cu boare dinspre rai,
Natura se-nveșmântă
mai-mai ca-n luna mai,
Și-n căutări de bine
și trupul prinde grai...
E bine când din plinul
de inimă mai dai!
Și dai cu mărunțișuri
din ceea ce mai ai,
Dai suflet mărturiei,
cântând parcă la nai,
Pe tuburi de psaltire
din colțul tău de plai,
Cu gând de înviere,
de parcă frică n-ai...
N-ai frică nici de moarte
și nici de-ai morții cai,
Cai negri la șareta
cu coase-n evantai,
Atunci când prin credință,
peste angoasă sa”i
ȘI te avânți la Paște,
către un super-trai...
E traiul care spune doar nu
la putregai
Și nu se mulțumește să spună
că nu-i bai,
E viața prevestită
de-ai mântuirii crai
Și celebrată- acuma cu cinste și alai.
De Domnul Înviatul,
de mult salvat erai,
Când la botez cu dânsul
mureai și înviai...
Cu viața ta, azi,vino!
Și iarăși: hai și hai!...
Tânjește și dorește doar cerul
cu-al său rai!
imagine foto: internet
Ștefan Robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu