De ce iti iei asa de putin timp pentru ''a-ti ingriji ''inima?
Daca traiesti numai si numai la suprafata,daca te intereseaza doar exteriorul tau,cum te-ai aranjat, cum arati, prestigiul tau, atunci fericirea ta atirna de un pendul capricios: astazi fericit, miine nefericit, astazi bine dispus, miine disperat.
Intra in tine fa ceva pentru interiorul tau,pentru''aranjamentul interior'' al inimii tale. Aici sint acasa starile de spirit, fortele motrice care te zapacesc sau te fac din cale afara de fericit.Nimic nu este fara rost. Ochii tai sint pentru lumina, pentru verdele primaverii, pentru albul zapezii, pentru cenusiul norilor si pentru albastrul cerului, pentru stelele noptii si pentru incredibila minune ca in jurul tau exista atitia oameni minunati.
Gura ta este pentru cuvint, pentru o vorba buna pe care o asteapta cineva, Buzele tale sint pentru sarut, iar miinile tale ca sa fii blind si delicat, ca sa dai unui sarac piine si mingiere.
P icioarele tale, ca sa mergi pe drumul catre aproapele tau. Inima ta este pentru iubire, pentru caldura pentru cei care traiesc in singuratate si raceala.
Peste tot esti cu trupul. Nimic nu este fara sens. Totul isi are semnificatia sa profunda. Atunci de ce nu esti fericit? Sint ochii tai inchisi? Este gura ta amara? Sint miinile tale'' gheare'' fara inima? Sau sa uscat inima ta?
Nu stii ca esti facut pentru fericire pentru bucurie? Cu un ochi care ride, daca vreodata viata ti se pare grea, incearca putin sa faci ca un clovn care in inima sa plinge, si totusi, rizind,cinta la vioara pentru un copil, ca astfel sa se vindece de lacrimile inimii sale. Fericirea omului-i-am analizat cauzele cele mai profunde si iata ce am descoperit: cauza fericirii nu este nici banul, nici averea, nici luxul, nici statul degeaba, nici afacerile, nici realizarile, nici placerile.
La oameni fericiti am aflat intotdeauna ca motiv un sentiment adinc de ocrotire, de bucurie spontana in lucruri marunte si o mare simplitate. M-am mirat intotdeauna: oamenilor fericiti le lipseste lacomia nebuna. Pe oamenii fericiti nu i-am vazut niciodata nelinistiti, agitati, haituiti, inclinati spre autoritarism. De obicei au o doza foarte mare de umor. Unde sint florile? Spune, unde sint florile? Florile bucuriei de a trai, florile lucrurilor frumoase si bune. Ele sau sufocat si au murit in avalansa stirilor despre ura si violenta,in istorii despre scandaluri si crime. Nimeni nu a auzit de ele. S-au sufocat si au murit pe buzele prezicatorilor de nenorociri, in portofelele oasmenilor care fac specula cu senzatii.
Spune: unde sint florile?
Florile micilor atentii, faptul ca unii se gindesc la altii si isi fac daruri-sotul sotiei, sotia sotului, unul altuia si toti impreuna? Au pierit din cauza egoismului nostru, s-au degenerat din cauza iritarii noastre copilaresti. Au fost calcate in picioare in razboiul rece purtat intre cei patru pereti ai nostri.
Spune, unde sint florile? Florile sigurantei noastre, care ne fac veseli si pe care ni le putem darui.
Aici este inima ta si aici este un om care are nevoie de tine. Pregateste florile! De ce atit de multi oameni nu au nimic de la viata? Pentru ca nu au prieteni, pentru ca nu cunosc pe nimeni care sa tina la ei. Pentru ca nu exista nici o floare care sa infloreasca pentru ei. Iar florile fac minuni! Nu trebuie sa fie flori scumpe. Flori obisnuite, simple. Un zimbet, o vorba buna,un mic gest.
Cea mai neinsemnata floare, data din inima, spune o poveste frumoasa, un basm de dimensiuni aparte, despre o bucatica de cer pe pamint, unde oamenii sint ingeri, unde isi gasesc alinare toate temerile, durerile si lacrimile. Unde oamenii infloresc unii pentru altii precum florile
Totul depinde de inima. Mai mult decit cu mintea, gindesti cu inima. Vezi oamenii si lucrurile cu in ima, toate le vezi cu inima. Relatia ta cu mediul: depinde de inima ta. Pentru ceea ce ii place inimii tale, vei cauta sa te impui cu mintea si cu toate puterile.
Idei, conceptii despre viata, politica? inima ta alege pentru ce lupti. Inima lumineaza mintea sau o face intunecata. Unitatea corecta de masura a inimii se numeste''iubire''.
Daca inima este plina de neincredere si egoism, mintea nu va gasi niciodata drumul spre pace. De altfel acesta este singurul raspuns la toate intrebarile referitoare la rezultatele nesfirsitelor conferinte de pace, ale meselor rotunde si verzi. Oamenii nu se iubesc si de aceea nu cad de acord. Tot ce realizeaza este un echilibru labil al intereselor puterii, bazat pe neincredere reciproca.
Aceasta nu trebuie numita pace, de vreme ce nu insemna mai mult decit o chinuita sedere impreuna a popoarelor pe un vulcan ce mocneste sau o enervanta locuire laolalta a mai multor persoane sub un acoperis.
Pacea, bucuria, fericirea in lume nu sint afaceri ale mintii, sint probleme de inima.
Prima indatorire a tuturior oamenilor este sa se ocupe de inima! pentru a iubi si a face mai tolerabila convetuirea impreuna in aceasta mare gradina a raiului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu