SMERENIA, ACEA FORMA DE UMILINTA

UMILINTA,
semn de slabiciune sau tarie de caracter?


Etimologic, umilinta are origini in latinescul humilis, care la rindul sau deriva din  humus, adica pamint, altfel spus, cel  umilit, este acela care isi cunoaste originea sa.  Nu intimplator cartea Genezei ne transmite ca...'''pamint esti si in pamint  te vei intoarce'''(3,19).  Multi se framinta astazi in ce masura umilinta( in sensul de modestie, smerenie, nu de rezultat al injosirii si devalorizarii fiintei umane) mai este o virtute sau nu? Traditia iudaica si crestina a consacrat-o ca o virtute, opusa mindriei si vanitatii.  Pe de alta parte, in lumea moderna, iubitorii de libertate tind sa desconsidere  umilinta care, in viziunea lor atenteaza la  egalitatea morala a cetatenilor si erodeaza stima de sine, plasind persoana intr-o de inferioritate, periferica in raport cu ceilalti.
Ascetii considera ca umilinta ne ajuta sa intelegem mai bine statutul si starea noastra in lume fara sa atenteze la frumusetea si puterea spirituala a fiintei noastre, dar care ne ajuta sa adoptam o justa pozitie fata de tot ceea ce avem si ceea ce ne lipseste.
In acelasi timp umilinta inhiba egoismul, hipertrofierea artificiala  a eului(altii ar spune''umflarea in pene'', stare atit de fregventa in zilele noastre) si deschide noi orizonturi catre expierente si trairi pozitive, inaltatoare. 
Viata cotidiana ne pune permanent in situatia de a umili sau a fi umilit; un parinte isi umileste copilul atunci cind il exploateaza sau profita de pe urma acestuia, un profesor isi umileste elevul atunci cind nu-l poate intelege si accepta, un trecator de pe strada te umileste atunci cind vrea ca strada sa fie numai al lui, un demnitar ales te umileste atunci cind uita de votul tau, un medic te umileste atunci cind te trateaza cu nepasare, tu ii umilesti pe cei de linga tine atunci cind doar persoana ta conteaza, tu te umilesti pe tine ori decite ori refuzi iertarea celuilalt!
Si uite asa putem descoperi ca exista tot atitea forme de umilire si umilinta cite persoane traiesc pe acest pamint.
De fapt nu vrem sa contabilizam aceste lucruri; mai important ar fi sa reflectam la sensul pe care-l dam noi umilintei.  
Daca privim umilinta ca pe o calitate pe care noi o dobindim prin educatie,, prin credinta sau prin renuntarea la sine, atunci vom descoperi ca umilinta poate fi  usor asociata cu iertarea, recunostinta, blidetea, naturaletea, simplitatea, acceptarea, rabdarea, multumirea, intelepciunea, fericirea, iubirea...si lista ar putea continua fara ca cineva sa se simpta umilit.
Momentul adevarului: Cind ati experimentat ultima oara umilinta? Va simtiti mai bine  in ipostaza de umilit sau de...umilitor? Stiati ca  va puteti umili aproapele chiar si cu o gluma nevinovata? Va place atunci cind cei din jur apreciaza umilinta vazuta la dumnevoastra?
Credeti in  valoarea salvifica a umilintei? Daca ar fi sa alegeti intre demnitate si umilinta la ce ati renunta?
Epilog: Un ginditor hindus spunea ca umilinta straluceste, alaturi de iubire, precum o nestemata in coroana unui rege; pe cit de greu este de dobindit, pe atit este ea dorita si pretuita de catre toti cautatorii spirituali autentici.
Umilinta nu trebuie confundata cu docilitatea, cu supunerea oarba determinata de frica si conformism.
Docilitatea provine din slabiciune, neputinta, teama de a nu fi persecutat; inseamna intr-adevar a te pleca, dar fara sa existe dorinta de a te ridica si a-ti inalta fruntea cu demnitate.
Atitudinea de a face mereu plecaciuni, de falsa devotiune, de supunere oarba, sterila este deseori confundata cu umilinta autentica. Umilinta fatarnica, lipsita de autenticitate, in mod paradoxal conduce la mindrie. 
Crestinii folosesc adesea un sinonim mai expresiv-smerenia, acea forma de umilinta care apropie omul de divinitate- inima infrinta si smerita  Dumnezeu nu o va urgisi(Psalmul 50).
Intelepciunea mintii si smerenia inimii- doua aripi care inalta omul, il invesnicesc in iubire!
DIN  DRAG  CU  DRAG  PENTRU  VOI  DRAGI  PRIETENI!
CU  MULT  DRAG!