IUBIREA  COPIILOR   PENTRU  PARINTI,


Sint cu adevarat privilegiati cei care se mai bucura de ambii parinti, cei care sint intimpinati in pragul casei de mama de tata de surori si frati.
Cineva spunea ca ne aducem aminte de  cei dragi doar atunci cind dispar...In timpul vietii ii vizitam  din ce in ce mai rar, in timp ce ei ne rostesc numele cu aceiasi duiosie ca atunci cind, prunci fiind ne leganau pe brate cu iubire. Cit traiesc, multi dintre ei stau retrasi intr-o camaruta, sfiosi si umili, parca nevrind sa supere pe nimeni. Cit sint alaturi de noi, arareori purtam cu ei un dialog mai profund  sau ii ascultam cu atentie. Poate ca de multe ori nici nu auzim ce spun, deoarece noi insine  sintem coplesiti de zbaterile propriei noastre vieti.
Iar ei, in marea lor bunatate, ne trec cu vederea  si aceste lipsuri.
Atunci cind pierdem un parinte, parca am vrea sa dam timpul inapoi si sa-i marturisim iubirea noastra, sa rostim toate cuvintele ramase nespuse, sa recuperam tot  ce am pierdut cind il aveam atit de aproape si el ne astepta in pridvor, sau pe ulicioara.
Cit de mult am vrea sa mai stam impreuna la gura sobei si sa-i ascultam pe parinti cum isi deapana  amintirile unei vieti zbuciumate, dar traite intens, intr-o permanenta lupta.''O lupta-i viata'', spune Cosbuc in poezia ''Lupta vietii'', si nimeni mai mult decit parintii nu stiu mai bine acest adevar.
Intotdeauna se poate face mai mult pentru parinti si nu stiu cum se intimpla ca tocmai ei sint lasati mereu la urma, ei pentru care noi, copii, sintem cei dintii...Sintem omniprezenti intr-o societate care ne devoreaza, nu lipsim de la petreceri, intilniri, avem multi prieteni care ne cheama, ne asteapta, cind sa mai avem timp si de parinti?
Si cind ma gindesc la atitia orfani care nu au avut acest privilegiu de a se bucura de parinti...
Ce bine ia definit poetul Adrian Paunescu in ''Ruga pentru parinti''; ''enigmatici si cuminti''.
Asa este.  Nu se lamenteaza niciodata, sufera in tacere si ne asteapta mereu cu masa pusa si cu bratele deschise. Nu pretind, ci numai ofera.
Asteapta de la noi atit de putin, pe linga tot ce au facut pentru noi. Si uneori nici putinul acesta nu sintem in stare sa il oferim. Ridurile le-au brazdat  chipul asemenea unor medalii care nu-i imbatrinesc, dimpotriva, ii infrumuseteaza. Aceste riduri medalii ascund fiecare o poveste care se intretese intr-o maiastra  impletitura pe care viata insasi  a tesut-o. O viata cu lumini si umbre, o viata deloc usoara, cu foamete si greutati inimaginabile, dar o viata din care au iesit invingatori.Sint atit de multe persoane aflate la virsta senectutii care fac cu disperare tot felul de operatii estetice pentru a ascunde  ridurile, dar va spun ca nimic nu este mai frumos si mai nobil decit un chip brazdat de riduri si niste ochi limpezi in care parca d-zeu, asemenea unui pictor desavirsit, a pus tot seninul  de cer  de pe maiastra-i bolta.Batrina mama face de nenumarate ori drumul pina la poarta si, tot de atitea ori, se intoarce trista. Ridurile se adincesc si mai mult, iar privirea ii este plina de lacrimi. Orele trec, se asterne seara, iar cararea e batatorita de pasii mamei. In mintea ei aceiasi intrebare: Oare nici un copil nu va veni?  Au mai fost in graba zilele trecute unii dintre ei si  i-au lasat cite un pachet sau l-au trimis prin cineva. Ce usor se pot linisti constiintele! Dar batrina noastra mama are nevoie de prezenta noastra, de chipurile noastre pe care vrea sa-si odihneasca privirea-i obosita acum, la sfrsitul calatoriei...
Inserarea se lasa peste intreaga fire, dar si in sufletul unei mame ranite de nepasarea  propriilor fii. Si  totusi se aude o bataie in poarta, iar batrina mama face pentru ultima data drumul care deja o obosise. Deschide poarta si inima ii tresare de bucurie in timp ce isi imbratiseaza odrasla, spunind:'' Stiam eu ca nu voi petrece sarbatorile singura...stiam ca ai sa vii...''
Mama si copil, intr-o strinsa imbratisare, se indreapta agale catre odaita in care, pe o masa mica, asteapta bucatele.
''Afara ninge linistit
Si-n casa arde focul
Iar noi pe linga mama stind
De mult uitara-m jocul'.'
Noi, eu, ce mai conteaza, atit timp  cit pe chipul mamei ridurile parca s-au risipit dintr-odata, iar lumina-i din priviri imi inunda sufletul de bucurie si de o pace profunda.
CU   MULT   DRAG!

IUBESTE-TE  PE  TINE  INSUTI,


Nu exista lucruri imposibile.
Absolut nimic nu este imposibil.
Tu ce iti doresti sa ai? Poti avea ceea ce iti doresti si chiar mai mult daca vei invata sa te iubesti pe tine insuti.
Ce iti doresti sa  faci?  Poti face tot ceea ce iti doresti si chiar mai mult daca vei invata sa te iubesti pe tine insuti.  
Ce iti doresti sa devii? Poti deveni tot ceea ce iti doresti si chiar mai mult daca vei invata sa te iubesti pe tine insuti.
Iubeste-te pe tine insuti si nimic nu va mai fi imposibil pentru tine.  Daca vei intelege ce este iubirea, vei avea la dispozitie cel mai puternic instrument, care iti va permite sa te bucuri de tot ceea ce iti doresti de la viata.  Iubirea este raspunsul la orice intrebare.  Ea vindeca, transforma, rezolva problemele si poate repara orice.
Iubirea inseamna putere si tarie de caracter.
Iubirea este solutia la toate problemele. Daca vei invata sa te iubesti pe tine insuti, intreaga lume iti va apartine, caci vei trai pe cel mai inalt nivel al energiei. 
Vei cunoaste astfel cea mai sublima emotie.
Daca vei invata sa te iubesti pe tine insuti, vei putea avea orice  iti doresti de la viata, inclusiv lucrurile care la ora actuala ti se par imposibil de obtinut. Intreaga lume iti va iesi in intimpinare, facind ceea ce iti doresti.
Sanatatea, succesul,banii, fericirea iti vor iesi in cale, atunci cind te iubesti pe tine insuti,iar totul functioneaza perfect in viata ta.
Intr-adevar, aplicarea iubirii este cea mai uimitoare tehnica din cite exista

           Scoala nu te invata nimic despre iubire,

La fel ca majoritatea oamenilor, si tu ai fost la scoala foarte multi ani la rind. Unii oameni isi petrec o mare parte din viata mergind la scoala. Nimeni nu urmeaza insa vreo data  un curs despre iubire, pentru simplul motiv ca scolile nu ofera astfel de cursuri. Ele nu definesc iubirea si nu predau cel mai important lucru in viata: ce trebuie sa faci ca sa fii plin de iubire.
Iubirea este un concept in cea mai mare parte neinteles.
Aproape nimeni nu stie ce este ea cu adevarat. Oamenii cred ca stiu ce este iubirea, dar este suficient sa arunci o privire in viata lor ca sa iti dai seama ca ei confunda acest concept cu altceva. 
De fapt chiar cu opusul lui. Ei se intreaba ce pot  sa faca ceilalti pentru ei. 
Chiar daca le ofera altora iubirea lor, ei se asteapta sa primeasca ceva in schimbul acesteia. 
Daca nu primesc nimic la schimb, nu mai sint dispusi sa isi ofere iubirea. 
              Oamenii inteleg pe dos acest concept,
Cei mai multi oameni nu numai ca nu practica iubirea, dar practica chiar opusul acesteia, pe care eu as numio ne-iubire. In acest fel isi fac singuri rau si ii ranesc chiar si pe cei din jurul lor. Cea mai mare parte a  umanitatii isi petrece intreaga viata in starea de ne-iubire. Lor le displace cutare situatie, antipatizeaza cutare persoana, se opun unui grup in  favoarea  altuia. Pe scurt, isi  traiesc viata  simtindu-se  amenintati de ceilalti oameni. De fapt, ei se simt amenintati de forte imaginare, caci nu inteleg ce reprezinta acestea. Tot ce stiu ei este ca le resping. Practic, ei traiesc intr-o stare de respingere si de ura, intr-un grad mai mare sau mai mic. Marea majoritate a oamenilor sint defensivi:'' trebuie sa ma protejez ca sa nu fiu ranit, ca ceilalti sa nu imi ia ceea ce imi apartine, furindu-mi astfel propria viata.''Din cauza acestei  perspective asupra vietii, ei traiesc  tot timpul intr-o stare de opozitie: ma opun lui X pentru ca face cutare sau cutare lucru, ma opun acestui grup pentru ca are convingeri contrare convingerilor mele''. Acest gen de comportament este lipsit de iubire. Acest mod de a gindi este lipsit de iubire. Aceste tipare ale  actiunii sint lipsite de iubire.
        Raspusul la toate  problemele este iubirea,
Raspunsul este sa iti proiectezi iubirea asupra tuturor oamenilor si asupra tuturor situatiilor.
Majoritatea oamenilor procedeaza exact pe dos. Ei cred ca respingerea si ura ii protejeaza. Din pacate, se inseala grav. Gindurile, sentimentele si actiunile lipsite de iubire atrag in viata lor  toate nenorocirile de care au parte, slabindu-i si facindu-i vulnerabili. Putini oameni din aceasta lume inteleg aceasta realitate. De aceea, ei traiesc o viata care ii face sa se simta mizerabili, adica exact opusul  celei pe care si-o doresc. In fiecare moment, ei isi fac singuri rau, condamnindu-se la o viata  traita in suferinta si durere, pentru simplul motiv ca sint incapabili sa iubeasca. 
Ce nu inteleg ei este ca ne-iubirea ii priveaza de puterea personala si atrage in viata lor pericole extreme si o mare nefericire.
           Descopera singur ce este iubirea reala,
Iubirea nu trebuie sa se opuna cuiva sau unei situatii. Ea nu are nevoie sa fie protejata de nimeni si de nimic. Omul plin de iubire dispune de cea mai puternica forta din Univers. Negativitatea in orice forma  nu il mai poate atinge. De aceea, a iubi echivaleaza practic cu a fi puternic. 
Iubirea este raspunsul. Ea incepe intotdeauna cu iubirea de sine.
Practicarea iubirii este cel mai simplu lucru din lume.
Cu adevarat dificila nu este decit practicarea ne-iubirii. Practicarea ne-iubirii ii face pe oameni sa se simta mizerabili si sa se imbolnaveasca. Ea ii priveaza de fericirea si abundenta pe care le-ar merita.
Raspunsul este iubirea.
Toti oamenii isi doresc iubire si fericire. In incercarea de a gasi aceste comori, ei cauta in cele mai nepotrivite locuri si de cele mai multe ori mor frustati si disperati. Lucrurile se pot petrece insa  si altfel.  Tu te poti bucura de tot ceea ce iti doresti, de intreaga iubire si fericire din Univers, si de toate roadele acestora. Ia chiar acum decizia sa practici iubirea. Incepe chiar cu tine insuti. Atunci cind te iubesti pe tine insuti, tu ai totul de cistigat. Secretul este practicarea iubirii. 
Daca intelegi  ce este iubire, tu dispui de cea mai puternica forta din univers.
Descopera acest lucru si dovedeste-ti singur acest adevar.
Iubeste-te pe tine insuti si priveste ce se intimpla in viata ta. Raspunsul este iubirea.
VIATA  NU  ESTE  ALTCEVA  DECIT  RECUNOSTINTA SI IUBIRE!

DIN DRAGOSTE CU DRAGOSTE PENTRU VOI DRAGI CITITORI!

CU  MULT  DRAG!
(acest subiect va continua)

POVESTEA   SUPREMA   DE   IUBIRE,


De unde poti incepe? Incepe prin a aprecia cine esti si prin a iubi ceea ce ai deja.
Tu esti o fiinta unica si speciala.
In sinea ta stii foarte bine acest lucru. Nu mai exista o alta fiinta in aceasta lume care sa vada realitatea asa cum o vezi tu, care sa simta ca tine si care sa aiba viziunile si perceptiile tale. 
Esti un om generos si ai face orice pentru semenii tai, mai putin pentru tine...
Apreciaza-te pe tine insuti, caci esti exact cel care trebuie sa fii, te afli  exact  in locul in care trebuie sa te afli si faci exact ce trebuie sa faci, inclusiv sa iti pui intrebarile pe care ti le pui(si pe care, apropo, nu ti le-ai pune daca trecutul tau nu s-ar fi derulat exact asa cum sa derulat). De aceea, bucara-te pentru tot ce ai facut, ce ai invatat si ce ai experimentat vreodata, pentru cele bune si pentru cele rele deopotriva, caci toate aceste experiente te-au condus  la gradul tau actual de intelegere si la dorinta ta actuala de a merge mai bine. 
Apreciaza-te pe tine insuti.  Cu cit te vei aprecia mai mult, cu atit vor invata sa se aprecieze mai mult si oamenii din jurul tau. Dar lucrurile nu se opresc aici. Cu cit te vei aprecia mai mult, cu atit mai usoara va deveni viata ta. Te vei descurca  din ce in ce mai bine la serviciu, acasa si in tot ceea ce faci; sanatatea ta se va imbunatati; la fel si echilibrul tau interior, iar  abundenta va curge in viata ta fara nici un efort.
Vei dormi mai bine, te vei distra mai mult, te vei teme mai putin si vei sti mai multe.
Printre altele, vei arata mai bine ca acum, oricit de frivol ti s-ar parea acest lucru.
Iti vei prelungi astfel durata vietii, si cu cit viata ta va deveni mai buna, cu atit mai mare va fi forta cu care vei merge inainte, pina cind vei deveni de neoprit.
Dovezile  se vor  acumula in viata ta si nu vei mai avea indoieli. Viata ti se va parea minunata, iar tu te vei simti invincibil.

TU ESTI SINGURUL MISTER PE CARE TREBUIE SA IL INTELEGI, SI NIMIC NU POATE FI MAI USOR DECIT ACEST LUCRU.  INTELEGE-TE PE TINE INSUTI SI VEI INTELEGE ASTFEL UNIVERSUL.

CU  MULT  DRAG.

DE  TINE  VA  DEPINDE

DRAGUL MEU COPIL,

Zilele trecute te-am adus pe lume. Erai o fiinta atit de mica si neajutorata, incit m-am intrebat cum poti sa respiri, sa te misti si mai ales sa-mi da-i de inteles ca iti este foame.
Te-ai desprins de mine si ai inceput sa existi pe cont propriu. Mi-a fost mila de tine!Te si vedeam intrind in viata'''adevarata''',acolo unde fiecare lupta pentru sine, unde fiecare cauta sa fie mai puternic, sa dea pe altii la o parte, sa denigreze, sa ofenseze, sa aduca injurii si uneori chiar sa calce in opicioare pe ceilalti. Te-am adus intr-o lume aflata mereu in schimbare.  Sa nu te miri ca nu ai cu cine sa te joci pe ulita. Sint copii, ce-i drept, putini, care astazi stau in casa in fata computerului si se  joaca ''singuri'',chiar daca au ''sute'' de prieteni.  
Cind vei incepe sa mergi in picioare, nu te preocupa, astazi sint dispozitive speciale si nu o sa cazi, iar daca o sa cazi, iarasi nu te preocupa, iti voi pune cotiere si genunchiere, ca sa nu te lovesti.
Uneori asa fac parintii, ca sa nu se raneasca pruncul!
Va trebui sa-ti dau o veste trista de pe acum.  Sint mama ta, dar nu voi putea sta mereu cu tine. Va trebui sa te duc la cresa, apoi la gradinita apoi la scoala.  Va trebui sa intelegi. Eu si tatal tau trebuie sa lucram, ca sa nu duci lipsa de nimic.  Intrind in aceasta lume o sa ramii mirat.  Dar, crede-ma, desi stiu totul din toata lumea, nu se mai stiu intre ei. Vei vedea in aceasta lume case mari si frumoase, dar goale, vei vedea masini, care mai de care mai luxoase, dar oameni egoisti, care nu le lasa incet nici macar cind ploua si te stropesc din cap pina in picioare. 
Vei vedea copii tristi.
Dragul meu, ma vei vedea pe mine , il vei vedea pe tatal tau, pe sora ta mai mare, pe bunici, pe educatorii si invatatorii tai, pe profesorii tai. 
Dragul meu, respecta-i pe toti, iubeste-i pe toti si fii recunoscator tuturor. .
Daca vei sti sa respecti, vei fi respectat, daca vei iubi, vei fi iubit, daca vei sti sa-ti pleci capul, fa-o cu demnitate, daca vei avea, nu uita ca d-zeu ti-a oferit tot ceea ce vei avea. Si nu uita un lucru, inainte de toate,'' cauta sa fii si apoi o sa si ai''.
Daca nu o sa fii bun, lumea o sa te marginalizeze, daca nu o sa lucrezi, lumea nu o sa-ti ofere nimic, daca nu vei sti sa pretuiesti ceea ce ai, ti se va lua si vei duce lipsa.
O, copilul meu, ingerasul meu, cit as vrea sa te stiu mereu fericit.
Dar de tine va depinde....
Hraneste-te bine te asteapta un drum lung...

