Mulți maeștri a cuvântului au dat definiții frumoase, nici una însă, nu este exactă, nu poate să cuprindă tot. Această noțiune provoacă cele mai diverse emoții, de la bucurie la lacrimi, fiindcă toți simt că fără iubire nu există viață. De aceea, omul năzuiește spre iubire. Sufletul uman în esența sa este o creație a Iubirii Superioare, adică a lui D-zeu și de aceea sufletul recunoaște iubirea chiar atunci când el nu a fost iubit de nici un om întrupat
Iubirea, care există în infinit este asemeni luminii soarelui, fără de care nu ar fi posibilă viața.
Așa cum unii nu suportă lumina soarelui, alții, în mod conștient, nu doresc să primească iubirea lui D-zeu, deși ei există numai datorită lui. Ei nu s-au recunoscut pe ei înșiși până la capăt întru-cât fie l-au uitat pe D-zeu, fie sau dezis de el. Întregul negativism din om decurge din lipsa de iubire, această lipsă ducând la boală.
Materialismul a încătușat sentimentele, dar a dat o lecție de viață omenirii. Această clipă de întuneric spiritual este necesară pentru ca omul să știe să prețuiască adevărul luminii, pentru ca omenirea să poată și să vrea să se elibereze spiritual.
Însușiți-vă această învățătură și utilizați-o spre binele vostru. Treceți-o prin suflet și gândul se va întări în credință și veți ști cum s-o aplicați.
sursa foto: internet
stefan robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu