Aceasta este energia sensului vieții, sau existenței. Într-un cuvânt - energia gândului.
Viața omului nu este altceva decât căutarea sensului vieții.
Fericirea înseamnă că sensul vieții a fost găsit, a fost găsită iubirea.
În felul acesta, energia gândului este materială, dar, întru-cât ea nu poate fi văzută cu ochiul, a fost considerată până acum ca fiind imaterială. Taina rămâne taină până se dezleagă misterul. Minunile rămân minuni până când pătrundem în esența lor. Puțin câte puțin se clarifică și esența invizibilă, subtilă a bolilor, iar vindecarea lor cu ajutorul gândurilor capătă logică.
Orice om trimite prin gândul lui energia din care el este format. Orice om produce schimbări în el însuși, dar nu știe să le vadă și nu îndrăznește să creadă în ele. Gândul acționează ca o găleată de apă aruncată pe niște pietre încinse. Imediat omul înțelege că gândul lui a fost urmat de o faptă pe măsură.
În esență, gândul acționează încetul cu încetul și de aceea ne îndoim de materialitatea lui. Caracterul unui om reprezintă un ansamblu de idei constante, specifice pentru fiecare, ansamblu considerat invariabil și, și dacă se repetă continuu aceleași gânduri, din firicele de nisip poate crește un munte. Muntele este tocmai boala. Cât de mare este muntele și cât de specific este el pentru persoana respectivă, atât de gravă și de specifică este și boala lui.
A vindeca cu ajutorul gândului echivalează cu a căra fir cu fir acest munte. Modul de gândire poate să și-l schimbe numai omul însuși. Fac excepție copiii mici care nu au o gândire independentă - universul gândurilor lor și viața lor sunt formate de către mamă.
Schimbarea universului de gândire este numită schimbarea de sine. Chipurile, ar fi cea mai mare și mai grea schimbare. Eu n-aș spune așa deoarece eu încerc nu să schimb, ci să mă schimb. Altfel spus, în loc să mă forțez, să mă oblig, eu mă străduiesc să fac un bine pentru mine. Dacă în partea ei nevăzută(subtilă) energia primară se mișcă, în partea vizibilă ea este numită energie a iubirii. În partea ei subtilă, ea se află în imobilitate, în partea vizibilă ea se numește răutate. În felul acesta, problema constă doar în vedere sau în relația pe care noi ne-o formăm cu ajutorul vederii. Trebuie să învățăm să vedem această parte nevăzută de la cei care văd și care cred sincer în ea. Subliniez: trebuie să învățăm și nu să credem orbește.
Una peste alta, viața omului este o lecție și noi venim de voie bună pe această lume pentru a o învăța. Lecția de viață este timpul în care ne cunoaștem sentimentele. Viață după viață, lecție după lecție - în felul acesta acumulăm înțelepciune. Cu alte cuvinte, viața celui care judecă corect nu se va opri. Cea mai mare problemă a civilizației actuale este nepriceperea de a comunica, adică nepriceperea de a te raporta cu înțelegere față de viață, adică nepriceperea de a iubi necondiționat. Adică nepriceperea de a gândi corect. Celui ce nu înțelege legile vieții, îi va fi într-adevăr greu să iubească necondiționat, deși inima lui îi spune că așa trebuie.
Legile vieții sunt simple:
1- Tot ce există înseamnă Dumnezeu. El este acea unitate supremă care din minuscule particule de energie formează o varietate de structuri aflate în permanentă schimbare. Această schimbare înseamnă distrugerea vechiului și apariția, sau nașterea noului din aceiași energie. Nimic nu apare din nimic și nimic nu dispare în neființă. Se modifică doar forma exterioară de existență - corpul.
2- Tot ce există cuprinde trinitatea divină: spirit, suflet și corp. Aceste trei componente există și la obiecte, dar ele sunt considerate ca fiind neînsuflețite. Viața este condusă de spirit. El se află în mișcare și nimic nu-l poate tulbura. Lecțiile sunt oferite de către suflet. Împreună, spiritul și sufletul constituie partea spirituală, sau subtilă, a nivelului nostru actual de dezvoltare. Trupul constituie corpul nostru fizic care este vizibil și de aceea este recunoscut drept adevăr. El merge înainte în viitor, fiind pus în mișcare de voința spiritului și de forța sufletului.
3-Omul este singura creatură gânditoare de pe pământ. El reprezintă încununarea creației, continuitatea legică a dezvoltării și de aceea este numit fiul lui Dumnezeu, creat după chipul și asemănarea lui. Acest simbol reprezintă dorința lui Dumnezeu de a-l ajuta pe om să se autoperfecționeze continuu și neîntrerupt, adică să evolueze. Cine îl lasă pe Dumnezeu să pătrundă în el, va zbura spre înălțimi ușor ca o pasăre; cine nu-l lasă, va merge pe calea grea a suferințelor.
Dumnezeu este desăvârșirea în continuă evoluție și perfecționare, este conștiința deschisă.
4- Natura este chiar Dumnezeu. Ea nu știe să impună cu forța. Ea îi oferă fiecăruia posibilitatea de a alege. Cine crede că inima lui Dumnezeu se află în inima credinciosului, își va alege calea cea mai ușoară. Cine îl neagă pe Dumnezeu, va avea parte de suferințe: își va alege o cale mai grea.
5- Părerea este o presupunere în care omul vrea să creadă. Adevărul vieții constă în faptul că totul are două părți. Nu există rău fără bine, așa cum nu există bine fără rău. Cine vede doar o singură latură, greșește și va suferi. Dacă omul nu-și conștientizează adevăratele sale necesități și nu le valorifică el pentru el, nu va fi fericit. Atâta timp cât nu va învăța să vadă întregul, va avea nevoie de nefericire pentru a putea să aprecieze fericirea: va avea nevoie de rău pentru a aprecia binele.
6- Totul începe de la gând. După un gând bun vine o urmare bună, după unul rău - una rea. Dacă omul nu îndreaptă urmarea rea, apare datoria karmică și ispășirea se va face prin suferință, dacă el acționează prostește. Când se va întâmpla - în această viață, prin suferințe proprii sau prin suferințele generațiilor viitoare, sau în viitoarele vieți ale aceleași persoane - depinde de când își va plăti datoria. Problema este că omul modern nu știe ce este bine și ce este rău.
Binele și răul sunt noțiuni relative. Ce este bine pentru unul este rău pentru altul și invers. Nu trebuie să punem semnul egalității între viața noastră și viața celorlalți. Percepția se va schimba atunci când stresul va fi eliberat. Schimbarea percepției înseamnă schimbare de atitudine.
7- Viața omului este învățătură. El învață să îndrepte răul prin bine până când va asimila temeinic această lecție, chiar dacă va trebui să continue și în viețile viitoare.
Corpul îndeplinește tot ce îi este necesar sufletului și prin aceasta spiritul devine mai înțelept.
8- Se poate învăța din propriile greșeli, dar înțeleptul învață și din greșelile altora.
O lege a vieții spune așa: similarul atrage similarul. Ești așa cum îi vezi tu pe alții. Dacă nu ai avea defecte, nu le-ai vedea la alții. Cine caută în alții cauza necazurilor lui, va fi în vrăjmășie cu viața. Cine are curajul să-și vadă propriile greșeli, și le va corecta până la urmă.
8- Tot ce face omul aparține veșniciei, chiar dacă fapta lui nu are imediat efect vizibil. După faptă vine totdeauna răsplata, chiar dacă pentru noi această faptă a noastră a trecut neobservată. În memoria cosmică, invizibilă pentru noi, se stochează, exact ca în cartoteca lui Dumnezeu, și gândurile noastre ascunse, invizibile.
10- Noi suntem legați de tot ce am făcut prin fire energetice invizibile. Poate rupe aceste fire numai iertarea sinceră, pornită din inimă, numită și căință. Iertarea și rugămintea de a fi iertat acționează atunci când omul este conștient de greșelile lui. Dacă cerem iertare mecanic, în speranța că pedeapsa va fi mai mică, aceasta este o înșelăciune, cea mai obișnuită înșelăciune, cu care ne ocupăm zi de zi. Datoria karmică nu se plătește în felul acesta.
sursa foto: internet
stefan robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu