INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ,

 

Omul de știință McCarthy spunea că avem de-a face cu inteligența artificială  ”atunci când o mașină se comportă într-un mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de un om!.

În ultimele decenii, lucrurile - spunem noi - au evoluat. Treptat, în viețile noastre au apărut mașinării care să ne ușureze viața și munca.  Astfel, totul se rezolvă rapid, iar eficiența este sporită.   În același timp, prin preluarea multora  dintre acțiunile noastre de către  aceste mecanisme, pare că noi, oamenii, ne-am pierdut din utilitate. Toate acestea, în timp,  conduc cumva  la degradarea ființei umane, aceasta ajungând să piardă din vedere scopul pentru s-a născut. La finalul unei munci realizate,  fie chiar și în mod perfect de mașinăriile inteligente, aproape că nu simți nimic, în acea muncă nu se regăsește strădania cuiva, o anumită stare, un sentiment, o amintire... Și, astfel, perfecțiunea devine chiar plictisitoare.

Într-un anume sens, am putea spune că, având acces la inteligența artificială și folosind-o, noi ne scurtăm propria viață.  Este bine să fim conștienți de facilitățile pe care le aduce în munca noastră, dar să nu devenim dependenți de ea. Domnul nu ne-a  lăsat pe acest pământ pentru a apăsa niște butoane, căci, prin această metodă, poate poți vindeca, eventual, un picior accidentat, dar niciodată nu vei putea vindeca un suflet rănit.

Noi, oamenii, suntem sigurele ființe create de Dumnezeu cu facultatea de a raționa. Acest aspect ne diferențiază de animale, plante și, bineînțeles, de mașinăriile inteligente. Fiecare dintre noi are o misiune, fiecare este unic și nimeni nu poate reproduce în totalitate un lucru făcut de noi. Este în firea noastră să facem lucrurile cu sentiment, să transmitem ceva, să oferim șansa altora să se regăsească acolo unde pare că nu mai există speranță. A te implica într-o activitate presupune atât efort, cât și o dăruire personală.

Să-i cerem Domnului lumină, pentru a nu uita de scopul pentru care am fost creați, și ajutor în folosirea cu înțelepciune a inteligenței artificiale, astfel încât aceasta să fie întotdeauna în slujba omului și să nu ajungă să-l înlocuiască!

sursa foto: internet

text: ștefan robu

CENTRIFUGA INTELIGENȚEI ARTIFICIALE ȘI RISCURILE EI,

Suntem contemporani cu o lume în plină transformare, plină de provocări și constrângeri, care ne obligă să evoluăm într-un ritm rapid, să ne adaptăm, să facem față unor schimbări succesive, adesea imprevizibile.  Pentru o anumită categorie de persoane, toate acestea generează frică, anxietate, frustrare, nu de puține ori depresie, alienare, panică. Evident că sunt și persoane care consideră această stare de fapt benefică, utilă, avantajoasă pentru ființa umană, fiind create premize pentru o expansiune a civilizației noastre, în alte lumi, contactul cu alte civilizații, interacțiuni cu alte forme de viață.

Dincolo de toate aceste frământări și preocupări găsim o realitate care ne-a permis să ne aflăm în această situație - apariția și dezvoltarea fulminantă a inteligenței artificiale care poate substitui și depăși capacitatea și performanțele inteligenței umane, mai ales atunci când vorbim de viteza, cantitatea și calitatea procesării informațiilor din anumite domenii.

Dar ce este, în fond inteligența artificială?  În linii generale se referă la capacitatea unor sisteme tehnice evoluate de a prelucra și interpreta corect o serie de date sau informații externe, de a învăța și aplica cele învățate(asemănător proceselor de gândire umană) pentru a obține performanțe cvasiumane într-un timp mult mai scurt și cu erori cât mai puține.

Evident că inteligența artificială valorifică o serie de algoritmi prelucrați din modelele de gândire naturală întâlnite în psihofiziologia umană și transpuse în sisteme și structuri tehnice care înglobează descoperiri din domenii variate(electronică, informatică, nanotehnologii, robotică, microbiologie, matematici superioare etc.). În aceste condiții apar o serie de întrebări firești: Trebuie să ne fie frică de evoluția inteligenței artificiale? Care sunt limitele acestui tip de inteligență? Inteligența umană poate fi controlată sau dominată de inteligența artificială?  Răspunsurile sunt nuanțate în funcție de interesele și competențele celor implicați în această dezbatere. Astfel, după unii, inteligența artificială nu este un lucru rău, ci mai degrabă un mod de a ne eficientiza munca și viața, prin rapiditate și acuratețe, ne  poate ajuta să fim mai performanți în anumite domenii sau ne poate substitui în diverse activități rutiniere.

Pe de altă parte, există și sceptici care atrag atenția asupra unor riscuri ce ar putea fi determinate de apariția unor entități artificiale super inteligente care ar intra în conflict cu specia umană. De altfel, literatura de ficțiune a anticipat un posibil război între civilizația umană și cea a roboților, cu final greu de anticipat.

Nu-i putem ignora nici pe cei care susțin tot felul de idei sau teorii conspiraționiste, generatoare de panică și care văd în inteligența artificială surse malefice de înlăturare a dominației inteligenței naturale cu ajutorul unor viruși inteligenți sau crearea unei civilizații de cyborgi, roboți sau super-mașini autonome și incompatibile cu lumea vie. 

Unii au și argumente pentru astfel de teorii, dacă ne gândim la dezvoltarea industriilor de apărare și a echipamentelor inteligente care, chipurile,  ne pot asigura securitatea și garanta pacea mondială, chiar și cu riscul unor accidente sau derapaje în modul de a se integra sau de a fi integrate într-o civilizație umană evoluată și cu tehnologii foarte avansate.

După această sumară radiografie a inteligenței artificiale și a riscurilor ei, ne întrebăm ce ne mai așteaptă?

Dumnezeu mai are loc în această ecuație?

Conștiința umană va mai fi conectată cu divinitatea în formele pe care le trăim astăzi? Răspunsul nu cred că este  în mintea nici unui muritor de rând. Omenirea a traversat  numeroase epoci, a evoluat în forme diverse, a experimentat culmi și abisuri, a parcurs perioade de glorie și decădere. Eu vă mărturisesc că nu mi-e frică, indiferent ce va urma, dintr-un motiv foarte simplu:  Dumnezeu este și poate fi în toate, inclusiv în miezul inteligenței artificiale, oricât de avansate ar fi ele.

Progresul omenirii va continua, nu ne putem opune, ambiția omului de a descoperi lumea este fără margini, riscându-și chiar și condiția de ființă vie, biologică, în fața tehnologiilor viitorului.

Dar nimeni și nimic nu ne poate interzice să credem, să credem în forța binelui și adevărului!

sursa foto: internet

ștefan robu

POVAȚĂ.

 

EU FĂRĂ TINE,

Și brusc am înțeles că fără tine

Nici eu în toate mințile nu sunt,

Să fug și să mă-ntorc aici îmi vine,

Să nu-mi mai aflu locul pe pământ

Atât de grabnic mi-ai intrat în sânge,

Atât de mult trăiești în sinea mea,

Încât și zgâriindu-mă aș plânge,

Temându-mă că-n stropi te pierd cumva.

Nu este primăvară nicăierea,

Cu muguri morți paltonul ți-l închei,

Cu fierea primăverii caut mierea,

Iar tu exiști, iubito-n locul ei.

Și brusc am înțeles că fără tine,

Eu însumi mor și nu pot învia,

Deși am fost născut cum știi prea bine,

Ca să te apăr și-mpotriva ta!

sursa foto: internet

by Adrian Păunescu

TE-AM ZĂRIT,

Te-am zărit într-o zi

Și, fără să știi,

Sub pleoapele  mele căuș

Ți-am făcut pe vecie culcuș.

Lunecau pe obrazul tău drag

Bobițe de lacrimi șirag.

Ai zâmbit și din buze ușor

Mi-ai șoptit că sunt lacrimi de dor.

Și eu mai plâng uneori,

Dar de atunci numai în gând,

De frică să nu te strecori

Prin fuioare de lacrimi

Ce curg de sub pleoape

Și chipul tău să îmi scape.

Nici nu mai vreau să clipesc

De frică să nu te strivesc.

Sunt orbul nebun ce poartă pe cale,

Sub pleoapele stinse, doar formele tale.

sursa foto: internet     by Ion  Sorescu

CĂ ÎNCĂ POT,

N-am să mai fac din lacrimă risipă,

Am să le vând, le dau pe-un curcubeu,

Am să-l rog frumos pe Dumnezeu,

Să-mi de-a puteri în fiecare clipă!

N-am să mai plâng decât de fericire,

Chiar dacă e mai greu de găsit,

De mângâi doar un suflet necăjit,

Acesta-mi va fi marea mulțumire!

Nu mai aștept minuni neîntâmplate,

Minune e chiar faptul că exist,

Că încă pot, că vreau și că rezist,

În ciuda greutăților purtate!

sursa foto: internet

stefan robu

Ascultă-mă, copile,

BINELE MEREU ÎNVINGE,

Îți doresc din suflet pace

Și în inimă iubire

Printre lacrimi să te bucuri

Să plângi doar de fericire

Suferința de va trece

Uneori pe drumul tău

Să aștepți zâmbind să plece

Mulțumind lui Dumnezeu

Pentru toate mulțumește-i

Domnul știe ce să-ți dea

Binele mereu învinge

Crede doar- și vei vedea.

by Emilia Coadă

sursa foto: internet

CÂND TE DOARE,

SĂ PERSEVERĂM PE DRUMUL VISURILOR

Fiind la jumătatea anului, este încurajator să vorbim despre visuri! Ne place să facem planuri pe viitor, multe dintre acestea le așezăm în cutiuța cu visuri, deoarece suntem conștienți că drumul de la  dorință la realitate este destul de lung. Asta nu înseamnă să renunțăm să visăm! Trebuie să perseverăm pe drumul visurilor.  Însă ne pune în gardă în privința ispitei agitației, a neliniștii cauzate de faptul că nu vedem imediat rezultatele.

Dorim să obținem totul, repede și fără efort. Dacă visurile sa-r împlini imediat, ce farmec ar mai fi? Visurile cele mai frumoase  se cuceresc cu speranță, răbdare și angajare, renunțând la grabă.

O altă piedică pe drumul de împlinire a visurilor este nesiguranța. Cu privirea ațintită asupra visului nu putem avea niciodată siguranța pașilor noștri și a hotărârilor noastre. Viața nu poate fi programată precum un soft pentru tehnologiile moderne. Nu trebuie să ne fie frică,să renunțăm, să riscăm și chiar să comitem greșeli:Mai degrabă trebuie să ne fie frică să trăim paralizați, ca morții vii, reduși la subiecți care nu trăiesc pentru că nu vor să riște, pentru că nu aduc înainte angajamentele lor sau le este frică să greșească.

Viața adevărată nu poate să fie o trecere fără noimă a zilelor precum firele aride de nisip, care se scurg în clepsidra existenței fără ca să devină vreodată semințe care alunecă din palmă și încolțesc în pământ.

pentru tineri:

-Nu ezita să visezi! D-zeu te-a creat pentru lucruri mărețe!

-Exersează-ți răbdarea! În viață realizările importante se împlinesc în timp!

-Nu-ți fie teamă să riști!Nu se cucerește nimic fără curaj!

Pentru cei în vârstă:

-Ascultații pe tineri și încurajați visurile lor!

-Aveți răbdare cu ei și însoțiți-i mai ales când sunt dezorientați!

-Nu vă inflamați atunci când greșesc, ci sfătuiți-i și ajutați-i să învețe din greșeli!

sursa foto: internet

Ștefan Robu

SĂ NU RENUNȚI,

FRUMUSEȚE DINCOLO DE APARANȚE,

Chiar dacă am ajuns la suprasaturație in ceea ce privește referințele la pandemia de noul coronavirus, nu putem să nu ne oprim asupra temei și in acest articol.

Pornim de la premisa că orice criză își are partea de oportunitate ce poate duce la creștere, la dezvoltare și la dobândirea unei priviri noi asupra vieții interioare și asupra lumii în care trăim.

Este evident că situația creată de pandemie a dat lumea peste cap și ne-a impus limitări din care fie vom ieși mai întăriți, fie se vor acutiza slăbiciunile noastre. Nu ar fi rău să ne facem o listă cu ceea ce învățăm din această criză și o altă listă cu ceea ce ar necesita o atenție mai deosebită în viața noastră, astfel încât acele aspecte să le punem pe făgașul normal al drumului nostru de credință.

O oportunitate a distanțării sociale și a izolării este aceea că stăm mai mult împreună cu familia noastră. Este adevărat că în familiile în care domnește pacea și buna înțelegere se trăiesc momente frumoase, ceea ce se întâmplă mai puțin în acele familii în care lipsește iubirea. Comuniunea trăită în familiile noastre ne poate ajuta să descoperim adevărata frumusețe ce trece dincolo de aparențe.

Din păcate, de fiecare dată când ieșim în societate afișăm o mască, mai mică sau mai mare,  pornind de la felul în care vrem să arătăm și mergând până la diferite atitudini cu care intenționăm să ne cocoțăm pe poziții de superioritate și de vizibilitate. În familie avem nevoie mai puțin de acest lucru, deoarece ne cunoaștem și ne acceptăm(să sperăm!) așa cum suntem. Dragi tineri, nu permiteți ca manipulatorii să folosească tinerețea voastră pentru a favoriza o viață superficială, care confundă frumusețea cu aparența. În schimb,să știți să descoperiți că există o frumusețe în muncitorul care se întoarce acasă murdar și în dezordine, dar cu bucuria că a câștigat pâinea pentru copii săi.

Există o frumusețe extraordinară în comuniunea familiei reunite în jurul mesei și în pâinea împărțită cu generozitate, chiar dacă masa este foarte săracă.

Din păcate, în mass-media se promovează o falsă frumusețe, care, de fapt, este doar aparență. În programele de televiziune, în postările de pe site-uri, multe persoane etalează  o imagine falsă a propriei persoane pentru ca privirea urmăritorului să fie încântată. Însă acest lucru nu generează decât amăgire! Frumusețea nu este dată de felul în care o persoană arată, de modul în care este îmbrăcată, machiată sau pudrată, ci de dragostea sa față de bine, de alegerile bune pe care le face de dăruire față de aproapele etc. De aceea există o frumusețe care merge dincolo de aparența sau de estetica la modă în fiecare bărbat și fiecare femeie care trăiesc cu iubire vocația lor personală, în slujirea dezinteresată față de comunitate, față de patrie, în munca generoasă pentru fericirea familiei, angajați în munca grea anonimă și gratuită de a reface prietenia socială.

Din fericire, vedem în aceste zile atâtea persoane frumoase care luptă pentru ca omenirea să fie apărată de atacul acestui virus. Aceste timpuri sunt potrivite pentru a descoperi, a arăta și a evidenția această frumusețe care amintește de aceea a lui Cristos pe cruce.

sursa foto: internet

Ștefan Robu

Adăugați o legendă

E primăvara,

E primăvara-n suflet,

cu boare dinspre rai,

Natura se-nveșmântă

mai-mai ca-n luna mai,

Și-n căutări de bine

și trupul prinde grai...

E bine când din plinul

de inimă mai dai!

Și dai cu mărunțișuri

din ceea ce mai ai,

Dai suflet mărturiei,

cântând parcă la nai,

Pe tuburi de psaltire

din colțul tău de plai,

Cu gând de înviere,

de parcă frică n-ai...

N-ai frică nici de moarte

și nici de-ai morții cai,

Cai negri la șareta

cu coase-n evantai,

Atunci când prin credință,

peste angoasă sa”i

ȘI te avânți la Paște,

către un super-trai...

E traiul care spune doar nu

la putregai

Și nu se mulțumește să spună

că nu-i bai,

E viața prevestită

de-ai mântuirii crai

Și celebrată- acuma cu cinste și alai.

De Domnul Înviatul,

de mult salvat erai,

Când la botez cu dânsul

mureai și înviai...

Cu viața ta, azi,vino!

Și iarăși: hai și hai!...

Tânjește și dorește doar cerul 

cu-al său rai!

imagine foto: internet

Ștefan Robu

CINE EȘTI TU,

Cine ești tu, de îmi răpești,
și nopțile și zilele, gândurile toate,
cine ești tu, cum îndrăznești,
să-mi intri în vis noapte de noapte.

Cine ești tu de îmi trezești,
ciudat în suflet sentimente,
de mă împingi ca să visez,
iubiri nebune.... incidente..

Cine ești tu de mă privești,
cu ochii plini de pasiune,
și mă provoci să te iubesc,
total și fără rațiune.

Cine ești tu, de îmi dai fiori,
în zori de zi când mă trezesc,
și-n vis, și-n gând mi te strecori,
și-n orice fac te întâlnesc.

Să fi căzut din rai un înger???
să fi venit din iad un diavol???
orice ai fi eu îți spun sincer
căci te iubesc și te ador.

IUBIREA, ACCEPTARE ȘI ÎNCURAJARE,

Limbajul iubirii nu permite judecată sau critica, nu sprijină discriminarea sau prejudecata. Nu duce la nici un fel de manipulare sau manifestare de cruzime ci este format numai din acceptare, încurajare, sprijin, înțelegere și respect. Îi înalță pe ceilalți nu îi coboară. Iubirea nu vrea aprobare, pentru că vrea ca oamenii să fie liberi să poată să facă propriile alegeri.  Iubirea nu este bazată pe aprobare, și totuși poți dezaproba pe cineva și să-l iubești.
Este ceva ce fiecare dintre noi trebuie să învețe, este o parte importantă a practicii noastre spirituale. Mulți dintre noi îi respingem pe anumiți oameni pentru că arată altfel decât noi, au o altă religie etc. Vrem ca toată lumea să fie ca noi, să arate ca noi, să se comporte ca noi, să creadă ca noi etc.
Îi iubim pe ceilalți doar cu condiții.  Iubirea condiționată, pur și simplu, este un mod de a nu-i iubi pe cei ale căror diferențe ne amenință. Iar atunci când refuzi iubirea, poți refuza, și drepturile oamenilor. Comiți un abuz împotriva fiecărei persoane față de care nu-ți recunoști iubirea. Poți avea o altă experiență, o altă credință și o altă perspectivă, și totuși să-i iubești pe ceilalți și să-i accepți. Fiecare dintre noi are de lucrat aici. Cu toți avem moduri în care refuzăm să-i iubim și să-i acceptăm pe ceilalți. Când devenim conștienți de acest lucru, putem să ne punem întrebări și să-i dăm voie iubirii să fie liberă să curgă liber.

A da și a primi reprezintă iubirea, una duce în mod firesc la cealaltă. Dacă încerci să ții iubirea la tine sau îți ridici un zid în jurul inimii astfel încât să nu o poți primi, nu vei face decât să te rănești.Când spui adevărul, fie că ți-l spui ție sau altora, folosește iubirea; vorbește cu iubire din inimă, fără a judeca.
În momentul când spui adevărul, aduci lumină în întunericul condiționărilor, clarifici lucruri ascunse. Îi spui celeilalte persoane ce gândești și ce simți. O lași să intre în mintea și inima ta. Totul devine și mai frumos, dacă poți privi fără să judeci sau să interpretezi. Viața nu este generoasă cu cei ce se cred speciali și nu au iubire față de ceilalți

Dacă chiar nu ai iubire și compasiune pentru ceilalți, măcar să ai iubire și compasiune pentru tine. Fii bun cu cel ce se zbate să supraviețuiască. Învață să te iubești și să te prețuiești și să ai grijă de existența ta. Învață din greșelile tale și fii blând cu tine însuți. 
De fiecare dată când te iubești și te ierți pe tine sau pe altcineva, câștigi forțe și energie, vei vedea.

sursa  foto:  internet
ștefan  robu

O INIMĂ VINDECATĂ,......

În viață supărările și necazurile vin și pleacă, de acest lucru putem fi siguri.  O persoană înțeleaptă nu așteaptă să-i cadă norocul din cer, și nu trăiește cu frica necazurilor, ci se pregătește să o întâmpine oricând ar veni ele.
Se știe foarte bine că secretul vieții este să înveți să te iubești și să te respecți pe tine însuți, iar dacă poți face acest lucru, poți învăța să-i iubești și să-i respecți și pe cei din jurul tău, îți poți găsi adevăratele daruri și pasiunea în viață. Poți trăi o viață plină de creativitate grație și sens.
Oricât de mult sprijin ai avea, se poate să treci printr-o perioadă din viața ta când ai parte de multe încercări și suferințe. Suferința este un apel la trezire, te anunță că nu mai ești conștient.  Suferința te îndeamnă să-ți rearmonizezi viața cu adevărul din interior, iar apoi cu cel exterior. Căutăm tot timpul iubirea și fericirea în afara noastră, iar această căutare nu dă niciodată rezultate.  Când se va întâmpla acest lucru, credem că este ceva în neregulă cu noi, că avem defecte.  Toată nesiguranța  și judecarea de sine iese la suprafață.

Suntem duri cu noi înșine, suntem duri cu partenerii și copii noștri, învinuim și arătăm cu degetul, atacăm și ne apărăm.  Nu este ceva plăcut, atunci când uităm cine suntem, nu putem fi binevoitori cu noi și cu ceilalți.  Trebuie să ne întoarcem acasă adică în interiorul nostru. Iubirea și dragostea se află în interiorul și nu în exteriorul nostru.  Trebuie să învățăm să găsim iubirea în inimile noastre și apoi să o scoatem în exterior. Dar dacă încercăm să o scoatem în exterior, înainte să fie binecunoscută în inimile și mințile noastre, vom provoca o mare dezordine.

Te rog să privești la lumea din jur și vei vedea atât dramele sale, cât și haosul. Sunt atât de prezente și atât de variate, încât știi că nu pot fi schimbate cu ușurință.  Dacă vrei să schimbi ceva trebuie să începi din interiorul tău.  O minte dezordonată, care judecă, dă naștere unei lumi dezordonate. O inimă rănită și închisă dă naștere unei lumi lipsite de iubire. Aceste lucruri nu pot fi schimbate, sub nici o formă, în exterior. Schimbarea trebuie să vină din interior. Când inima se vindecă, și lumea se vindecă odată cu ea. Acestea trebuie susținut prin fapte, pentru că cuvintele nu sunt deajuns pentru a schimba ceva.

Pentru o inimă iubitoare nu poate exista o lume plină de frică. Iubirea schimbă totul, de aceea dă rezultate.  Fă ceea ce depinde de tine să faci și vei vedea singur acest lucru.

sursa  foto:  internet
ștefan  robu

ADEVERINȚĂ DE DRAGOSTE,

Adeveresc, de voie, prin prezenta,
De nimeni, mituit, mințit, silit,
C-ai fost femeia mea și te-am iubit
Și cu plăcere ți-am făcut legenda.

Acum, nu-ți mai permite nici agenda,
Nici lupta pentr-un minim de profit
Să-mi dai și mie-un timp nedeslușit,
Să nu te joci de-a viața și  de-a fenta.

Eram perechea gata pentru Noe,
Puteam începe lumea de la doi,
Pe morți să îi aducem înapoi,
Puteam învinge trista paranoie.

Adeveresc iubirea dintre noi,
Sper a-ți servi în viață, la nevoie.

sursa  foto: internet
ștefan robu
by  Adrian  Păunescu

DORINȚA, SURSĂ DE ENERGIE,

Trebuie să înțelegem că dorința este fundamentul vieții. Fără dorință, nu există energie,motivație etc. Dorința pune lumea în mișcare, face ca inima să bată, te ajută să-ți îndeplinești menirea.  Fă din ea un lucru rău, sau încearcă să o elimini și ajungi să-ți dai viața peste cap sau mai bine zis ai să-ți creezi iadul în viața ta. Sarcina ta, ca om, nu este de a respinge ceea ce ești sau de a-ți nega energia, ci de a fi tu însuți și de a-ți dirija energia într-un mod care să ducă la împlinire,la fericire. O viață trăită din plin, nu este seacă și plictisitoare, este minunată și interesantă.
Tu ce fel de viață îți dorești? Vrei să fii unit și alături de energia dorinței și să participi la procesul de creație, sau vrei să-ți respingi toate dorințele și să-ți faci doar datoria? Vrei împlinire sau sacrificiu, de tine depinde, e alegerea ta.

Trebuie să descoperi ce-ți place și ce-ți dorești cu adevărat. Trebuie să descoperi ce anume te entuziasmează, ce te atrage, ce-ți place cel mai mult, ce-ți aduce bucurie și fericire.  Urmează-ți inima, urmează-ți fericirea și bucuria de a trăi. Trebuie să trăiești întru bucurie și împlinire creativă. Nu-ți refuza iubirea și acceptarea.  Fii bun și generos cu tine însuți.
Găsește plăcere în faptul că îți oferi ceea ce-ți trebuie. Cu cât te onorezi mai mult, cu atât drumul vieții tale va curge cu mai multă forță. Te vei îndrepta cu mai multă pasiune către împlinire. Vei rămâne concentrat asupra obiectivelor tale și le vei putea îndeplini. Vei avea abundență în toate domeniile de activitate ale vieții.

Dorința este sursa de energie care te pune în mișcare. Învață să o prețuiești și să intri în contact cu ea. A ști ce vrei și a acționa în conformitate nu este ceva egoist. Este realizare de sine și îți aduce bucurie și energie, mai întâi ție, iar apoi celorlalți.

sursa foto: internet
ștefan robu

INIMA UITATĂ ȘI....VOLUNTARIATUL,

Este atât de puternic parfumul vacanței cu bucuria timpului petrecut altfel decât în restul anului.  Vara sună mai puțin clopoțelul pentru școală, iar ceasul unora nu-i va mai trezi cu noaptea-n cap ca să meargă la muncă, școală etc.  Nu doar că ziua este mai lungă, ci ființa noastră întreagă pare să fie scufundată într-un imens ocean de timp pe care am vrea să-l petrecem cu familia, cu prietenii, cu oamenii dragi.
Acestea sunt zilele când timpul pare generos cu noi și cu planurile noastre. Cum ne vom petrece vacanța, concediul?  Ce planuri avem pentru lunile ce vor veni?

Există multe locuri, unele chiar foarte aproape de noi, în care trăiesc zeci de inimi uitate: copii sau bătrâni, sănătoși sau bolnavi, oameni pe care uneori îi vezi zâmbind, însă pe chipul lor stă cimentată tristețea singurătății.  Cele mai multe dintre aceste inimi uitate - într-o casă de copii, într-un azil de bătrâni, într-o casă părăsită, într-o familie numeroasă și săracă etc. - nu-și permit planuri de vacanță, bucuria unei excursii, fericirea de a sta cu cei dragi.
Ei își permit doar firimituri de fericire, dar și pe acestea doar atunci când o inimă generoasă se apropie de ei. Nu există flăcări de fericire mai mari ca acelea care se nasc din întâlnirea unei inimi uitate cu o inimă generoasă.  Aceste flăcări de fericire ating cerul și devin o frumoasă ploaie de stele.

Cum ar fi să strecurăm în planurile noastre pentru timpul liber - vacanță sau concediu! -  și câteva ore, zile în care să ne așezăm inimă lângă o inimă uitată?  Chiar și o vizită într-o casă de copii sau un azil de bătrâni poate însemna un câștig imens pentru viața noastră și al celor vizitați.  Ba mai mult,  nu doar să ne așezăm inima lângă ei, ci să ne suflecăm mâinile și să muncim câteva ore sau zile pentru ei.

Lucrurile mici, simple, făcute cu o inimă mare pentru și lângă inimile uitate ne vor umple viața de fericire. Voluntariatul sau slujirea dezinteresată  este izvor de har, de forță, de fericire. Răsplata pe care o aduce voluntariatul nu se poate măsura sau număra. Nu e în bani, nu e în laude și cântări, nu este în aur.

Însă se poate simți: e iubire, acea forță care poate mișca soarele luna și stelele.

imagine foto: internet
ștefan robu