Chiar dacă sunteți pasionați de persoanele iubite, nu este nevoie să-ți pierzi controlul sau rațiunea pentru a spune că ești îndrăgostit. Asta este nebunie în dragoste. Dacă dragostea nu te lasă să gândești, ești foarte aproape de patologie, oricât de fericit te-ai simți. A iubi nu înseamnă a te droga, înseamnă a îmbina sentimentele și rațiunea. Decizii luate sub imperiul inimii. Îți poți pierde controlul uneori și te poți transforma în epicentrul unei pasiuni care pare a nu avea limite, dar trebuie apoi să revii la forma ta umană, la ceea ce ești în realitate, dacă vrei să iubești în mod sănătos. Dragoste senină, în deplinătatea facultăților tale, cu descărcări ocazionale de paroxism: iată cel mai bun mod de a iubi. Dragostea care găzduiește numai trăiri exacerbate se pierde pe ia însăși.. A iubi neobsesiv înseamnă a recurge la o pasiune armonioasă, o pasiune care face din dragoste o experiență atât intensă, cât și echilibrată.
Trebuie să iubim cu ființa noastră, pornind de la identitatea de bază care ne definește. Să facem parte din viața celuilalt, fără a-i aparține, fără a ne pierde individualitatea și fără a deveni victima unor invazii amoroase, în care se pierde unicitatea într-o încercare disperată de a fuziona cu celălalt. Trebuie să iubim fără a ne sacrifica propria identitate și să menținem esența care ne definește. Cu toții avem o viziune proprie și netransferabilă asupra lumii, compusă din ansamblul convingerilor noastre cele mai profunde, ideologia noastră, valorile și principiile, care acționează la unison. Dacă această viziune se pierde, chiar și în numele iubirii, nu vom ști cum să facem față vieții. Adevărata dragoste presupune autenticitate, un Eu care se reafirmă și care crește cu fiecare întâlnire afectivă. Dacă pentru iubire trebuie să renunți la a fi tu însuți, mai bine nu iubi.
O dragoste curajoasă și liberă, care își asumă riscul de a iubi, cu toate consecințele specifice este o iubire fără teamă de a-l pierde pe celălalt. Nu există certitudini, nu există posibilitate zero de eșec. Nu există o altă cale: trebuie să iubești cu certitudinea în ceafă, asumându-ți probabilitatea ca cineva să se sature de tine și să dea dracului totul, că totul poate să crească, așa cum se poate nărui. Universul cunoscut nu este permanent. Acest lucru înseamnă că totul este într-o permanentă schimbare și transformare. De ce ar trebui iubirea să fie ceva static și de neschimbat? Trebuie să ne asumăm riscul de a iubi, pe marginea prăpastiei, într-un du-te-vino, conștienți de punctele forte și de slăbiciunile noastre, de răul pe care l-am putea provoca relației noastre. Repet: iubirea este pentru curajoși. Teama în dragoste, indiferent de originea sa, este o povară uriașă, un obstacol în calea dezvoltării, oricărei relații, iar eliberarea de aceasta te lasă să plutești în mod natural spre o legătură completă și sănătoasă. Iubește ușurat de bagaje.Cât de liber și de vital poți, fără a renunța la ceea ce ești, fără a-ți trăda idealurile și valorile. Iubește conștient de ceea ce ești de fapt tu, cel care inventezi și reinventezi dragostea pe care o trăiești. Înțelege că, până la urmă, suntem responsabili pentru propria fericire emoțională.
O iubire liberă, nu ai nevoie de persoana iubită ca de ceva cu care trebuie să completezi o lipsă, ci ca de ceva ce preferi, ca o alegere spre care inima te împinge și mintea decide. Orice fel de legătură care împedică dezvoltarea liberă a personalității, chiar dacă ai o sută de ani, nu-ți este de folos. În acest domeniu, nu există resemnare care să merite. Te va face să involuezi în ceea ce privește obiectivele tale esențiale și vitale. Această iubire opresivă și sufocantă va fi o povară, o sursă de suferință sau o problemă ce trebuie rezolvată.
sursa foto: internet
stefan robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu