Și, fără să știi,
Sub pleoapele mele căuș
Ți-am făcut pe vecie culcuș.
Lunecau pe obrazul tău drag
Bobițe de lacrimi șirag.
Ai zâmbit și din buze ușor
Mi-ai șoptit că sunt lacrimi de dor.
Și eu mai plâng uneori,
Dar de atunci numai în gând,
De frică să nu te strecori
Prin fuioare de lacrimi
Ce curg de sub pleoape
Și chipul tău să îmi scape.
Nici nu mai vreau să clipesc
De frică să nu te strivesc.
Sunt orbul nebun ce poartă pe cale,
Sub pleoapele stinse, doar formele tale.
sursa foto: internet by Ion Sorescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu