Aceasta este strins legata de sensul pe care il are viata cu noi. O fata scria urmatoarele rinduri:''' Dragi prieteni, am 19 ani. Nu stiu ce caut in lumea aceasta: nu am cerut eu sa ma nasc si nu accept viata. Pentru mine aceasta nu are nici un sens. Insa stiu ca nu am dreptul sa o refuz pentru ca nu am ales eu sa vin pe lume. Si totusi iubesc viata! Ce ziceti de aceste contradictii? De mult timp am impresia ca sint dezintegrata in mii de bucati si ca trebuie sa ma reconstruiesc. De aceste trairi probabil nu scapa nimeni dintre cei care cauta cu adevarat un sens al vietii lor. Nu este suficient sa pasim pe drumul vietii, trebuie sa cunoastem si directia, iar marea problema a zilelor noastre este ca sint multe indicatoare si totusi destinatia este greu de gasit. Unii vorbesc de un gol existential. Intrebarea fundamentala este: sintem fiii unei intimplari sau fiii unui plan? Numarul nostru a iesit la ruleta sau cineva ne-a dorit si ne-a pus in aceasta lume cu un scop?
'''Omul? Atom derizoriu, pierdut in univers, inert si nemasurat-spunea un biolog francez. Nu este decit un mic fenomen local, efemer, nesemnificativ si fara scop. Stie ca valorile sale nu au importanta decit pentru sine si ca, intr-un fel, caderea unui imperiu sau distrugerea unui ideal nu conteaza mai mult decit un musuroi zdrobit de piciorul unui trecator neatent'''.
Pentru crestini omul nu este un '' atom derizoriu''', fiul unei intimplari, ci este fiul unui plan. Cineva l-a gindit si l-a dorit. De aceea viata are un sens profund!
Un sens care provine dintr-un plan de iubire si care cere un raspuns plin de iubire. Acesta este sensul ultim al vietii.
Astfel intrebarea ''de ce viata?''. Unui grup de tineri cu care discuta despre sensul vietii, Andre Frossard, cunoscut scriitor francez, spunea urmatoarele cuvinte: ''Privirea prea insistent atintita asupra ta insuti nu intilneste in cele din urma decit abisul neantului de unde am fost scosi de o tainica bunatate''. Nu putem sa intelegem in totalitate sensul vietii noastre daca nu iesim din noi insine si nu ne indreptam spre ceilalti.
Numai din intilnirea cu aproapele si din disponibilitatea de a ne pune in slujba lui se poate naste adevarata descoperire a sensului vietii, care inseamna implinire prin daruire.
A avea o inima deschisa fata de alti semeni ne ajuta sa descoperim valorile extraordinare pe care le avem in noi.
Aceasta descoperire este izvor de o mare bucurie care valoreaza mai mult ca orice, astfel incit nu este nevoie sa cautam implinirea noastra in ceea ce de fapt adinceste nemultumirea: bani, putere, pozitie sociala etc. Nu intimplator toata industria publicitatii mizeaza pe ideea garantarii unei multumiri si pe cresterea valorii de sine cu ajutorul a ceea ce se poseda, fie ca acest lucru este un sampon sau un autoturism. A avea, dupa aceasta logica, inseamna a fi. Nimic mai amagitor!Cristos a venit tocmai pentru a crea o retea de comuniune in lume, unde toti impreuna sa ne putem purta unii pe altii si astfel sa ne ajutam sa gasim impreuna drumul vietii si sa intelegem ca poruncile lui d-zeu nu sint limitari ale libertatii noastre, ci sint drumuri care conduc spre celalalt, spre plinatatea vietii''. In concluzie, sensul vietii, plinatatea vietii nu se descopera decit lasindu-l pe d-zeu sa lucreze in viata noastra si indreptindu-ne spre semenii nostri, astfel cunoscindu-ne mai bine pe noi insine.
DIN DRAG CU DRAG PENTRU VOI DRAGI PRIETENI!
CU MULT DRAG!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu