelul sentimentelor. Trupul constitue nivelul fizic.  Atât timp cât  noi suntem oameni, avem trup, sentimente și gânduri.Gândurile sunt date pentru a corecta sentimentele în concordanță cu timpul în care trăim. Rațiunea este expresia nivelului fizic care adaptează viața noastră conform necesităților.

Legea Karmei, fiecare om are posibilitatea de a alege. Omul suferă în măsura în care a neglijat contactul cu armonia lumii.Chiar și atunci când dorește răul, omul este consfințit în Dumnezeu în toate dorințele lui. El trebuie însă să știe că după cauză urmează efectul.

Legea învățării. Noi venim în lumea fizică pentru a învăța înțelepciunea pământească. Pe pământ, totul este instruire și poți să înveți cu totul diferit. Conștiința corpului este o parte din din conștiința spiritului. Întreaga experiență a vieții fizice este cuprinsă în suflet din eternitate în eternitate. Cu cât învață mai mult în decursul vieții, cu atât mai înalte sunt cerințele care i se pun omului în față. Cel care folosește corect predestinarea vieții sale este un spirit evoluat. Viața este dezvoltarea spiritului. Omul, prin acțiunile sale violente își distruge propriul trup. Trupul se supune spiritului său iar de aceasta omul nu se desparte până la moartea corpului. Legătura energetică dintre ele însă se păstrează pe vecie.

Legea polarității. Universul are o esență bipolară și lumea este construită după principiul polarității. Indiferent de forma de expresie, întregul este unitatea a două contrarii sau, altfel spus, orice lucru este alcătuit din pozitiv și negativ, bine și rău, cald și rece, alb și negru etc. Iar tuturor formelor vizibile le corespunde contrariul invizibil.

Legea atracției, similarul atrage către el similarul. Bunătatea atrage bunătate, răul atrage răul. La prima vedere, partea atrasă poate fi invizibilă. Cu cât mai mult se învecinează un rău cu alt rău, cu atât mai mult învață unul de la altul și, fie că ambele părți devin mai bune, fie ambele părți devin mai rele.

Legea iertării. Există numai eternul acum! Timpul este o noțiune relativă: ceea ce fac acum va rămâne pe vecie și va influența viitorul. Tot ce am făcut în trecut influențează prezentul și viitorul. Rezultă că nimic nu dispare, dacă nu dorim să ne corectăm propriile greșeli. Dumnezeu nu știe ce înseamnă nu pot. Înțelepciunea divină sau legile au fost întotdeauna accesibile tuturor. Ele există în spiritul fiecăruia dintre noi, trebuie doar să le căutăm în inima noastră.
A fi desăvârșit înseamnă să nu regreți trecutul, să nu-ți fie frică de viitor, iar în prezent să faci totul corect. Cheia eliberării de regrete și frică este iertarea. Iertarea nu înseamnă că justificați trecutul. Ea înseamnă eliberare. Se eliberează doar acela care înțelege că a comis o greșeală și prin înțelegerea acestui fapt devine mai înțelept.
Omul nu posedă darul iubirii perfecte ceea ce înseamnă că greșește și de aceea are nevoie să ierte.

Legea renașterii, nemurirea nu e credință ci legea universului. Spiritul, adevărata esență a omului, este veșnic. Dumnezeu este veșnic, el nu moare niciodată. Moartea este încheierea unei etape. Frica de moarte constitue măsura ignoranței umane și imposibilitatea civilizației occidentale să privească în mod corect moartea. Fiecare corp ce moare primește o binecuvântare. Așa cum un vas spart rămâne un vas, la fel și spiritul uman rămâne spirit.

Dumnezeu este unic. Nu există forțe alternative - forțe ale răului. Dacă ar fi existat energii diferite opuse, atunci polul energetic unic - Dumnezeu - s-ar fi destrămat. Toți suntem născuți din el și creați din principiul spiritual. Nu putem fi separați de acest întreg unitar. Întregul este format din pozitiv și negativ, bine și rău. Prin gândurile sale, omul dă naștere răului. Nenumăratele întâlniri cu oameni răuvoitori, răi, cu spirite cumplite au loc din cauză că omul ce se întâlnește cu aceștia este el însuși răuvoitor, rău sau speriat. Similarul atrage către sine similarul.

Crearea legilor spirituale - viața este un torent de energii care poate fi reglat constructiv. Pentru dezvoltarea spiritului sunt necesare:
-credință - deschide ușa pentru intrare și pentru ieșire,
-voință - dă putere și dorința de a merge,
-conștiință - dă capacitatea de a se mișca în direcție corectă,
-speranță - dă aripi,
-iertare- oferă libertate,
-iubire - dă rezistență,
-rugăciune - ajută curentul energiei spirituale să se orienteze spre construirea unității creatoare de Dumnezeu.

Puterea rugăciunii - Dacă este corect folosită, rugăciunea este o energie uriașă care oferă rezultatul dorit. Trebuie să ne rugăm astfel, încât să fim întotdeauna în centrul acțiunii, cerând pentru sine acel lucru de care noi avem nevoie. Cerând pentru un copil bunăstare noi de fapt o facem pentru a ne restabili liniștea sufletească. Rugăciunea este alcătuită din:
- adresarea către Dumnezeu
-recunoașterea unității noastre cu Dumnezeu
-dorință pozitivă
-mulțumire pentru cele făcute
-să transmiți dorința în mâinile lui Dumnezeu, adică să ne eliberăm de probleme.
Realizarea rugăciunii este determinată de corectitudinea vieții noastre. Sar putea să ni se pară că rugăciunea nu ni se îndeplinește. Alături  de noi, însă, se îndeplinește rugăciunea unui om rău. Dacă omul rău și-a însușit lecția, a tras concluzii juste și se află pe un drum corect, înseamnă că a săvârșit o faptă bună și de aceea dorința lui se înfăptuiește. El a cerut sincer. Rugăciunea noastră nu a fost din  tot sufletul și, probabil, am cerut mai mult decât trebuie și nu ne-am însușit lecțiile anterioare ale vieții.
Nu trebuie musai să fii sfânt. Trebuie să mergi pe un drum corect.

sursa foto: internet
stefan robu

SIMPLI PAȘI,

Neșansa nu face decât să ascundă calea,
Care conduce inevitabil
La succesul deplin,
Care ne așteaptă la capătul drumului.



Povara grea a îndoielilor și a temerilor
Care întunecă valea speranțelor noastre,
Umbrele cu care se confruntă spiritul
Și lacrimile amare,



Durerile sufletești, suferințele,
Vânătăile generate de lanțurile rupte -
Toți aceștia sunt simpli pași
Care ne conduc către generația în care credem.



Plină de compasiune, iubirea aleargă
Și îi iese în întâmpinare pelerinului venit din ținutul credinței.
La capătul drumului, pe acesta îl așteaptă
Întreaga glorie și tot binele din  lume.

GÂNDURI ȘI EFECTE ASUPRA SĂNĂTĂȚII,

Corpul nu este decât slujitorul minții. El ascultă de acesta din urmă, indiferent dacă gândurile ei sunt alese deliberat sau exprimate automat. Când gândurile minții sunt dezgustătoare, corpul se afundă rapid în degradare și boală. În schimb, când  gândurile minții sunt frumoase și nobile, el își pune haina tinereții și a frumuseții.
Gândurile puternice, pure și fericite generează un corp viguros și plin de grație. Corpul este un instrument delicat și plastic, care reacționează cu putere în fața gândurilor ce îl impregnează. De aceea, obișnuințele mentale produc inevitabil efecte pozitive sau negative asupra sa.
Sângele celor care nutresc gânduri impure devine la rândul lui otrăvit.
În schimb, o inimă curată generează o viață și un corp similare.  Invers, o minte murdară murdărește în egală măsură viața și corpul, pe care le corupe. Gândirea este un izvor al acțiunii, vieții și manifestării. Dacă ea este pură, totul devine pur în viața omului

Simpla schimbare a dietei alimentare nu este suficientă pentru a ne vindeca. Ea trebuie însoțită și de purificarea gândurilor. Atunci când gândurile devin pure, omul nu mai suportă hrana impură. Cine își fortifică  și își întărește gândurile nu trebuie să se teamă de microbi și viruși. Dacă îți dorești să îți regenerezi corpul, veghează asupra minții tale. Dacă dorești să ai un corp frumos, începe prin a-ți înfrumuseța mintea.
Gândurile de răutate, invidie, dezamăgire și deznădejde dezbracă trupul de sănătate și grație. O față care reflectă amărăciunea  nu este o întâmplare, ci oglinda unor gânduri pline de amărăciune. Ridurile care o desfigurează sunt consecința pasiunilor, desfrâului și orgoliului.

Așa cum nu poți avea o casă curată și bine aerisită dacă nu deschizi geamurile și dacă nu lași lumina soarelui să pătrundă înăuntru, nu poți avea nici o înfățișare senină, fericită și luminoasă atât timp cât nu cultivi gânduri de seninătate, bunăvoință și bucurie. Pe fețele oamenilor în vârstă există riduri de simpatie, alte produse de gânduri puternice și pure, iar altele generate de pasiuni. Cine le poate distinge? În cazul celor care au trăit frumos, bătrânețea pare calmă, împăcată și blândă, la fel ca razele soarelui la apus.

Nici un medic nu poate vindeca bolile corpului la fel de eficient ca gândurile de bucurie. Nici o mângâiere nu alungă umbrele durerii și tristeții la fel de eficient ca propria bunăvoință. Cine cultivă în permanență gânduri de rea voință, cinism, suspiciune și invidie se condamnă singur la închisoare și devine propriul temnicer. În schimb, cine nutrește gânduri de bunăvoință față de toți semenii săi, păstrându-și veselia în fața tuturor și învățând cu răbdare să distingă binele în ceilalți oameni, trăiește practic în rai. Cine cultivă zilnic gânduri de pace față de toate creaturile trăiește el însuși într-o pace de nezdruncinat.

sursa foto: internet
stefan robu

HAOSUL DIN VIAȚA NOASTRĂ,

Viața omului înseamnă ordonarea haosului vizibil. Fiecare o face cum știe, cum vrea și cum poate. Evoluția omului și a omenirii are loc sub formă sinusoidă. Cu cât gândirea lui este mai rațională, cu atât amplitudinea cu care el se mișcă pe această sinusoidă de la un cap la altul este mai mică și cu atât suferințele pe care și le pricinuiește sunt mai mici.Mișcarea noastră este condusă de către spirit, adică de idee, adică de scop. Știm din ordonarea vieții noastre materiale că pentru a ne atinge scopul trebuie să avem un plan bun, pentru ca ideea să se poată materializa. Pentru a ne realiza un scop mic, cotidian, facem un drum scurt, sau îl realizăm ușor. Pentru un scop mare, important pentru viitor, drumul este lung, sau realizarea este grea.
Mai știm și că ceva mare începe de la ceva mic. Cine se învață din copilărie să facă cu mâna lui câte ceva din mărunțișurile de zi cu zi, acela, crescând, va fi capabil să realizeze lucruri mari.Învățați să înțelegeți ce este mare și ce este mic, ce este important și ce nu este important. Altfel, aceste stresuri pot deveni piedici în calea noastră.
Ceva mic începe de la zero. Ceva mare este relativ pentru că nu are limite.


Viața fizică a fiecărui copil începe de la zero. Lecțiile care i se dau după principiul complexității îl duc departe și în sus. Dar, dacă din lanțul de complexitate crescătoare lipsesc unele verigi, deoarece părinții sau chiar el însuși a considerat că din tot ce întâlnește în cale ceva nu-i va fi de folos de fiecare dată, în decursul vieții, mergând pe sinusoida lui, când va da de situație similară, va fi legat de mâini și picioare. De fiecare dată tot mai profund și mai profund, până când veriga lipsă se va completa.
Fiecare clipă are ceva mare și ceva mic. Cui nu-i este frică, înțelege acest lucru; cel care este speriat nu înțelege. Oamenii nu-și recunosc fricile, sentimentul de vinovăție și răutatea fiindcă nu-și dau seama nici când au apărut și nici când sau transformat în senzații. Cine nu-și urmărește senzațiile și gândurile, se va afla într-o bună zi ca în fața ghilotinei și va simți că a fost pedepsit pe nedrept.

sursa foto: internet
stefan robu  

GÂNDURI ȘI REALIZĂRI

Toate realizările și toate eșecurile noastre sunt consecința directă a gândurilor noastre. Într-un univers perfect ordonat, în care pierderea echilibrului lăuntric echivalează cu distrugerea totală, responsabilitatea individuală trebuie să fie absolută. Slăbiciunile și puterea noastră, puritatea și impuritatea care ne caracterizează - sunt ale noastre, nu ale altcuiva. Cu alte cuvinte, noi suntem responsabili pentru ele, nu ceilalți oameni, și noi suntem singurii care le putem modifica. Condiția noastră ne aparține. Suferințele și fericirea noastră derivă întotdeauna din interiorul nostru. Noi suntem ceea ce gândim, și atât timp cât continuăm să gândim aceleași gânduri, nu ne putem schimba. Cine deține cunoașterea percepe acțiunea legii atât în slăbiciunea celor oprimați  cât și în puterea folosită greșit a opresorului. Dacă este înzestrat inclusiv cu o iubire perfectă, el nu condamnă niciuna din părți, căci înțelege că ambele sunt condamnate la suferință.
Noi nu ne putem înălța, nu putem cuceri și realiza decât prin elevarea gândurilor noastre. Atât timp cât refuzăm( conștient sau nu) să facem acest lucru, noi rămânem slabi și ne simțim mizerabili. Înaintea de a putea realiza ceva, noi trebuie să ne înălțăm toate gândurile mai presus de indulgența animalică specifică sclavilor. Chiar dacă nu reușim să renunțăm pe loc la întregul nostru egoism și la toate gândurile noastre negative, noi trebuie să sacrificăm cel puțin o parte din acestea. Atât timp cât ne complacem în astfel de gânduri, noi nu putem raționa clar și nu ne putem concepe planuri metodice. Atât timp cât nu reușim să ne controlăm propriile gânduri, noi nu suntem în poziția de a ne controla afacerile și de a adopta responsabilități serioase. Nu suntem pregătiți să acționăm independent și să ne susținem punctul de vedere, ci suntem limitați de propriile noastre gânduri.

Universul nu îi favorizează pe cei lacomi, necinstiți și vicioși, chiar dacă la prima vedere pare că face același lucru. El îi ajută întotdeauna pe cei onești, generoși și virtuoși.
Realizările intelectuale sunt consecința gândurilor consacrate căutării cunoașterii, frumuseții și adevărului în viață și în natură. Astfel de realizări pot fi asociate uneori cu vanitatea și cu ambiția, dar nu sunt niciodată consecința acestor caracteristici, ci rezultatul natural al unui efort plin de ardoare și de lungă durată, și a unor gânduri pure și altruiste.
Realizările spirituale sunt consecința aspirațiilor sacre. Cei care trăiesc constant la unison cu gândurile lor elevate și nobile, și care se focalizează exclusiv asupra aspectelor pure și altruiste ale vieții, capătă un caracter înțelept și plin de noblețe și se ridică în poziții de influență și binecuvântare, lucru la fel de sigur ca și faptul că soarele ajunge mai devreme sau mai târziu la zenit, iar luna devine plină.

Realizările de orice fel reprezintă încununarea  eforturilor personale și diadema gândirii. Noi nu ne putem eleva decât cu ajutorul autocontrolului, al deciziei ferme, al purității, al corectitudinii și al gândurilor focalizate.
Oamenii se pot înălța până la un mare succes și chiar la mari altitudini în lumea spirituală, pentru a coborî apoi din nou în slăbiciune și răutate, prin permiterea gândurilor arogante, egoiste și corupte să pună stăpânire pe mintea lor.
Victoriile obținute prin cultivarea unor gânduri corecte nu pot fi menținute decât prin luciditate și veghe. Mulți oameni uită să mai fie atenți la gândurile lor atunci când obțin succesul, după care decad rapid.
Toate realizările, fie ele intelectuale, spirituale sau din lumea afacerilor, sunt rezultatul unor gânduri focalizate. Ele sunt guvernate de aceiași lege și de aceiași metodă. Singura diferență dintre ele se referă la obiectul realizării.
Cine are realizări minore nu trebuie sa facă mari sacrificii. Cine dorește să obțină însă realizări mărețe trebuie să facă sacrificii  pe măsură. Sacrificiile făcute sunt întotdeauna direct proporționale cu realizările obținute.

sursa foto: internet
stefan robu

ADEVĂR, IUBIRE ȘI PACE,

O,tu, cel care le vorbești  oamenilor despre adevăr!
Ai trecut oare tu prin deșertul îndoielii?
Te-ai purificat și tu în focul tristeții?
A alungat adevărul dușmanii din inima ta, adică opiniile tale personale?
Este sufletul tău atât de pur încât nici un gând fals nu poate sălășlui în el?

O, tu, cel care le vorbești oamenilor despre iubire!
Ai trecut și tu prin valea disperării?
Ai plâns și tu cu lacrimi de durere în noaptea întunecoasă?
Este cuprinsă de compasiune în inima ta
Atunci când contemplă greșelile altora, ura și stresul lor constant?

O, tu, cel care le vorbești oamenilor despre pace!
Ai traversat tu oceanul nesfârșit al efortului?
Ai găsit tu țărmul tăcerii și te-ai eliberat astfel de agitația și de osteneala vieții?
A dispărut orice conflict din inima ta umană,
În care nu mai există decât adevărul, iubirea și pacea?

sursa  foto: internet
stefan robu

EFECTUL GÂNDURILOR ASUPRA SĂNĂTĂȚII ȘI CORPULUI FIZIC,

Corpul nu este decât slujitorul minții. El ascultă de acesta din urmă, indiferent dacă gândurile ei sunt alese deliberat sau exprimate automat. Când gândurile minții sunt dezgustătoare, corpul se afundă rapid în degradare și boală. În schimb, când gândurile minții sunt frumoase și nobile, el își pune haina tinereții și a frumuseții.
La fel ca și circumstanțele exterioare, sănătatea și boala depind întru totul de gândurile omului. Gândurile bolnave se manifestă printr-un corp bolnav. Se știe că teama poate ucide omul la fel de eficient ca un glonț. Într-adevăr gândurile ucid mii de oameni cu aceiași certitudine, deși uneori mai puțin rapid. Oamenii care se tem de boală sunt cei mai predispuși către aceasta. Fricile demoralizează în scurt timp întregul corp și îl fac vulnerabil în fața bolii. Gândurile impure, chiar dacă nu sunt de natură fizică, sfârșesc inevitabil prin a zdruncina sistemul nervos.

Gândurile puternice, pure și fericite generează un corp viguros și plin de grație. Corpul este un instrument delicat și plastic, care reacționează cu putere în fața gândurilor ce îl impregnează. De aceea, obișnuințele mentale produc inevitabil efecte pozitive sau negative asupra sa. Sângele celor ce nutresc gânduri impure devine la rândul lui otrăvit. În schimb, o inimă curată generează o viață și un corp similare. Invers, o minte murdară murdărește în egală măsură viața și corpul, pe care le corupe.
Gândirea este un izvor al acțiunii, vieții și manifestării. Dacă ea este pură, totul devine pur în viața omului.

Simpla schimbare a dietei alimentare nu este suficientă pentru a ne vindeca. Ea trebuie însoțită de purificarea gândurilor. Atunci când gândurile devin pure, omul nu mai suportă hrana impură. Cine își fortifică  și își întărește gândurile nu trebuie să se teamă de microbi și viruși.
Dacă  dorești să îți regenerezi corpul, veghează asupra minții tale. Dacă dorești să ai un corp frumos, începe prin a-ți înfrumuseța mintea. Gândurile de răutate, invidie, dezamăgire și deznădejde despoaie trupul de sănătate și grație. O față care reflectă amărăciunea  nu este o întâmplare, ci oglinda unor gânduri pline de amărăciune. Ridurile care o desfigurează sunt consecința pasiunilor, desfrâului și orgoliului. Pe fețele oamenilor în vârstă există riduri produse de simpatie, altele produse de gânduri puternice și pure, iar altele generate de pasiuni. Cine le poate distinge?  În cazul celor care au trăit frumos, bătrânețea pare calmă, împăcată și blândă, la fel ca razele soarelui la apus. Nici un medic nu poate vindeca bolile corpului la fel de eficient ca gândurile de bucurie. Nici o mângâiere nu alungă umbrele durerii și tristeții la fel de eficient ca propria bunăvoință. Cine cultivă în permanență gânduri de rea voință, cinism, suspiciune și invidie se condamnă singur la închisoare și devine propriul lui temnicer. În schimb, cine nutrește gânduri de bunăvoință față de toți semenii săi, păstrându-și veselia în fața tuturor și învățând cu răbdare să distingă binele în ceilalți oameni(cu alte cuvinte, cine cultivă gânduri de altruism), trăiește practic în rai.
Cine cultivă zilnic gânduri de pace față de toate creaturile trăiește el însuși într-o pace de nezdruncinat.

sursa foto: internet
stefan robu

GÂNDURILE ȘI MENIREA ÎN VIAȚĂ,

Atât timp cât gândurile nu sunt voluntare și asociate cu scopuri precise, omul nu poate obține nici o realizare inteligentă. Marea majoritate a oamenilor își lasă gândurile să rătăcească libere pe oceanul vieții. Lipsa de focalizare este un viciu, iar cei care se doresc să evite catastrofele și autodistrugerea trebuie să se ferească de ea.
Oamenii care nu au un scop central în viață cad cu ușurință pradă grijilor mărunte, temerilor, tulburării și văicărelii. Toate acestea sunt semne de slăbiciune și conduc la fel de inevitabil(deși pe o rută diferită)  ca și păcatele planificate atent la eșec, nefericire și pierdere, căci slăbiciunea nu poate supraviețui într-un univers care evoluează către putere.
De aceea, noi trebuie să ne stabilim, iar apoi să facem tot ce ne stă în puteri pentru a-l îndeplini. Acest scop trebuie să devină țintă centrală a tuturor gândurilor noastre. El poate lua forma unui ideal spiritual sau lumesc, în funcție de natura noastră în momentul respectiv. Indiferent în ce constă însă, noi trebuie să rămânem în permanență focalizați asupra lui.Trebuie să ne facem din el datoria noastră supremă și trebuie să ne devotăm în întregime realizării sale, fără să permitem gândurilor noastre să rătăcească aiurea în lumea fanteziilor efemere, a dorurilor și a imaginației sterile.Acesta este drumul către autocontrol și concentrare. Chiar dacă dăm greș de o sută de ori măsura adevăratului nostru succes este dată de tăria caracterului câștigat de-a lungul călătoriei, care va reprezenta o bază nouă pentru puterea și triumful nostru viitor.
Oamenii care nu se simt pregătiți pentru împlinirea unui țel măreț trebuie să-și focalizeze gândurile asupra împlinirii impecabile a sarcinilor  lor de zi cu zi, indiferent cât de neînsemnate li se par acestea. Numai în acest fel se pot focaliza gândurile lor, generând o acumulare de voință și de energie cu ajutorul cărora vor putea realiza apoi orice își propun.
Dacă își cunoaște slăbiciunea și crede în acest adevăr, că tăria nu se poate dezvolta decât prin efort și prin practică, chiar și cel mai slab dintre suflete poate începe imediat să se dezvolte pas cu pas, prin eforturi succesive, acumulând putere picătură cu picătură, până când va căpăta o putere divină.

Așa cum oamenii slabi din punct de vedere fizic pot deveni puternici printr-un antrenament treptat și răbdător, cei cu gânduri de slăbiciune pot deveni puternici din punct de vedere mental prin cultivarea unor gânduri adecvate.
Renunțarea la nefocalizare și la slăbiciune și concentrarea gândirii la unison cu un țel bine determinat echivalează cu pătrunderea în lumea celor puternici, care consideră că eșecul nu este altceva decât una din căile care conduc  către realizare, care silesc condițiile exterioare să le slujească și care emit gânduri de putere, se luptă cu curaj cu adversitățile și au realizări mărețe.

Dacă ne-am conceput scopul pe care dorim să-l atingem, noi trebuie să ne construim mental o cale directă care conduce la împlinirea lui, fără să privim nici la dreapta,nici la stânga. Trebuie să renunțăm la orice îndoieli și la orice temeri, căci acestea sunt elemente care ne blochează puterea de concentrare și ne întrerup efortul, făcându-l să devină inutil, distorsionat sau ineficient. Gândurile de îndoială și de teamă, nu conduc niciodată la realizare, ci doar la eșec. Cele de putere, focalizate și pline de energie, dispar atunci când în minte se insinuează gândurile de îndoială și de teamă.
Voința de a acționa derivă din cunoașterea faptului că putem face acest lucru. Îndoiala și teama sunt marii dușmani ai cunoașterii, iar oamenii care le încurajează, în loc să le respingă fără milă, se împedică la fiecare pas.

Cine și-a cucerit îndoiala și temerile a învins practic eșecul. Gândurile noastre sunt vii și înzestrate cu putere, și ne pot conduce la înfruntarea plină de curaj a dificultăților și la depășirea acestora.
Dacă sunt cultivate și îngrijite cu atenție, gândurile noastre înfloresc și dau roade care nu cad prematur la pământ.
Gândurile focalizate asupra țelurilor pe care le-am propus devin veritabile forțe creatoare. Dacă înțelegem și acceptăm acest lucru, noi putem deveni o ființă mai puternică și mai elevată decât oamenii care cad pradă gândurilor și senzațiilor lor schimbătoare.

Dacă aplicăm acest principiu în viața noastră, noi putem deveni stăpânii conștienți și inteligenți ai puterilor noastre mentale.

sursa foto:internet
stefan robu

OMUL ȘI LECȚIILE VIEȚII,

În principiu, viața este simplă. Toată varietatea, pe care noi o numim viață, se bazează exclusiv pe acea particulă uluitor de mică, și de aceea invizibilă, care este energia iubirii.
Aceasta este energia sensului vieții, sau existenței. Într-un cuvânt - energia gândului.
Viața omului nu este altceva decât căutarea sensului vieții.
Fericirea înseamnă că sensul vieții a fost găsit, a fost găsită iubirea.
În felul acesta, energia gândului este materială, dar, întru-cât ea nu poate fi văzută cu ochiul, a fost considerată până acum ca fiind imaterială. Taina rămâne taină până se dezleagă misterul. Minunile rămân minuni până când pătrundem în esența lor. Puțin câte puțin se clarifică și esența invizibilă, subtilă a bolilor, iar vindecarea lor cu ajutorul gândurilor capătă logică.
Orice om trimite prin gândul lui energia din care el este format. Orice om produce schimbări în el însuși, dar nu știe să le vadă și nu îndrăznește să creadă în ele. Gândul acționează ca o găleată de apă aruncată pe niște pietre încinse. Imediat omul înțelege că gândul lui a fost urmat de o faptă pe măsură.
În esență, gândul acționează încetul cu încetul și de aceea ne îndoim de materialitatea lui. Caracterul unui om reprezintă un ansamblu de idei constante, specifice pentru fiecare, ansamblu considerat invariabil și, și dacă se repetă continuu aceleași gânduri, din firicele de nisip poate crește un munte. Muntele este tocmai boala. Cât de mare este muntele și cât de specific este el pentru persoana respectivă, atât de gravă și de specifică este și boala lui.
A vindeca cu ajutorul gândului echivalează cu a căra fir cu fir acest munte. Modul de gândire poate să și-l schimbe numai omul însuși. Fac excepție copiii mici care nu au o gândire independentă - universul gândurilor lor și viața lor sunt formate de către mamă.

Schimbarea universului de gândire este numită schimbarea de sine. Chipurile, ar fi cea mai mare și mai grea schimbare. Eu n-aș spune așa deoarece eu încerc nu să schimb, ci să mă schimb. Altfel spus, în loc să mă forțez, să mă oblig, eu mă străduiesc să fac un bine pentru mine. Dacă în partea ei nevăzută(subtilă) energia primară se mișcă, în partea vizibilă ea este numită energie a iubirii. În partea ei subtilă, ea se află în imobilitate, în partea vizibilă ea se numește răutate. În felul acesta, problema constă doar în vedere sau în relația pe care noi ne-o formăm cu ajutorul vederii. Trebuie să învățăm să vedem această parte nevăzută de la cei care văd și care cred sincer în ea. Subliniez: trebuie să învățăm și nu să credem orbește.
Una peste alta, viața omului este o lecție și noi venim de voie bună pe această lume pentru a o învăța. Lecția de viață este timpul în care ne cunoaștem sentimentele. Viață după viață, lecție după lecție - în felul acesta acumulăm înțelepciune. Cu alte cuvinte, viața celui care judecă corect nu se va opri. Cea mai mare problemă a civilizației actuale este nepriceperea de a comunica, adică nepriceperea de a te raporta cu înțelegere față de viață, adică nepriceperea de a iubi necondiționat. Adică nepriceperea de a gândi corect.  Celui ce nu înțelege legile vieții, îi va fi într-adevăr greu să iubească necondiționat, deși inima lui îi spune că așa trebuie.
Legile vieții sunt simple:
1- Tot ce există înseamnă Dumnezeu. El este acea unitate supremă care din minuscule particule de energie formează o varietate de structuri aflate în permanentă schimbare. Această schimbare înseamnă distrugerea vechiului și apariția, sau nașterea noului din aceiași energie. Nimic nu apare din nimic și nimic nu dispare în neființă. Se modifică doar forma exterioară de existență - corpul.
2- Tot ce există cuprinde trinitatea divină: spirit, suflet și corp. Aceste trei componente există și la obiecte, dar ele sunt considerate ca fiind neînsuflețite. Viața este condusă de spirit. El se află în mișcare și nimic nu-l poate tulbura.  Lecțiile sunt oferite de către suflet.  Împreună, spiritul și sufletul constituie partea spirituală, sau subtilă, a nivelului nostru actual de dezvoltare. Trupul constituie corpul nostru fizic care este vizibil și de aceea este recunoscut drept adevăr.  El merge înainte în viitor, fiind pus în mișcare de voința spiritului și de forța sufletului.
3-Omul este singura creatură gânditoare de pe pământ. El reprezintă încununarea creației, continuitatea legică a dezvoltării și de aceea este numit fiul lui Dumnezeu, creat după chipul și asemănarea lui. Acest simbol reprezintă dorința lui Dumnezeu de a-l ajuta pe om să se autoperfecționeze continuu și neîntrerupt, adică să evolueze. Cine îl lasă pe Dumnezeu să pătrundă în el, va zbura spre înălțimi ușor ca o pasăre; cine nu-l lasă, va merge pe calea grea a suferințelor.
Dumnezeu este desăvârșirea în continuă evoluție și perfecționare, este conștiința deschisă.
4- Natura este chiar Dumnezeu. Ea nu știe să impună cu forța. Ea îi oferă fiecăruia posibilitatea de a alege. Cine crede că  inima lui Dumnezeu se află în inima credinciosului, își va alege calea cea mai ușoară. Cine îl neagă pe Dumnezeu, va avea parte de suferințe: își va alege o cale mai grea.
5- Părerea este o presupunere în care omul vrea să creadă. Adevărul vieții constă în faptul că totul are două părți. Nu există rău fără bine, așa cum nu există bine fără rău. Cine vede doar o singură latură, greșește și va suferi. Dacă omul nu-și conștientizează adevăratele sale necesități și nu le valorifică el pentru el, nu va fi fericit. Atâta timp cât nu va învăța să vadă întregul, va avea nevoie de nefericire pentru a putea să aprecieze fericirea: va avea nevoie de rău pentru a aprecia binele.
6- Totul începe de la gând. După un gând bun vine o urmare bună, după unul rău - una rea. Dacă omul nu îndreaptă urmarea rea, apare datoria karmică și ispășirea se va face prin suferință, dacă el acționează prostește. Când se va întâmpla - în această viață, prin suferințe proprii sau prin suferințele generațiilor viitoare, sau în viitoarele vieți ale aceleași persoane - depinde de când își va plăti datoria. Problema este că omul modern nu știe ce este bine și ce este rău.
Binele și răul sunt noțiuni relative. Ce este bine pentru unul este rău pentru altul și invers. Nu trebuie să punem semnul egalității între viața noastră și viața celorlalți. Percepția se va schimba atunci când stresul va fi eliberat. Schimbarea percepției înseamnă schimbare de atitudine.
7- Viața omului este învățătură. El învață să îndrepte răul prin bine până când va asimila temeinic această lecție, chiar dacă va trebui să continue și în viețile viitoare.
Corpul îndeplinește tot ce îi este necesar sufletului și prin aceasta spiritul devine mai înțelept.
8- Se poate învăța din propriile greșeli, dar înțeleptul învață și din greșelile altora.
O lege a vieții spune așa: similarul atrage similarul. Ești așa cum îi vezi tu pe alții. Dacă nu ai avea defecte, nu le-ai vedea la alții. Cine caută în alții cauza necazurilor lui, va fi în vrăjmășie cu viața. Cine are curajul să-și vadă propriile greșeli, și le va corecta până la urmă.
8- Tot ce face omul aparține veșniciei, chiar dacă fapta lui nu are imediat efect vizibil. După faptă vine totdeauna răsplata, chiar dacă pentru noi această faptă a noastră a trecut neobservată. În memoria cosmică, invizibilă pentru noi, se stochează, exact ca în cartoteca lui Dumnezeu, și gândurile noastre ascunse,  invizibile.
10- Noi suntem legați de tot ce am făcut prin fire energetice invizibile. Poate rupe aceste fire numai iertarea sinceră, pornită din inimă, numită și căință. Iertarea și rugămintea de a fi iertat acționează atunci când omul este conștient de greșelile lui. Dacă cerem iertare mecanic, în speranța că pedeapsa va fi mai mică, aceasta este o înșelăciune, cea mai obișnuită înșelăciune, cu care ne ocupăm zi de zi. Datoria karmică nu se plătește în felul acesta.

sursa foto: internet
stefan robu

IUBIREA ESTE CREATOAREA VIEȚII,

Nimeni nu poate spune cu exactitate ce este iubirea,dar fiecare știe.
Mulți maeștri a cuvântului au dat definiții frumoase, nici una însă, nu este exactă, nu poate să cuprindă tot.  Această noțiune provoacă cele mai diverse emoții, de la bucurie la lacrimi, fiindcă toți simt că fără iubire nu există viață.  De aceea,  omul năzuiește spre iubire.  Sufletul uman în esența sa este o creație a Iubirii Superioare, adică a lui D-zeu și de aceea sufletul recunoaște iubirea chiar atunci când el nu a fost iubit de nici un om întrupat
Iubirea, care există în infinit este asemeni luminii soarelui, fără de care nu ar fi posibilă viața.

Așa cum unii nu suportă lumina soarelui, alții, în mod conștient, nu doresc să primească iubirea lui D-zeu, deși ei există numai datorită lui. Ei nu s-au recunoscut pe ei înșiși până la capăt întru-cât fie l-au uitat pe D-zeu, fie sau dezis de el. Întregul negativism din om decurge din lipsa de iubire, această lipsă ducând la boală.
Materialismul a încătușat sentimentele, dar a dat o lecție de viață omenirii. Această clipă de întuneric spiritual este necesară pentru ca omul să știe să prețuiască adevărul luminii, pentru ca omenirea să poată și să vrea să se elibereze spiritual.
Însușiți-vă această învățătură și utilizați-o spre binele vostru. Treceți-o prin suflet și gândul se va întări în credință și veți ști cum s-o aplicați.

sursa foto: internet
stefan robu

PÂNĂ CÂND MOARTEA NE VA DESPĂRȚI?

Când jurăm că ” Te voi iubi toată viața”, la ce ne referim? Poți să juri că sentimentele pe care le ai pentru persoana pe care o iubești astăzi nu se vor schimba?  Este adevărat că te-ai putea angaja să faci tot posibilul pentru ca relația să funcționeze, să-ți respecți partenerul, să încerci din răsputeri să fii fidel și onest, dar să promiți că sentimentul tău de iubire va rămâne intact, neschimbat în vecii vecilor nu este același lucru. N-ai putea să garantezi. Poți încerca, poți face eforturi, dar să garantezi eternitatea ar fi ceva îndrăzneț și iresponsabil din partea ta.
Cum să fii sigur că lumea ta emoțională nu-ți va scăpa de sub control? Și dacă persoana pe care o iubești sau altfel spus: în  cazul în care valorile sale suferă o depreciere radicală și ajungi să fii incompatibil din punct de vedere moral, ar trebui să rămâi în acea relație doar pentru că la un moment dat ai spus ”jur”?
Dacă promiți ” Te voi iubi toată viața”, te bagi singur într-o fundătură fără ieșire, în măsura în care nu-ți mai poți schimba părerea, cu riscul de a fi o persoană inconsecventă, neserioasă și nedemnă de încredere.
Shakespeare spunea: ” jurământul unui îndrăgostit nu are mai multă greutate decât vorbele unui chelner. Ambele servesc doar pentru a confirma sau a certifica lucruri false.”

Să presupunem că i-ai spune partenerului tău: ”Dacă nu pot înceta să te iubesc, înseamnă că te iubesc din obligație. Dacă nu am libertatea de a înceta să te iubesc, într-o zi o să mă simt prizonier, prins într-un terifiant trebuie.  Iubirea pentru tine va înceta să mai fie o plăcere și se va umple de teamă de a un îndeplini cerința.
De aceea, te voi iubi, desigur, atâta timp cât inima mea îmi va spune asta. Promit să fie stăruitor și tenace în a păstra dragostea pe care o simt pentru tine; cu toate acestea, am nevoie de o fereastră deschisă, cea a posibilității ca iubirea să dispară, opțiunea că, dacă nu te mai iubesc, îți pot spune asta, fără a trăi cu un sentiment de vină. Nu spun că totul trebuie să meargă perfect, dar aspectele bune ar trebui să predomine, iar răul, care întotdeauna există, să nu ne afecteze niciunul din principiile de bază. Multora le place să împărtășească  suferința pe care și-o împărtășesc reciproc, ca și cum acest lucru i-ar uni mai mult. Totuși, a suporta nu înseamnă a iubi. Pe femeia pe care o iubesc, nu o suport, ci o respect, și sper că același lucru îl faci și tu cu persoana iubită.
Dacă relația pe care o avem este o tortură, iubirea pe care o simțim este o povară și un chin, dar este ”a noastră”, trebuie să o acceptăm și să ne resemnăm? De fapt n-ar trebui să ne pese nici cât negru sub unghie că e ”dragostea noastră”, pentru că, atâta timp cât ne face să suferim, acea dragoste nu ne este convenabilă. Atât de simplu este. Nu contează ce ai jurat înainte, dacă astăzi, aici și acum, relația pe care o ai nu te mulțumește și te face să regresezi în loc să evoluezi, acest lucru este deja suficient pentru a-i pune capăt.
Cu toate acestea, dacă este chemarea ta să porți o cruce și să stai în durere, fă-o dar nu te plânge.
Cum să iubim cu adevărat, vesel și confortabil, dacă nu iubim cu libertatea de a nu continua iubirea?

sursa foto: internet
stefan robu

GÂNDURILE ȘI DESTINUL,

Dacă ai ajuns în cel mai înalt rai
Sau în cel mai de jos iad,
Înseamnă că ai visat la frumusețe
Sau te-ai gândit la lucruri rele.

Căci raiul de deasupra și iadul dedesubt
Nu sunt altceva decât gândurile tale.
Fericirea cea mai mare se datorează gândurilor,
La fel și suferința cea mai cumplită.

Dacă nu ar exista gândirea, lumile ar dispărea.
Slava se datorează gândurilor.
Iar dramele din toate timpurile
S-au născut din fluxul etern al gândirii.

Demnitatea, rușinea și tristețea,
Durerea și angoasa, iubirea și ura,
Nu sunt altceva decât măști ale gândurilor
Ce guvernează destinul.

Așa cum culorile curcubeului
Alcătuiesc raza de lumină albă,
La fel, schimbările universale
Țes visul etern.

Iar acest vis există înlăuntrul tău.
Visătorul așteaptă mult timp
Pentru ca dimineața să îl trezească,
Iar gândirea sa să devină puternică și vie,

Pentru ca idealul său să devină real,
Coșmarurile sale să dispară,
Iar el să ajungă în raiul cel mai înalt,
În care nu există decât perfecțiunea cea mai deplină.

Răul este totuna cu gândul care îl conturează,
La fel cum binele nu este altceva decât gândul care îi dă formă.
Lumina și întunericul, păcatul și puritatea
Derivă din gândire.

Gândește-te la tot ce poate fi mai sublim
Și vei avea parte de o realitate sublimă.
Focalizează-ți mintea asupra Celui Preaînalt
Și vei deveni una cu El.

sursa foto: internet
stefan robu

DURERILE SUFLETEȘTI,

Întreaga fire se supune
În fața celor care caută binele suprem.
Înțelepciunea dă aripi
Tuturor formelor aparent malefice.

Tristețea întunecoasă ascunde Steaua
Care așteaptă să strălucească cu putere.
Iadul ascunde raiul, iar după noapte
Urmează lumina glorioasă a zilei.

Înfrângerile sunt simple scări pe care urcăm
Către un țel mai nobil și mai pur.
Pierderea conduce la câștig, iar bucuria
Așteaptă la capătul drumului.

Durerea conduce la beatitudine,
La gânduri și cuvinte și fapte divine.
Norii ascund razele strălucitoare ale soarelui
Care luminează întreaga viață.

Neșansa nu face decât să ascundă calea,
Care conduce inevitabil
La succesul deplin,
Care ne așteaptă la capătul drumului.

Povara grea a îndoielilor și a temerilor
Care întunecă valea speranțelor noastre,
Umbrele cu care se confruntă spiritul
Și lacrimile amare,

Durerile sufletești, suferințele,
Vânătăile generate de lanțurile rupte -
Toți aceștia sunt simpli pași
Care ne conduc către destinația în care credem.

Plină de compasiune, iubirea aleargă
Și îi iese în întâmpinare Pelerinului venit din ținutul credinței.
La capătul drumului, pe acesta îl așteaptă
Întreaga glorie și tot binele din lume.

sursa foto: internet
stefan robu

VESTITORUL LUMINII,

Ce noapte, o, privitorule! A apărut
Lumina zorilor pe vârfurile munților?
Poți vedea în zare,
Vestitorul auriu al Luminii luminilor?

A apărut el, ca să alunge bezna,
Și cu ea toți demonii nopții?
Îi poți zări razele strălucitoare?
Îi poți auzi vocea, cea care condamnă eroarea?

Dimineața vine, iubitor al Luminii;
Chiar acum aurește munții,
Iar eu întrezăresc cărarea
Pe care picioarele ei strălucitoare alungă deja Noaptea.

Întunericul va trece, și toate lucrurile
Care iubesc întunericul și care urăsc lumina
Vor dispărea pentru totdeauna, împreună cu noaptea.
Bucură-te! Căci așa proclamă Vestitorul Luminii.

sursa foto: internet
stefan robu

ÎNCEPE CU TINE ÎNSUȚI,

Dacă dorești să îndrepți această lume
Și să alungi din ea toate relele,
Făcând chiar și deșerturile ei
Să înflorească la fel ca trandafirii,
Atunci începe prin a te îndrepta pe tine însuți.

Dacă dorești să eliberezi această lume
Din îndelungata sa captivitate în ghearele păcatului,
Să vindeci toate sufletele rănite,
Să alungi durerea și să o înlocuiești cu consolarea,
Începe prin a te elibera pe tine însuți.

Dacă dorești să vindeci această lume
De bolile sale de lungă durată,
Să pui capăt pentru totdeauna durerilor și suferințelor sale,
Înlocuindu-le cu bucurie și ajutându-i pe cei osteniți să se odihnească,
Începe prin a te vindeca pe tine însuți.

Dacă dorești să trezești această lume
Din coșmarul morții și al ororii,
Să aduci în ea Iubirea și Pacea,
Lumina și strălucirea Vieții nemuritoare,
Începe prin a te trezi pe tine însuți.

sursa foto: internet
stefan robu

O IUBIRE FĂRĂ OBSESII,

Chiar dacă sunteți pasionați de persoanele iubite, nu este nevoie să-ți pierzi controlul sau rațiunea pentru a spune că ești îndrăgostit. Asta este nebunie în dragoste. Dacă dragostea nu te lasă să gândești, ești foarte aproape de patologie, oricât de fericit te-ai simți. A iubi nu înseamnă a te droga, înseamnă a îmbina sentimentele și rațiunea. Decizii luate sub imperiul inimii. Îți poți pierde controlul uneori și te poți transforma în epicentrul unei pasiuni care pare a nu avea limite, dar  trebuie apoi să revii la forma ta umană, la ceea ce ești în realitate, dacă vrei să iubești în mod sănătos. Dragoste senină, în deplinătatea facultăților tale,  cu descărcări ocazionale de paroxism: iată cel mai bun mod de a iubi. Dragostea care găzduiește  numai trăiri exacerbate se pierde pe ia însăși.. A iubi neobsesiv  înseamnă a recurge la o pasiune armonioasă, o pasiune care face din dragoste o experiență atât intensă, cât și echilibrată.

Trebuie să iubim cu ființa noastră, pornind de la identitatea de bază care ne definește.  Să facem parte din viața celuilalt, fără a-i aparține, fără a ne pierde individualitatea și fără a deveni victima unor invazii amoroase, în care se pierde unicitatea într-o încercare disperată de a fuziona cu celălalt. Trebuie să iubim fără a ne sacrifica propria identitate și să menținem esența care ne definește. Cu toții avem o viziune proprie și netransferabilă asupra lumii, compusă din ansamblul convingerilor noastre cele mai profunde, ideologia noastră, valorile și principiile, care acționează la unison. Dacă această viziune se pierde, chiar și în numele iubirii, nu vom ști cum să facem față vieții. Adevărata dragoste presupune autenticitate, un Eu care se reafirmă și care crește cu fiecare întâlnire afectivă. Dacă pentru iubire trebuie să renunți la a fi tu însuți, mai bine nu iubi.

O dragoste curajoasă și liberă, care își asumă riscul de a iubi, cu toate consecințele specifice este o iubire fără teamă de a-l pierde pe celălalt. Nu există certitudini, nu există posibilitate zero de eșec. Nu există o altă cale: trebuie să iubești cu certitudinea în ceafă, asumându-ți probabilitatea ca cineva să se sature de tine și să dea dracului totul, că totul poate să crească, așa cum se poate nărui. Universul cunoscut nu este permanent. Acest lucru înseamnă că totul este într-o permanentă schimbare și transformare. De ce ar trebui iubirea să fie ceva static și de neschimbat? Trebuie să ne asumăm riscul de a iubi, pe marginea prăpastiei, într-un du-te-vino, conștienți de punctele forte și de slăbiciunile noastre, de răul pe care l-am putea provoca relației noastre. Repet: iubirea este pentru curajoși. Teama în dragoste, indiferent de originea sa, este o povară uriașă, un obstacol în calea dezvoltării, oricărei relații, iar eliberarea de aceasta te lasă să plutești în mod natural spre o legătură completă și sănătoasă. Iubește ușurat de bagaje.Cât de liber și de vital poți, fără a renunța la ceea ce ești, fără a-ți trăda idealurile și valorile. Iubește conștient de ceea ce ești de fapt tu, cel care inventezi și reinventezi dragostea pe care o trăiești. Înțelege că, până la urmă, suntem responsabili pentru propria fericire emoțională.

O iubire liberă, nu ai nevoie  de persoana iubită ca de ceva cu care trebuie să completezi o lipsă, ci ca de ceva ce preferi, ca o alegere spre care inima te împinge și mintea decide. Orice fel de legătură care împedică dezvoltarea liberă a personalității, chiar dacă ai o sută de ani, nu-ți este de folos. În acest domeniu, nu există resemnare care să merite. Te va face să involuezi în ceea ce privește obiectivele tale esențiale și vitale. Această iubire opresivă și sufocantă va fi o povară, o sursă de suferință sau o problemă ce trebuie rezolvată.

sursa foto: internet

stefan robu

DE LA DORINȚĂ LA ALEGERE,

Vorbim mult despre decizii, însă pentru a face alegeri bune avem nevoie să înțelegem care sunt mecanismele unei decizii. Orice decizie personală serioasă implică patru aspecte: dorința, renunțarea, legătura cu trecutul și orientarea spre viitor.

Dorința este aceea care ne împinge spre o hotărâre. Este elementul preferențial care mă determină să aleg o posibilitate nu pentru că este singura posibilă, ci pentru că este preferată altor posibilități care îmi sunt accesibile. Pare complicat? Iată un exemplu foarte simplu: un băiat care alege să se căsătorească, dar cu o anumită fată, nu o alege pe aceasta pentru că este singura variantă, ci din multitudinea de posibilități, o alege pe ea deoarece dorința intensă este îndreptată spre ea. A dori înseamnă a concentra propriile energii spre ceva care simt că este central pentru viața mea. O decizie bună nu se bazează pe motivații exterioare, nici pe presiunea socială, nici pe tradiție și nici pe o anumită formă de identificare.  O decizie matură se bazează pe motivații interioare, ce derivă din aprecierea pentru ceea ce se alege: aleg pentru că eu cred în ceea ce aleg și această alegere izvorăște din voința mea liberă.

Pentru a realiza ceea ce îmi doresc, trebuie să renunț. Dacă îmi doresc acest lucru, înseamnă că automat trebuie să renunț la alte lucruri care devin incompatibile cu primul. Dacă într-o zi doresc un lucru măreț trebuie să renunț la dorințele opuse: să dorm, să lenevesc, să pierd timpul etc. Iluzia de a putea lăsa toate opțiunile deschise duce la nemulțumire, neîmplinire și tristețe
Orice decizie, chiar și cea mai banală, are  o  legătură cu trecutul, spune ceva despre mine și este legată de modul meu de a trăi..De exemplu, va fi foarte greu ca o persoană care urmărește numai interesele sale, care nu are minimul exercițiu de dăruire, să aleagă să se implice în acțiuni de voluntariat.
Orice alegere importantă este precedată de micro alegeri. Alegerile de a mă ruga, de a mă implica în activități pentru copii, tineri sau bătrâni, de a face voluntariat etc. mă pot ajuta să merg pe un drum care ar putea duce spre decizia de a deveni orice sau a face orice. La fel cum comportamentul nerespectuos față de persoane, dezordinea sentimentelor sau a sexualității etc. ne îndepărtează de posibilitatea de a avea o viață fericită în căsătorie etc.
Așadar, alegerile mari sunt pregătite de alegerile mici.

O alegere făcută orientează spre viitor. În special alegerile existențiale, precum alegerea stării de viață, devin baza pentru multe alte alegeri viitoare. Hotărârea de a încheia o căsătorie va fi urmată de alte decizii care vor da forță celei inițiale și o vor actualiza permanent, alegerea unui anumit parcurs de studii va determina alte alegeri care vor caracteriza propria viață etc.

Cu toate acestea, nici o decizie majoră nu este lipsită de nesiguranță, de îngrijorare și de teamă. Ceea ce dăruiește mângâiere și forță este convingerea că D-zeu ne însoțește pe acest drum al alegerilor care conturează propria viață și, de aceea, putem spune cu multă convingere: Știu în cine am crezut și în cine mi-am pus încrederea(2Tim 1, 12).

sursa foto: internet
stefan robu

VEI FI CE VEI FI,

Vei fi ce vei fi;
Lasă eșecul să se bucure de mulțumirea sa falsă
În acea lume sărmană numită mediu,
Pe care spiritul o disprețuiește și devine liber.

El controlează timpul și stăpânește spațiul;
Alungă lăudărosul bufon numit Șansă,
Și detronează Circumstanțele tiranice,
Silindu-le să joace din nou rolul slujitorului.

Voința omului, această forță invizibilă,
Odrasla sufletului nemuritor,
Își poate croi drum către orice țel
Trecând de orice ziduri de granit.

Nu fi nerăbdător atunci când pare că ai întârziat,
Ci așteaptă cu răbdare, știind că
Atunci când spiritul se înalță și poruncește,
Chiar zeii sunt nevoiți să îl asculte.

sursa foto: internet
by: Ella Wheeler Wilcox

CARACTERUL ȘI GÂNDURILE,

Omul devine ceea ce gândește în inima sa. Acest aforism se aplică tuturor condițiilor și circumstanțelor în care trăiește omul. Noi devenim literalmente ceea ce gândim, caracterul nostru nefiind altceva decât suma totală a gândurilor noastre.
Așa cum o plantă se naște din sămânță, neputând exista în afara acesteia, fiecare act al nostru derivă din semințele ascunse ale gândurilor noastre și nu ar fi putut deveni niciodată manifest dacă nu ar fi existat.
Acest lucru este valabil inclusiv pentru actele așa-zis spontane sau nepremeditate, și cu atât mai mult pentru cele comise în mod deliberat.

Acțiunea este consecința gândirii, iar bucuria și suferința sunt fructele acesteia. Astfel, noi culegem ce am semănat, iar fructele pe care le culegem pot fi dulci sau amare.

Noi suntem ceea ce credem(în plan mental) că suntem. Dacă în mintea noastră există gânduri impure, noi avem de suferit. Dacă gândurile noastre sunt pure, ele conduc inevitabil la bucurie.

Creșterea umană este un fenomen natural, și nu creație artificială. Legea cauzei și efectului este absolută și operează în egală măsură în lumea invizibilă a gândurilor și în cea vizibilă  a obiectelor materiale. Un caracter nobil și plăcut lui Dumnezeu nu se naște întâmplător și nu este consecința norocului chior, ci rezultatul natural al unui efort continuu și al unei gândiri corecte.. Cu alte cuvinte, el este efectul cultivării pe termen lung a gândurilor curate. Pe de altă parte, un caracter animalic și lipsit de noblețe este consecința cultivării continue a unor gânduri cu aceiași natură.
 Noi ne creăm singuri caracterul și viața, dar așa cum le creăm, le putem transforma la fel de ușor. Prin gândurile noastre noi ne putem făuri armele prin care ne putem autodistruge, dar ne putem crea la fel de bine instrumentele prin care ne putem construi singur un rai al bucuriei, puterii și păcii interioare. Dacă facem alegerile corecte și dacă ne orientăm gândurile către ceea ce este bun, noi ne putem înălța către perfecțiunea divină. Dar, dacă facem abuzuri și dacă ne orientăm gândurile către cele rele, putem coborî mai jos de regatul animalelor.  Între cele două extreme pot exista cele mai variate tipuri de caractere umane. Cu alte cuvinte, noi suntem stăpânii destinului nostru și proprii noștri creatori.

Dintre toate adevărurile din adâncul sufletului care au fost scoase din nou la lumină în epoca modernă, nici unul nu este mai satisfăcător și mai plin de promisiuni divine ca acesta: că noi suntem stăpânii gândurilor noastre, făurarii caracterului nostru, creatorii condițiilor de mediu în care trăim și ai destinului nostru.
Dat fiind că suntem ființe înzestrate cu putere, inteligență și iubire, și că deținem controlul absolut al gândurilor noastre, noi deținem cheia prin care putem debloca orice situație și puterea de a ne transforma și de a ne regenera prin care putem deveni tot ceea ce ne dorim.

Orice om este propriul lui stăpân, chiar dacă se simte slab și abandonat. Din păcate, oamenii slăbiți și supuși degradării devin stăpâni debili și își guvernează în mod greșit viața. Cine reflectează la condiția sa și caută cu perseverență legea care îi guvernează existența, devine un stăpân înțelept și își direcționează energiile cu inteligență, focalizându-și gândurile asupra unor chestiuni cu adevărat importante pentru el. El devine astfel un maestru conștient și descoperă în el însuși legile gândirii. În acest scop, nu are nevoie decât de perseverență, autoanaliză și experiență.

Precum aurul și diamantele nu pot fi găsite decât prin astfel de căutări și săpături. În mod similar, noi putem descoperi în ființa noastră toate marile adevăruri, dacă vom săpa suficient de adânc în interiorul sufletului nostru. Vom înțelege astfel că noi ne creăm singuri propriul caracter, că ne modelăm singuri viața și că ne construim singuri destinul. Acest lucru poate fi dovedit dincolo de orice îndoială prin supravegherea,  controlul și modificarea gândurilor noastre, inclusiv prin urmărirea efectelor lor  asupra noastră, asupra celor din jur și asupra vieții și circumstanțelor în care trăim. Printr-o investigație și o practică plină de răbdare, noi putem învăța să facem conexiunea între cauze și efecte, iar prin analizarea tuturor experiențelor prin care trecem, inclusiv a celor mai banale, noi putem obține acea cunoaștere de sine care este similară cu înțelegerea, înțelepciunea și puterea. Aceasta este singura cale prin care putem intra în templul cunoașterii, unde vom găsi tot ceea ce căutăm.
Această cale este una a răbdării, practicii și perseverenței.

sursa foto: internet
stefan robu

INSPIRAȚIE SAU MOTIVAȚIE,

Când gândurile tale activate sunt generale și nu foarte concentrate, vibrațiile lor de început sunt încă slabe și nu exercită o putere de atracție sau de respingere suficient de mare. Astfel, în aceste stadii incipiente, este probabil să nu vezi manifestarea nici un ei dovezi a atenției tale asupra subiectului. Dar, deși nu vezi încă dovada, se produce atracția altor gânduri care se potrivesc vibrațional cu acelea care ți-au captat atenția. Cu alte cuvinte, gândul devine mai puternic, puterea sa de atracție crește și alte gânduri asemănătoare vibrațional se alătură lui. Și pe măsură ce gândul câștigă teren, începi să primești o interpretare emoțională despre cât de bine se potrivește acel gând vibrațional în continuă creștere cu energia sursei tale.
Dacă se potrivește ființei tale reale, acest lucru este indicat de emoții plăcute. Dacă nu se potrivește ființei tale reale, sentimentele neplăcute indică asta.
De exemplu, în perioada copilăriei, e posibil ca cineva din familie să-ți fi spus: ești un copil atât de minunat, vei avea o viață împlinită și fericită, ești atât de talentat, încât lumea se va bucura de prezența ta. Aceste vorbe te-au făcut să te simți bine, întru-cât se potriveau vibrațional cu ceea ce păstrai în adâncurile ființei tale. Dar dacă cineva ti-ar fi spus: ești rău, ar trebui să-ți fie rușine, mă nemulțumești, aceste cuvinte te rănesc pentru că atenția acordată lor provoacă o vibrație diferită de ființa ta reală.


Ceea ce simți este o indicație clară și precisă.Emoțiile tale sunt indicatori absoluți ai conținutului tău vibrațional. Prin urmare, reprezintă oglindirea perfectă a punctului tău de atracție curent. Te ajută să știi, în orice clipă, dacă accepți sau nu acum îndeplinirea dorințelor tale.
Ai tendința de a crede că nu îți poți controla emoțiile sau că ar trebui să le poți controla, însă eu îți sugerez o altă abordare a emoțiilor.
Te încurajez să acorzi atenție la ceea ce simți și să permiți emoțiilor tale să-ți fie indicatori de valoare.

sursa foto: internet
stefan robu

PUNCTUL TĂU DE ATRACȚIE ESTE INFLUENȚAT

Sunt multe lucruri minunate pe care le transformi în adevărurile tale, dar sunt și multe altele nu chiar atât de minunate pe care le faci adevăruri - creația deliberată se referă la alegerea deliberată a acelor experiențe pe care îți construiești adevărurile.
Când gândurile tale activate sunt generale și nu foarte concentrate, vibrațiile lor de început sunt încă slabe și nu exercită o putere de atracție sau de respingere suficient de mare. Astfel, în aceste stadii incipiente, este probabil să nu vezi manifestarea nici unei dovezi a atenției tale asupra subiectului. Dar, deși nu vezi încă dovada, se produce atracția altor gânduri care se potrivesc vibrațional cu acelea care ți-au captat atenția.
Cu alte cuvinte, gândul devine mai puternic, puterea sa de atracție crește și alte gânduri asemănătoare vibrațional se alătură lui. Și pe măsură ce gândul câștigă teren, începi să primești o interpretare emoțională despre cât de bine se potrivește acel gând vibrațional în continuă creștere cu energia sursei tale.Dacă se potrivește ființei tale reale, acest lucru este indicat de emoții plăcute, dacă nu sentimentele neplăcute indică asta. Cu alte cuvinte, emoțiile tale îți indică dacă accepți sau respingi conectarea la sursa de energie.

Stările sufletești sunt privite ca indicatori ai punctelor sensibile emoțional. Când te concentrezi continuu asupra unui gând, devine din ce în ce mai ușor să te concentrezi asupra lui pentru că mai multe gânduri asemănătoare devin disponibile pentru tine. Așadar, din punct de vedere emoțional, ai dezvoltat o dipoziție sau o atitudine. Din punct de vedere vibrațional, ai creat o rutină vibrațională, o cale vibrațională sau un punct sensibil.
Dispoziția ta îți configurează o bună reprezentare a evenimentelor pe care le atragi în viața ta. Dispoziția sau sentimentul general față de ceva, este un indicator clar al vibrației practicate. Cu alte cuvinte, de fiecare dată când un subiect se activează în interiorul tău datorită expunerii la mediul înconjurător, frecvența ta vibrațională sare imediat la poziția vibrației celei mai activate sau la punctul sensibil.
Deși trupul tău este viguros și puternic, îngrijorarea cu privire la vulnerabilitatea ta fizică iese la suprafață. Astfel, cu timpul, dobândești un punct sensibil emoțional legat de vulnerabilitatea fizică.

Punctele sensibile emoțional pot fi schimbate. În același mod în care punctele tale sensibile emoțional se pot schimba de la sentimente în esență bune sau de siguranță, la sentimente neplăcute sau de nesiguranță, punctele tale sensibile se pot schimba de la a nu te simți bine la a te simți bine, pentru că punctele emoționale se dobândesc datorită atenției acordate unui subiect și prin intermediul gândului practicat.
Totuși, majoritatea oamenilor nu oferă deliberat atenție unui gând, în schimb, permit gândurilor să graviteze în jurul a tot ce se întâmplă în jurul lor: Ceva se întâmplă și ei observă. Și au un răspuns emoțional la ceea ce observă. Și din moment ce de obicei se simt lipsiți de putere pentru a controla ceea ce observă, ajung la concluzia că nu dețin nici un control asupra răspunsului emoțional la ceea ce observă.


Vreau să înțelegi că deții controlul absolut asupra punctelor sensibile emoțional pe care le-ai dobândit. Vreau să înțelegi importanța extraordinară de a obține deliberat propriile puncte sensibile emoțional. Pentru că, odată ce te aștepți la ceva, va veni. Amănuntele pot fi altfel decât te aștepți - dar esența vibrațională va fi întotdeauna o potrivire perfectă cu ceea ce emiți.

sursa foto: internet
stefan robu

SIMȚURILE CĂLĂUZĂ ÎN VIAȚĂ,

O premisă importantă pe care trebuie să ținem minte, este că tu reprezinți o extensie fizică a sursei de energie și că un curent veșnic al sursei de energie circulă către tine și prin tine - iar acesta ești tu. Acest curent circula și înainte ca ființa ta fizică să se fi născut, și va continua să  circule și după ce ființa ta fizică va trece prin ceea ce noi numim moarte.
Fiecare ființă vie, om, animal sau plantă trece prin moarte, fără excepție. Spiritul, adică natura reală, este veșnic. Așadar, moartea este doar o schimbare a perspectivei spiritului veșnic. Dacă trăiești în acest trup fizic și te concentrezi conștient la spirit, atunci ești veșnic prin natura ta și nu trebuie să te temi de sfârșit, intru-cât, din această perspectivă, nu există o asemenea noțiune.(Nu vei înceta niciodată să exiști, pentru că faci parte din conștiința veșnică).
Emoțiile tale te informează permanent cât de multă energie ai acumulat până acum prin intermediul dorinței pe care o păstrezi în acest moment.
De asemenea, te informează dacă preponderența gândurilor tale pe acel subiect se armonizează cu dorința sau cu absența obiectului dorinței.
De exemplu, un sentiment de pasiune sau entuziasm indică existența unei dorințe foarte puternice concentrate în prezent; un sentiment de furie sau răzbunare, de asemenea indică prezența unei dorințe foarte puternice; totuși, un sentiment de letargie sau de plictiseală indică o dorință foarte puțin concentrată în acest moment.

Când îți dorești ceva cu adevărat și simți plăcere atunci când te gândești la acea dorință, atunci vibrația gândului se află în aliniament vibrațional cu dorința - și curentul sursei tale circulă prin tine cu scopul îndeplinirii acesteia, fără nici o restricție sau rezistență. Eu numesc asta acceptare. Dar atunci când dorești ceva foarte puternic și simți mânie, frică sau dezamăgire, înseamnă că te concentrezi exact la opusul obiectului dorinței tale și, procedând astfel, introduci o vibrație care nu se potrivește cu ființa ta reală - iar măsura emoției negative pe care o experimentezi indică gradul de rezistență în recepționarea obiectului dorinței.
Când emoțiile sunt puternice - fie că sunt plăcute sau nu - dorința ta este puternică. Când emoțiile sunt plăcute - fie că sunt puternice sau slabe - accepți îndeplinirea dorinței tale.
Când emoțiile sunt neplăcute - fie că sunt puternice sau slabe - respingi îndeplinirea dorinței tale.
Emoțiile tale sunt indicatori absoluți ai conținutului tău vibrațional.
Prin urmare, reprezintă oglindirea  perfectă a punctului tău de atracție curent. Te ajută să știi, în orice clipă, dacă accepți sau nu acum îndeplinirea dorinței tale.

Avem tendința de a crede că nu ne putem controla emoțiile sau că ar trebui să le putem controla, însă eu îți sugerez o altă abordare a emoțiilor: te încurajez să acorzi atenție la ceea ce simți și să permiți emoțiilor tale să-ți fie indicatori de valoare.


sursa foto internet
stefan robu

ESENȚA UNUI GÂND,

Majoritatea oamenilor nu cred că dețin controlul asupra convingerilor proprii. Observă evenimentele din jurul lor și le evaluează, dar de obicei simt că nu exercită nici un control asupra convingerilor pe care le formulează. Își risipesc viața sortând evenimentele în categorii de tipul bun sau rău, dorit sau nedorit, adevărat sau greșit - dar rareori înțeleg că au capacitatea de a controla relația lor cu aceste evenimente.
Este imposibil să controlezi condițiile pe care alții le-au impus.
Din moment ce mulți oameni aprobă unele dintre condițiile pe care alții le-au impus, dar dezaprobă altele, se expun misiunii imposibile de a încerca să controleze condițiile.  Prin puterea sau tăria personală, sau grupându-se împreună pentru a câștiga sentimentul unei puteri sau al unui control mărit, ei caută să păstreze propria stare de bine prin exercitarea controlului asupra circumstanțelor și condițiilor pe care le consideră amenințătoare. Dar în acest univers fundamentat de Legea Atracției, în care nu există termeni precum excludere, cu cât se străduiesc mai tare să respingă evenimentele nedorite - și procedând astfel, cu atât mai puternic invită manifestarea evenimentelor nedorite în viața lor.  Și pe măsură ce tot mai multe evenimente nedorite intervin în experiența lor de viață, se agață tot mai mult de propriile convingeri (își demonstrează lor înșile) că au avut dreptate tot timpul despre cât de rău și invadator a fost acel lucru încă de la început. Cu alte cuvinte, cu cât îți aperi mai puternic propriile convingeri, cu atât mai mult Legea Atracției te ajută să trăiești cu ele.

Cu suficientă atenție acordată unui subiect, esența acelui gând oferit va deveni în cele din urmă o manifestare fizică. Și pe măsură ce ceilalți observă manifestarea ta fizică, prin atenția pe care o acordă, ajută la expansiunea manifestării. Apoi, cu timpul, această manifestare, fie că este dorită sau nu, este numită adevăr. Ai putere absolută asupra adevărurilor pe care le creezi în propria experiență. Odată ce ai înțeles că singurul motiv pentru care cineva experimentează ceva este pentru că a acordat suficientă atenție acelui subiect, este ușor apoi să vezi că adevărul există doar pentru că cineva i-a acordat suficientă atenție.  Așadar atunci când spui; trebuie să acord atenție acestui subiect pentru că este adevărat, este ca și cum ai spune, cineva a dat atenție la ceva ce nu dorea și datorită acestei atenții l-a invitat în experiența sa. Și din moment ce a atras ceva nedorit în experiența sa, ar trebui să procedez și eu la fel.
Sunt multe lucruri minunate pe care le transformi în adevărurile tale, dar sunt și multe altele nu chiar atât de minunate pe care le faci adevăruri - creația deliberată se referă la alegerea deliberată a acelor experiențe pe care îți construiești adevărurile.

sursa foto: internet
stefan robu.