DIN   MARTURIILE   UNEI   MAME.
Cu   mult   drag

DESPRE  VIRTUTEA  RABDARII,


Probabil ni se intimpla fiecruia sa ne mai pierdem uneori rabdarea.  Oare de ce?, ne-am putea intreba. 
Fii ai timpului nostru, plasmuit din ce in ce mai mult de viteza, de graba, nazuim ,deseori, ca viata noastra sa fie asemenea unui drum intins, neted, iluminat, fara pericole, pe care sa-l parcurgem linistiti, fara probleme ori dificultati.
Vrem, de asemenea, sa ni se implineasca dorintele fara prea mult efort, sacrificiu, truda. 
Mai mult, voim schimbari rapide in viata noastra, sa se schimbe cei de linga noi, tinem ca realitatea sa fie diferita, iar lucrurile sa mearga in directia dorita.
Doar ca, asa cum prea bine stim, nu exista nici o bagheta magica pentru asta...
Intr-adevar, nimic nu se transforma peste noapte! Totul are nevoie de timp pentru a se schimba: si noi, si ceilalti, si realitatea din jur, cu forta(graba strica treaba!), iar, pe de alta parte, tot ceea ce se construieste repede, imediat , si fara efort, nu este durabil sau calitativ.
Rabdarea care ni se cere in astfel de momente nu este pasiva , ci este o atitudine activa, condimentata de speranta: ea crede in schimbarea oamenilor, si a situatiilor, dar nu uitam ca fiecare are ritmul si timpii sai!
De aceea, fara a ne descuraja, ea ne invita la intelepciune, la o ascultare atenta.
Ca atare, sa cugetam, sa cautam sa intelegem motivele pentru care ne suparam, pentru ce o situatie este asa si nu altfel, de ce o persoana(re)actioneaza intr-un mod si nu intr-un mod diferit, pentru ce o realitate este asa si nu dupa cum ne-o dorim etc.
Viata nu este deloc usoara, asa ca avem cu totii nevoie de aceasta virtute a rabdarii!
Sa nu ne descurajam, indiferent de experientele avute pina acum in aceasta privire. O putem invata, ne-o putem asimila. Sa nu uitam ca d-zeu are rabdare cu noi, asa ca putem invata si noi sa avem rabdare mai intii cu noi, apoi cu altii, cu momente grele prin care  putem trece.
In acest sens, persoana rabdatoare vede dincolo de evenimente, situatii, traieste din credinta, cu speranta.
Ea stie ca dupa noapte vine mereu ziua, si ca fiecare anotimp al vietii il pregateste pe celalalt, dar si ca tot ceea ce este frumos, dainuie, s-a  facut cu efort, truda, sacrificiu, daruire si cu multa.... rabdare!
DIN  DRAG  CU  MULT  DRAG  PENTRU  VOI  DRAGI  PRIETENI!
CU  MULT DRAG! 

SMERENIA, ACEA FORMA DE UMILINTA

UMILINTA,
semn de slabiciune sau tarie de caracter?


Etimologic, umilinta are origini in latinescul humilis, care la rindul sau deriva din  humus, adica pamint, altfel spus, cel  umilit, este acela care isi cunoaste originea sa.  Nu intimplator cartea Genezei ne transmite ca...'''pamint esti si in pamint  te vei intoarce'''(3,19).  Multi se framinta astazi in ce masura umilinta( in sensul de modestie, smerenie, nu de rezultat al injosirii si devalorizarii fiintei umane) mai este o virtute sau nu? Traditia iudaica si crestina a consacrat-o ca o virtute, opusa mindriei si vanitatii.  Pe de alta parte, in lumea moderna, iubitorii de libertate tind sa desconsidere  umilinta care, in viziunea lor atenteaza la  egalitatea morala a cetatenilor si erodeaza stima de sine, plasind persoana intr-o de inferioritate, periferica in raport cu ceilalti.
Ascetii considera ca umilinta ne ajuta sa intelegem mai bine statutul si starea noastra in lume fara sa atenteze la frumusetea si puterea spirituala a fiintei noastre, dar care ne ajuta sa adoptam o justa pozitie fata de tot ceea ce avem si ceea ce ne lipseste.
In acelasi timp umilinta inhiba egoismul, hipertrofierea artificiala  a eului(altii ar spune''umflarea in pene'', stare atit de fregventa in zilele noastre) si deschide noi orizonturi catre expierente si trairi pozitive, inaltatoare. 
Viata cotidiana ne pune permanent in situatia de a umili sau a fi umilit; un parinte isi umileste copilul atunci cind il exploateaza sau profita de pe urma acestuia, un profesor isi umileste elevul atunci cind nu-l poate intelege si accepta, un trecator de pe strada te umileste atunci cind vrea ca strada sa fie numai al lui, un demnitar ales te umileste atunci cind uita de votul tau, un medic te umileste atunci cind te trateaza cu nepasare, tu ii umilesti pe cei de linga tine atunci cind doar persoana ta conteaza, tu te umilesti pe tine ori decite ori refuzi iertarea celuilalt!
Si uite asa putem descoperi ca exista tot atitea forme de umilire si umilinta cite persoane traiesc pe acest pamint.
De fapt nu vrem sa contabilizam aceste lucruri; mai important ar fi sa reflectam la sensul pe care-l dam noi umilintei.  
Daca privim umilinta ca pe o calitate pe care noi o dobindim prin educatie,, prin credinta sau prin renuntarea la sine, atunci vom descoperi ca umilinta poate fi  usor asociata cu iertarea, recunostinta, blidetea, naturaletea, simplitatea, acceptarea, rabdarea, multumirea, intelepciunea, fericirea, iubirea...si lista ar putea continua fara ca cineva sa se simpta umilit.
Momentul adevarului: Cind ati experimentat ultima oara umilinta? Va simtiti mai bine  in ipostaza de umilit sau de...umilitor? Stiati ca  va puteti umili aproapele chiar si cu o gluma nevinovata? Va place atunci cind cei din jur apreciaza umilinta vazuta la dumnevoastra?
Credeti in  valoarea salvifica a umilintei? Daca ar fi sa alegeti intre demnitate si umilinta la ce ati renunta?
Epilog: Un ginditor hindus spunea ca umilinta straluceste, alaturi de iubire, precum o nestemata in coroana unui rege; pe cit de greu este de dobindit, pe atit este ea dorita si pretuita de catre toti cautatorii spirituali autentici.
Umilinta nu trebuie confundata cu docilitatea, cu supunerea oarba determinata de frica si conformism.
Docilitatea provine din slabiciune, neputinta, teama de a nu fi persecutat; inseamna intr-adevar a te pleca, dar fara sa existe dorinta de a te ridica si a-ti inalta fruntea cu demnitate.
Atitudinea de a face mereu plecaciuni, de falsa devotiune, de supunere oarba, sterila este deseori confundata cu umilinta autentica. Umilinta fatarnica, lipsita de autenticitate, in mod paradoxal conduce la mindrie. 
Crestinii folosesc adesea un sinonim mai expresiv-smerenia, acea forma de umilinta care apropie omul de divinitate- inima infrinta si smerita  Dumnezeu nu o va urgisi(Psalmul 50).
Intelepciunea mintii si smerenia inimii- doua aripi care inalta omul, il invesnicesc in iubire!
DIN  DRAG  CU  DRAG  PENTRU  VOI  DRAGI  PRIETENI!
CU  MULT  DRAG!

DESPRE  VIRTUTEA  DISCRETIEI,


Fiind o virtute care se desprinde in timp, careia nu-i place galagia, agitatia, sa atraga privirile asupra sa sau sa laude, pentru ca noi stim ca binele nu face niciodata zgomot si zgomoztul nu face niciodata bine, ea se caracterizeaza mai intii de toate prin a sti sa pastreze un secret, prin a nu raspindi cele ce i-au fost incredintate, prin a nu atrage atentia asupra sa.  
Cel discret invata mereu din toate, din greselile proprii si din a altora. A lucrat si lucreaza cu el insasi, pentru a infaptui vointa domnului, pentru a deveni ceea ce d-zeu a gindit pentru el din vesnicie.  
Traieste din credinta, cu multa seninatate, pace si bucurie interioara.
Se cunoaste bine.  Isi stie calitatile, dar si limitele.
Aude in jur atitea vorbe si lucruri negative despre altii, insa, plin de claritate, cauta sa le pastreze in inima sa.
Nu le spune altora asa cum nu spune mai departe ceea ce i-a fost incredintat.
Nu vorbeste de rau, ci este  empatic, cauta sa inteleaga, sa compatimeasca, vazind dincolo de limitele  si greselile celorlalti.
Doreste mereu binele altora, nu se cauta pe sine.  Cind vorbeste despre cineva, constient de misterul fiecarui om , nu vorbeste ca si cum ar avea adevarul in buzunar.  Va spune mereu, cu modestie: ''dupa parerea mea''...''asa vad eu situatia'' sau ''nu sint sigur''.
Omul discret stie sa se stapineasca. Nu este curios, nu se baga in  viata  altora, nu este indiscret. Cine, in schimb,este indiscret, este impins de o curiozitate nociva, mereu interesat de ceea ce altii fac sau nu fac( mai putin de ceea ce el ar trebui sa faca!), cine este lipsit de tact, de bun simt si se baga in viata altora, dind tot felul de sfaturi si punind tot felul de intrebari nepotrivite, nerespectind astfel intimitatea celuilalt, risca sa ramina singur, sa fie ocoloit.. 
Noi toti tinjim sa intilnim persoane pline de umanitate, cu care sa putem impartasi bucurii si necazuri, reusitele si necazurile vietii.
Ne dorim sa gasim persoane care sa ne vrea binele, care sa tina la noi, in fata carora putem sa fim noi insine, asa cum sintem.
In fata unei astfel de persoane nu ne poate fi teama sa fim noi insine, sa ne destainuim, pentru ca stim ca ceea ce spunem ramine in inima ei.
Stim ca ne vrea binele si ne va ajuta sa crestem....

CU  MULT  DRAG  PENTRU  VOI  DRAGI  PRIETENI!

SIMPLITATEA,

SIMPLITATEA, CALEA SPRE ARMONIE SI ECHILIBRU,


Multi oameni apreciaza lucrurile simple, naturale, care ne incinta simturile si care ne ajuta sa regasim linistea interioara, starea de bine si armonia cu tot ce-i in jurul nostru. Din pacate observam cum lucrurile in care traim ne complica din ce in ce mai mult viata, timpul trece mai repede, ne irosim resursele in acumulari materiale, alergam dupa lucruri efemere, unele din aspiratiile noastre devin obsesii, consumismul ne iluzioneaza ca tot ce-i in jurul nostru se poate vinde sau cumpara, inclusiv fiinta umana, viata, calea spre lumea de dincolo.  Paradoxal cu atitea facilitati, oportunitati, tehnologii si noi descoperiri ale stiintei, viata noastra ar putea parea mai simpla, mai comoda, mai confortabila, in comparatie cu a semenilor nostri care au trait inaintea noastra, in epoca pietrei, a fierului, a bronzului sau chiar in epoca de aur!; cu toate acestea numarul celor tristi, nefericiti, alienati este in crestere.
Cei mai multi actioneaza dupa principiul: ''sa am cit mai mult, ca sa fiu mai fericit''!
Numai ca mai multul devine prea putin si niciodata nu stim daca si cind e timpul sa ne oprim din agoniseala sau, mai grav, daca ne mai putem opri din aceasta alergare dupa mai mult, situatie in care sintem deja sclavii consumismului; altfel spus, lucrurile pe care le detii, ajung sa te detina.  
Spre exemplu, unii sint dependenti de smartphone, de iPad si conexiunea la internet, de valoarea contului din banca, de dorinta de a arata celorlalti bunastarea sa tradusa in aspectul si marimea casei, marca masinii, diverse produse de firme etc. Un om care incearca sa impresioneze cu asta, se foloseste de aparente pentru ca inauntru sau nu mai are nimic, resimte un mare gol care-l indeparteaza de lucrurile frumoase si valoroase, tocmai prin simplitatea lor.
Ce fac cei mai multi  atunci cind ramin fara aceste agoniseli efemere?
Incep  sa (re)descopere simplitatea si adevaratele valori ale vietii.
In momentele lor de sinceritate cu sine reusesc sa inteleaga ca un om  cu cit are mai putine lucruri cu atit este mai fericit, cu cit are mai putine de pierdut cu atit ajunge sa accepte riscurile si provocarile vietii fara frica, cu mai mult curaj.
Altfel spus, descoperim ca atunci  cind nu ai nimic de pierdut ai sansa sa ajungi ceea ce ti-ai dorit si ai curajul sa faci ceea ce iti place!
Cu cit esti mai simplu, cu atit arati mai natural, mai autentic. 
De ce sa cauti mereu etichete pentru a arata cine esti?
Oricum in agitatia si aglomeratia din jurul nostru trecem neobservati!
Pe cind  daca accepti si practici simplitatea autentica, atragi atentia, iesi in evidenta, esti apreciat, devii important!
Momentul adevarului: Simtiti uneori nevoia sa atrageti atentia asupra voastra?
In ce mod procedati, la ce strategii apelati?
Ce va relaxeaza sau va binedispune cel mai mult?
Va tenteaza ideea de a va vedea intr-o ipostaza care sas-i surprinda sau sa-i socheze pe cei din jur?
EPILOG: Unii ies in evidenta doar prin simplul fapt ca deschid gura si lasa sa iasa din ea orice!
E cel mai ieftin mod de a iesi in evidenta sau de a cersi  atentia celorlalti!
Altii cauta simplitatea fara sa stie cum arata. Filosoful francez Denis Diderot spunea ca''' tot ce este obisnuit este simplu, dar nu tot ce este simplu este obisnuit. 
SIMPLITATEA  ESTE  UNUL  DIN  PRICIPALELE  CARACTERE  ALE  FRUMUSETII; EA  ESTE  ESENTIALA  SUBLIMULUI.'''Dar poate si mai relevante sint cuvintele eseistului americanCharles D. Warner; '''Simplitatea inseamna sa faci calatoria acestei vieti doar cu bagajul strict necesar.'''
DIN DRAG CU DRAG PENTRU VOI DRAGI PRIETENI!
Traieste cu simplitate, iubeste cu generozitate,Ai grija de ceilalti din adincul fiintei tale.
Vorbeste din inima si nu uita sa-i intimpini pe cei dragi cu bucurie....
Cu  mult  drag.

SUFERINTA,

SUFERINTA---UN MISTER  SAU  O  CONDITIE  A  EXISTENTEI  NOASTRE?

Multi se intreaba daca suferinta umana are vreun sens?  Suferinta,un mare mister al existentei noastre!  Suferinta  o stare in care omul experimenteaza sensul vietii!  Pe de alta parte, as indrazni sa spun ca intre libertatea omului si suferinta exista o legatura direct proportionala, in sensul ca, omul, pe masura ce revendica un grad mai mare de libertate, implicit se confrunta cu o diversitate si o accentuare a starilor de suferinta: si asta tocmai pentru al proteja de eventualele derapaje la care este expus de propria sa libertate.  Daca ar fi sa indentificam nuante putem spune ca suferinta este mai apropiata de spiritual, de uman, ea purifica, te apropie de creator, mintuieste; durerea este mai mult legata de soma, de organic, de bolile trupului.  Suferinta este destinata omului, durerea se intilneste la mai toate vietuitoarele.  Cu alte cuvinte vorbim de suferinta atunci cind ne paraseste cineva drag, cind traim o stare de alienare, cind nu stim sau nu reusim sa dam  sens durerilor noastre trupesti, cind cineva foloseste cuvinte nepotrivite la adresa noastra, cind avem un mare esec sau neimplinire; suferim de dor, de singuratate, de departare, de saracie, de disperare...si exemplele pot continua.
Cind sintem cuprinsi de anumite boli sau cind se produc dezechilibre in functionarea normala a corpului vorbim de durere.
Evident ca in viata de zi cu zi nu facem astfel de distinctii si folosim cei doi termeni, durere si suferinta, ca sinonime.
De fapt, pentru cei mai multi oameni, nu suferinta in sine este marea problema, ci mai degraba teama de suferinta neprevazutul creat de  spectrul suferintei si mai ales, finalul pe care-l poate avea starea de suferinta!
Exista si o categorie de oameni care accepta starea de suferinta si fac din ea o cale de a se intelege si accepta pe sine, fiind insotiti de speranta ca la finalul ei vor primi cununa invingatorului!
O veche poveste orientala spune ca un monarh i-a poruncit odata, istoricului de la curte, sa ii scrie o istorie a omenirii.  Cind a terminat de scris citeva zeci de volume, istoricul sa prezentat, inaintea majestatii sale, cu istoria completa a omenirii.
Foarte ocupat cu problemele politice si razboaiele pe care le purta cu vecinii, monarhul i-a cerut sa sintetizeze si sa reduca la jumatate numarul de volume.
Situatia s-a repetat si a doua oara si a treia oara si, de ficare data cind istoricul se infatisa inaintea tronului, i se cerea sa reduca numarul de volume, pentru ca monarhul era ocupat.
Dupa multi ani, cind istoria omenirii fusese rescrisa intr-un singur volum, istoricul l-a regasit pe monarh, imbatrinit si bolnav, tragind sa moara.
Acesta l-a rugat sa ii sintetizeze istoria omenirii intr-o propozitie.  '''Maiestate,'''sopti istoricul la urechea muribundului,'''  oamenii sufera si mor'''.  Nimic mai adevarat---ne nastem, traim si murim in suferinta!  Numai ca, asa cum metalele pretioase, dupa care rivnesc cei mai multi dintre noi, stau ascunse in intunericul si adincul pamintului, tot asa, lumina, adevarul si fericirea eterna trebuie cautate in suferinta.
Pot confirma acest fapt, printre altii, cei care au stiut sa dea sens suferintei in lagare si inchisori, in stari de boala incurabila, cei care si-au vazut demnitatea calcata in picioare sau cei dezradacinati.
Momentul adevarului: Ce sens dau eu suferintei? Mi-e frica de suferinta?
Cum reactionez la suferinta celui de linga mine? Uneori parca ne cuprinde o revolta cind vedem ca la tot pasul suferinta ne urmareste, nu-i asa?
EPILOG:  Apogeul suferintei-sa suferi din iubire pentru ceilalti. Printre multe alte griji din viata noastra merita sa nu lipsim la lectia despre suferinta!
DIN  DRAG  CU  DRAG  PENTRU  VOI DRAGI  PRIETENI!
ARIPI  DE  INGER  SA  VA  ATINGA  SUFLETUL  SI  SA  IA  CU  EI  TOATE  SUPARARILE  LASIND  IN  SCHIMB  LUMINA  SI  SPERANTA!
CU  MULT  DRAG..........

FIII UNEI RULETE SAU A UNUI PLAN?

            SPERANTA,


Aceasta este strins legata de sensul pe care il are viata cu noi.  O fata scria urmatoarele rinduri:'''  Dragi prieteni, am 19 ani.  Nu stiu ce caut in lumea aceasta: nu am cerut eu sa ma nasc si nu accept viata. Pentru mine  aceasta nu are nici un sens. Insa stiu ca nu am dreptul sa o refuz pentru ca nu am ales eu sa vin pe lume.  Si totusi iubesc viata!  Ce ziceti de aceste contradictii?  De mult timp am impresia ca sint dezintegrata in mii de bucati si ca trebuie sa ma reconstruiesc.  De aceste trairi probabil nu scapa nimeni dintre cei  care cauta cu adevarat un sens al vietii lor. Nu este suficient sa pasim pe drumul vietii, trebuie sa cunoastem si directia, iar marea problema a zilelor noastre este ca sint multe indicatoare si totusi destinatia este greu de gasit. Unii vorbesc de un gol existential.  Intrebarea fundamentala este: sintem fiii unei intimplari sau fiii unui plan?  Numarul nostru a iesit la ruleta sau cineva ne-a dorit si ne-a pus in aceasta lume cu un scop?
'''Omul? Atom derizoriu, pierdut in univers, inert si nemasurat-spunea un biolog francez. Nu este decit un mic fenomen local, efemer, nesemnificativ si fara scop. Stie ca valorile sale nu au importanta decit pentru sine si ca, intr-un fel, caderea unui imperiu sau distrugerea unui ideal nu conteaza mai mult decit un musuroi zdrobit de piciorul unui trecator neatent'''.  
Pentru crestini omul nu este un '' atom derizoriu''', fiul unei intimplari, ci este fiul unui plan. Cineva l-a gindit si l-a dorit.  De aceea viata are un sens profund!  
Un sens care provine dintr-un plan de iubire si care cere un raspuns plin de iubire. Acesta este sensul ultim al vietii. 
Astfel intrebarea ''de ce viata?''.  Unui grup de tineri cu care discuta despre sensul vietii, Andre Frossard, cunoscut scriitor francez, spunea urmatoarele cuvinte: ''Privirea prea insistent  atintita asupra ta insuti nu intilneste in cele din urma decit abisul neantului de unde am fost scosi de o tainica bunatate''.  Nu putem sa intelegem in totalitate sensul vietii noastre daca nu iesim din noi insine si nu ne indreptam spre ceilalti. 
Numai din intilnirea cu aproapele si din disponibilitatea de a ne pune in slujba lui se poate naste adevarata descoperire a sensului vietii, care inseamna implinire prin daruire. 
A avea o inima deschisa fata de alti semeni ne ajuta sa descoperim valorile extraordinare pe care le avem in noi.
Aceasta descoperire este izvor de o mare bucurie care valoreaza mai mult ca orice, astfel  incit nu este nevoie sa cautam implinirea noastra in ceea ce de fapt adinceste nemultumirea: bani, putere, pozitie sociala etc. Nu intimplator  toata industria publicitatii mizeaza pe ideea garantarii unei multumiri si pe cresterea valorii de sine cu ajutorul a ceea ce se poseda, fie ca acest lucru este un sampon sau un autoturism. A  avea, dupa aceasta logica, inseamna a fi.  Nimic mai amagitor!Cristos a venit tocmai pentru a crea o retea de comuniune in lume, unde toti impreuna sa ne putem purta unii pe altii si astfel sa ne ajutam  sa gasim impreuna drumul vietii si sa intelegem ca poruncile lui d-zeu nu sint limitari ale libertatii noastre, ci sint drumuri care conduc spre celalalt, spre plinatatea vietii''.  In concluzie, sensul vietii, plinatatea vietii nu se descopera decit lasindu-l pe d-zeu sa lucreze in viata noastra si indreptindu-ne spre semenii nostri, astfel cunoscindu-ne mai bine pe noi insine.

DIN   DRAG   CU   DRAG   PENTRU   VOI  DRAGI   PRIETENI!
CU   MULT   DRAG!

TU ESTI PRETIOS,

Tu  esti  pretios!

In acest articol dedicat itinerariului iubirii, un baiat si o fata ajung la o legatura serioasa, profunda, adevarata daca fiecare vine in intimpinarea celuilalt cu dorinta unei cunoasteri reciproce(nu pot sa iubesc pe cineva pe care nu-l cunosc!)  In rindurile din acest articol voi spune ca apropierea de o persoana din dorinta de a o cunoaste mai bine trebuie sa duca si la o redescoperire a propriei vieti si la o valorizare a acesteia(nu pot sa iubesc pe cineva daca nu stiu cine sint! Nu pot sa ofer ceva daca nu sint constient de ceea ce am!).  O  relatie de iubire face sa vina la suprafata multe aspecte ascunse ale unei persoane, deoarece pune in joc diferite componente: afectivitatea, increderea , echilibrul, autocontrolul, respectul, pudoarea etc.  Tocmai de aceea este nevoie de o justa''' stima de sine'''care trebuie sa preceada si sa insoteasca permanent cunoasterea partenerului.

Adica, intr-o relatie de iubire,fac efortul de  al cunoaste mereu mai mult pe celalalt, dar ma analizez si pe mine in dinamismul relatiei respective.

''Stima de sine ''este rezultatul a ceea ce gindeste si simpte o persoana despre sine, al raportului dintre  imaginea ideala si imaginea reala.

In mod normal exista trei tipuri de stima de sine. 

Stima realista este imaginea obiectiva despre propria persoana. Presupune constiinta propriilor bogatii interioare, a demnitatii personale, dar si recunoasterea senina a limitelor. Totodata, presupune si constiinta posibilitatilor care pot fi valorificate.

Lipsa de stima(nonstima) este prezenta atunci cind nu exista o apreciere pozitiva a propriei persoane si predomina o imagine negativa ce accentuiaza limitele si nerealizarile.

Stima realista incearca sa compenseze lipsa valorilor printr-o imagine exagerata si falsificata de sine. In situatia aceasta se declanseaza acele mecanisme prin care persoana se apara de tot ceea ce ar putea atinge imaginea falsa despre sine: gafe, greseli, acuze, umiliri etc. 

Exista elemente esentiale care alimenteaza stima de sine realista si care favorizeaza cresterea persoanei si capacitatea ei de a iubi.

Cunoasterea obiectiva de sine face ca persoana sa fie capabila sa se perceapa asa cum este si sa puna in valoare toate calitatile.  Capacitatea de a aprecia propria viata presupune a ma valoriza asa cum sint si a valoriza toate darurile primite, in primul rind darul vietii.

Atunci cind o persoana se considera o greseala, o eroare, totul devine negru! Apoi este nevoie sa se tinda spre bine. 

Viata omului este dinamica si de aceea stima de sine se construieste atunci cind persoana aspira, se indreapta spre acele valori care aduc implinirea propriei vieti.  In sfirsit, a avea o stima de sine realista este nevoie si de''integrarea aspectelor negative'' prezente in propria viata. Limitele fac parte din viata si daca nu sint acceptate si apoi integrate vor fi o permanenta  sursa de nemultumire personala care se va rasfringe si asupra partenerului de viata.

Este nevoie sa fie integrate limitele fizice(felul de a arata, bolile ) etc.limitele psihologice(lipsurile, slabiciunile, traumele etc.),limitele morale(greseli, vinovatii, pacate etc.) si limitele spirituale(lipsa credintei, indepartarea de d-zeu, idolatriile etc.). Tot ceea ce am spus pina acum pare desprins dintr-un tratat de psihologie si putin legat de viata de cuplu. 

Dimpotriva, lipsa unei stime de sine obiective este tot timpul o piedica in construirea unei autentice relatii de iubire si mai apoi de casatorie etc.Cuvintul lui d-zeu ne ajuta sa ne iubim cu adevarat pentru a putea iubi pe altii:''' Tu esti pretios in ochii mei, vrednic de cinste si te iubesc'''

DIN  DRAG   CU  DRAG   PENTRU  VOI  DRAGI  PRIETENI!

CU  MULT  DRAG!

   TU  ESTI  PRETIOS!

ECOURI DE CLOPOT,

picatura  de  iubire,

                                         ECOURI  DE  CLOPOT,

Pornit cindva pe drumuri europene, de comori ispitit si orbit, m/am oprit la aceasta intersectie de zodii sa vad incotro merg, sa nu fiu ratacit.  Pietrele marile si stinca din jur sint ca acele de acasa si numai doar ieri mi se pareau mai aurite, mai stralucite.  Ecoul visului de ieri se/aude ca  o umbra de lut, intrerupt de un fulger.  Cu aurul adunat firicele, te poti impodobi, dar nu ajuta sufletul cu nimic sa zboare catre stele.  Ci mai mult, inlantuieste, intemnitind  visul pentru totdeauna.  Urmeaza/ti inima!  Alege visul care inalta sufletul, caci nimeni nu sa imbogatit cu adevarat adunind praful de aur imprastiat pe fata pamintului.  Eu cred ca visele noastre nu sint altceva decit stele, ce par atit de indepartate si totusi atit de statornice in intuneric, calauzind calatorul indraznet spre tarmul dorit.  Si secretul in viata nu e sa vezi ceea ce poti  primi si agonisi, ci ceea ce poti oferi. Ceva magic se intimpla cind avem incredere in fortele proprii si facem primul pas spre destinatia dorita.  De acolo noi orizonturi se deschid si Providenta face mai multi pasi spre noi.... aratindu/ne calea  si atragindu/ne ca un magnet.                                                                                                                        Deschide/ti inima si crede in visul tau!  Atita timp cit flacara visului tau arde, exista speranta.            Atita timp cit exista speranta, exista si motivatie si bucuria de a trai.  Fecioara M aria m/a invatat sa cred chiar si atunci cind nu mai e nimic de crezut.  Pentru mine  aceasta este ca o invitatie sa am mai multa rabdare cu mine insumi.  Si aceasta se poate invata cu timpul, caci rabdarea cu tine insuti este ca o planta cu tepi, dar care face fructe dulci.  Fiecaruia dintre noi  ni s/a dat un dar unic la inceputul acestei calatorii.  Un dar si un talent ce nimeni altul nu le au in acest Univers, si pe care noi trebuie sa avem curajul, curiozitatea si rabdarea sa le descoperim.  Odata gasit, ne putem concentra asupra a ceea ce noi am putea oferi celor din jur din izvorul de lumina si bucurie fara sa ne preocupam de ceea ce am putea primi din partea celorlalti.  Si pentru multi dintre noi aceasta este directia calatoriei noastre interioare; acolo unde se afla nu praful, ci adevarata mina de aur.  Iar viitorul apartine celor care cred in frumusetea si stralucirea visului.  Nu se pune problema daca tu te vei clatina sau impiedica....       
Marea intrebare este daca tu te poti ridica si invata ceva din caderile tale.        
Priveste mereu stelele si ele te vor calauzi spre destinatia ta.  
Cind valul si vintul schimbarii sufla si ne pierdem, este usor sa renuntam la plan si la vis, dar sa ne amintim ca sfinta Maria ne spune sa credem, sint comori neatinse pe tarmul promis.  
Tu nu poti rezista vintului puternic, dar schimba macar pozitia pinzei si primejdia trece mai usor.
Ca un orb vindecat, regasesc busola uitata intr/o batista de demult, incep sa vad muguri plini de speranta, ecou de curcubeu si flaut soptit.  
Crucea de pe munte ca un clopot ne cheama: Veniti catre mine cei cu ginduri de aur, si daca nu ma veti gasi intr/un loc, cautati/ma in altul, eu undeva m/am oprit....si v/astept!
DIN  DRAGOSTE  CU  DRAGOSTE  PENTRU  VOI  DRAGI PRIETENI,  SI  IUBITI/VA  MULT!

DE  MULTE  ORI,  IUBIREA   ESTE  ILUZIA  UNEI  FLORI  CAREIA  I/AM  SMULS  PETALELE  TOATE  CU  PROPRIILE  NOASTRE   GINDURI  NEGATIVE, CIND  EA,  DE  FAPT,  NICI  MACAR  NU  IMBOBOCISE!

CIND  IUBESTI  TRAIESTI,  IN  REST....DOAR  EXISTI

CU  MULT  DRAG.