https://draft.blogger.com/blogger.g?blogID=6956326260215646207#templatehtml

Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 4 ianuarie 2020

INIMA UITATĂ ȘI....VOLUNTARIATUL,

Este atât de puternic parfumul vacanței cu bucuria timpului petrecut altfel decât în restul anului.  Vara sună mai puțin clopoțelul pentru școală, iar ceasul unora nu-i va mai trezi cu noaptea-n cap ca să meargă la muncă, școală etc.  Nu doar că ziua este mai lungă, ci ființa noastră întreagă pare să fie scufundată într-un imens ocean de timp pe care am vrea să-l petrecem cu familia, cu prietenii, cu oamenii dragi.
Acestea sunt zilele când timpul pare generos cu noi și cu planurile noastre. Cum ne vom petrece vacanța, concediul?  Ce planuri avem pentru lunile ce vor veni?

Există multe locuri, unele chiar foarte aproape de noi, în care trăiesc zeci de inimi uitate: copii sau bătrâni, sănătoși sau bolnavi, oameni pe care uneori îi vezi zâmbind, însă pe chipul lor stă cimentată tristețea singurătății.  Cele mai multe dintre aceste inimi uitate - într-o casă de copii, într-un azil de bătrâni, într-o casă părăsită, într-o familie numeroasă și săracă etc. - nu-și permit planuri de vacanță, bucuria unei excursii, fericirea de a sta cu cei dragi.
Ei își permit doar firimituri de fericire, dar și pe acestea doar atunci când o inimă generoasă se apropie de ei. Nu există flăcări de fericire mai mari ca acelea care se nasc din întâlnirea unei inimi uitate cu o inimă generoasă.  Aceste flăcări de fericire ating cerul și devin o frumoasă ploaie de stele.

Cum ar fi să strecurăm în planurile noastre pentru timpul liber - vacanță sau concediu! -  și câteva ore, zile în care să ne așezăm inimă lângă o inimă uitată?  Chiar și o vizită într-o casă de copii sau un azil de bătrâni poate însemna un câștig imens pentru viața noastră și al celor vizitați.  Ba mai mult,  nu doar să ne așezăm inima lângă ei, ci să ne suflecăm mâinile și să muncim câteva ore sau zile pentru ei.

Lucrurile mici, simple, făcute cu o inimă mare pentru și lângă inimile uitate ne vor umple viața de fericire. Voluntariatul sau slujirea dezinteresată  este izvor de har, de forță, de fericire. Răsplata pe care o aduce voluntariatul nu se poate măsura sau număra. Nu e în bani, nu e în laude și cântări, nu este în aur.

Însă se poate simți: e iubire, acea forță care poate mișca soarele luna și stelele.

imagine foto: internet
ștefan robu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

BUCURIA SĂRBĂTORILOR DE CRĂCIUN,

Este timpul să ne bucurăm, este perioada sărbătorilor! Pe mulți dintre noi ne găsește fiind ocupați: să cumpărăm cadourile ideale pentru cei...