De conținut și de lumină...
Cum sunt și fumuri, și elite,
Cu necredința lor deplină:
Căldură-a inimii de piatră,
Încinsă-n craterul de fluvii,
Țintind a dăinui, măiastră,
Pe galaxia nemurii...
Cum să conveargă ascendentul,
Forțat pe calea răzvrătirii,
Cu infinitul și momentul
Umile-n plăsmuirea firii?
Spre altceva se-ncearcă-mpingeri,
Spre mit, spectacol și magie...
Nu mai încap nici măcar îngeri
Acolo unde-i feerie...
Și așa se uită însuși scopul
A tot ce Domnul săvârșit-a:
A renunțat la cer, la totul,
Numai să-și împlinească ținta...
Iar ținta este îmbrățișarea
Făpturii sale zvârcolinde...
Se-ncearcă parcă rezonarea,
Cumva, în vechile colinde...
Dar zbor spre brațele deschise,
Pe calea harului, șuvoaie;
Mai e posibil, precum zise...
Cuvânt ce inimile-nmoaie.
sursa foto: internet
stefan robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu