Mai știm și că ceva mare începe de la ceva mic. Cine se învață din copilărie să facă cu mâna lui câte ceva din mărunțișurile de zi cu zi, acela, crescând, va fi capabil să realizeze lucruri mari.Învățați să înțelegeți ce este mare și ce este mic, ce este important și ce nu este important. Altfel, aceste stresuri pot deveni piedici în calea noastră.
Ceva mic începe de la zero. Ceva mare este relativ pentru că nu are limite.
Viața fizică a fiecărui copil începe de la zero. Lecțiile care i se dau după principiul complexității îl duc departe și în sus. Dar, dacă din lanțul de complexitate crescătoare lipsesc unele verigi, deoarece părinții sau chiar el însuși a considerat că din tot ce întâlnește în cale ceva nu-i va fi de folos de fiecare dată, în decursul vieții, mergând pe sinusoida lui, când va da de situație similară, va fi legat de mâini și picioare. De fiecare dată tot mai profund și mai profund, până când veriga lipsă se va completa.
Fiecare clipă are ceva mare și ceva mic. Cui nu-i este frică, înțelege acest lucru; cel care este speriat nu înțelege. Oamenii nu-și recunosc fricile, sentimentul de vinovăție și răutatea fiindcă nu-și dau seama nici când au apărut și nici când sau transformat în senzații. Cine nu-și urmărește senzațiile și gândurile, se va afla într-o bună zi ca în fața ghilotinei și va simți că a fost pedepsit pe nedrept.
sursa foto: internet
stefan robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu