Fericirea va fi înţeleasă atunci cînd ne vom da seama că viaţa este făcută din continui morţi şi nesfîrşite naşteri. Nimic nu stă pe loc. A trăi în profunzime lucrurile înseamnă să te naşti şi să mori în ele.
De multe ori, a dori fericirea altcuiva înseamnă a-l lăsa să se detaşeze de noi.
A fi fericit înseamnă şi a şti să mori.
Fericirea nu este identică niciodată cu superficialitatea.Dacă poţi să te bucuri de o floare, de un zîmbet, de joaca unui copil, eşti mai bogat şi mai fericit decît un milionar, care are tot ce poate visa şi rămîne totuşi nemulţumit, care nu se mai bucură de nimic pentru că este dus, asemenea unui cal de paradă, în funia propriei bogăţii. Nu averea te face bogat, ci fericirea.
Mihai Eminescu spunea:
Atingerea absolutului este fericirea supremă, iubirea împlinită este doar o treaptă spre fericire.
În concluzie răspîndeşte iubire în orice faci şi oriunde te duci. Să nu laşi pe nimeni să te întîlnească fără a pleca fericit.
În tine este fericirea. Din toate energiile lumii, numai una te poate face fericit: energia inimii.
Se va spune: aşa un visător!Pentru că tu încă mai crezi în oameni. Fericirea omului nu este un produs al ştiinţei şi tehnicii. Fericirea omului înseamnă să iubească şi să fie iubit. Fericirea omului depinde de foarte multe lucruri frumoase care sînt pe gratis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu