Fericirea îseamnă cunoaştere.
Fericirea înseamnă adevăr.
Fericirea înseamnă respect faţă de noi înşine, înseamnă demnitate.
Fericirea înseamnă maturitate.
Fericirea înseamnă puterea de a suferi, nu masochism.
Fericirea este puterea de a lua hotărîri, nu sadism.
Fericirea înseamnă a şti să spui ''nu''.
Fericirea înseamnă să ştii să alegi.
Fericirea este curajul propriilor idei, al propriilor acţiuni.
Fericirea este contemplare.
Fericirea nu înseamnă a poseda.
Fericirea nu este dependenţă.
Fericirea nu este teama de singurătate.
Fericirea nu înseamnă conformism.
Fericirea nu este doar dorinţă fizică.
Fericirea nu este un drept.
FERICIREA este cunoaşterea de sine şi capacitatea de a te înţelege pe tine însuţi. Cunoaştera şi înţelegerea de sine care includ şi aduc echilibru, seninătate şi armonie,conduc spre adevărata esenţă a umanităţii, unde banul, sexul, succesul,puterea se dovedesc inutile şi fără nici o semnificaţie pentru persoană.
Cu ajutorul cunoaşterii de sine, cu dorinţa de a înţelege condiţia umană, de a da un sens existenţei şi lucrurilor, se depăşeşte sentimentul singurătăţii interioare care este unul din primele izvoare ale nefericirii.Nu căuta cuvintele, lucrurile mari, miturile, marile sentimente. Sînt iluzii şi nu mor niciodată. În schimb, fii aproape de lucrurile care mor chiar în fiecare zi. Aici este secretul fericirii.
FERICIREA însemnă a stabili o relaţie cu ceea ce nu are sfîrşit. Ne simţim fericiţi şi vii atunci cind înfruntăm misterul existenţei noastre, chiar dacă ştim că nu-l vom epuiza niciodată, restrîngîndu-l la un răspuns definitiv.
Fii convins că a fi fericit este o atitudine mintală şi nu depinde numai decît de realitatea înconjurătoare.
De aceea, infruntă cu curaj viaţa şi nu permite dificultăţilor să tulbure seninătatea ta profundă.
Trăieşte prezentul.
Nu trăi în trecut şi nu tremura în faţa viitorului.
Fii mîndru că exişti.
Să nu-ţi fie frică niciodată să trăieşti.
Nu există un moment potrivit pentru a trăi. Întotdeauna este momentul potrivit. Trecutul nu trebuie pus niciodată înainte, ci alături de noi.Înaintea noastră ne-ar înspăimînta; alături, în schimb, ne poate fi de folos pentru a nu face aceiaşi greşeală de două ori.
FERICIREA este un har, nu un drept. Ea îţi îngăduie să citeşti lumea,lucrurile, oamenii, cu ochii lui dumnezeu.
Doar aşa se poate trece dincolo... Dincolo de suferinţă, dincolo de monotonia de zi cu zi... Dincolo de plictiseală, dincolo de tragedie, dincolo de toate, dincolo de noi înşine. Doar atunci totul va dobîndi un sens. Pentru că fericirea este dintotdeauna în noi, chiar de la început.
Fericirea este eternitate.
Fericirea nu este o anumită perioadă a vieţii.
Fericirea este o stare sufletească.
Fericirea nu are vîrstă.
Aminteşte-ţi că valorezi mai mult decît munca pe care o prestezi. Simte-te o creatură dumnezeiască, pentru că eşti întradevăr asa,indiferent dacă tu o crezi sau nu.
FERICIREA însemnă să-ţi foloseşti energia pentru a duce la desăvîrşire dimensiunea divină care este în fiecare din noi. Fiecare este unic şi irepetabil.Cînd primeşti complimente, sau cînd ţi se arată afecţiune,, prietenie sau simpatie, să nu te simţi jenat ori sceptic. Nu te gîndi că nu le meriţi, ci răspunde cu simplitate, acceptînd complimentul,simţindu-te o persoană cu drepturi depline!
''Îngrijeşte-ţi trupul, orice aspect ar avea.Ai grijă de alimentaţie, nu fuma, iar cu băuturile alcoolice fii cumpătat. Cînd mănînci, alege ceea ce îţi place, fără a te lăsa condiţionat de gusturile altora.
Fii respectuos faţă de trupul tău. Hrăneşte-l. Păstrează-l mereu în formă! Este sacru doar prin simplul fapt că există.
Să nu depinzi de alţii, de părerile şi orientările lor. Ascultă-i pe toţi, confruntă-te cu ei, dar să ai întotdeauna ideea ta personală
FERICIREA înseamnă a căuta ceva înlăuntrul tău, înainte de a căuta în afară. Ne simţim fericiţi cînd ne acceptăm întreaga noastră condiţie de fiinţe umane, cînd întelegem structura vieţii,cînd ne cunoaştem pe noi înşine. Ne aflăm pe pămînt tocmai ca să înţelegem, ca să dăm sens, ca să pătrundem în semnificaţia pe care o are viaţa.
FERICIREA însemnă să găseşti putere şi forţă înlăuntrul tău. Obişnuieşte-te să înlocuieşti gîndurile negative cu gînduri pozitive. Aminteşte-ţi că tu însuţi eşti propriul tău plăsmuitor, şi nimeni altul. Nu trişa niciodată faţă de tine însuţi. Acceptă-te! Analizează la sfîrşitul zilei cele întîmplate, mai ales modul în care ai reactionat, şi viaţa ta va dobîndi mai mult sens. Disciplineaza-ţi viaţa emoţională! Nu te teme de tine însuşi!Aminteşte-ţi că eşti o creatură dumnezeiască!
Nu căuta ceea ce desparte ci ceea ce uneşte
Trăieşte fiecare clipă cu intensitate, cu concentrare, cu autenticitate.
Nu pretinde stima altora dacă tu eşti primul care nu te stimezi.
FERICIREA inseamnă a avea scopuri.Înseamnă a nu înceta niciodată să proiectezi, să visezi, să realizezi şi să o iei de la capăt cînd scopul a fost împlinit Scopul ne dă puterea de a înfrunta problemele şi de a le depăşi. Căci problemele trebuie trăite nu evitate. O problemă trăită deja nu mai este o problemă Nu lăsa să treacă viaţa pe lîngă tine fără a o lua în mîini. Ia hotărîri!Învaţă să-i observi pe alţii fără nici un complex de inferioritate şi vei vedea că toţi sîntem la fel. Aminteşte-ţi că nu există nimic prestabilit Noi sîntem rezultatul alegerilor făcute în precedenţă. Acceptă-ţi propria timiditate ca să o poţi schimba.
FERICIREA nu înseamnă să faci mereu ceea ce vrei, ci să vrei mereu ceea ce faci. Dorinţa şi voinţa nu trebuie niciodată separate. Doar dorinţa singură produce atotputernicie, nu acţiune; doar voinţa produce inhibare, represiune. În ambele cazuri, vei întîlni moartea, nefericirea.
Fericirea se realizează cînd dorinţa şi voinţa sînt împreună. Pentru a uni dorinţa cu voinţa atingînd astfel fericirea, este nevoie de perseverenţă, constanţă.Fără ele, dorinţa s-ar stinge.Numai cu ajutorul perseverenţei şi al statorniciei se obţine fericirea adevărată. Să nu ai încredere în fericirea obţinută într-un timp scurt. Este falsă.Învaţă că un minut este compus din şaizeci de secunde. Trăieşte intens orice clipă a vieţii tale,dînd spaţiu la ceea ce simţi în interior.
FERICIREA înseamnă să vrei şi binele celuilalt. Aceasta nu înseamnă să te sacrifici pentru aproapele tău pînă la a te anula, ci să-i dai posibilitatea de a-şi vrea binele. Pentru a ajuta o persoană însetată de fericire nu trebuie să-i dai fericirea, ci instrumentele necesare pentru a-şi găsi singură fericirea.
Dumnezeu a făcut oamenii liberi. Liberi să-şi caute fericirea interioară, dar liberi şi să se imbolnăvească, să moară.Nu trebuie să impunem celuilalt fericirea.I-am limita libertatea.Nu este adevărat că toţi caută fericirea.Sînt mulţi care caută boala, moartea...
Datoria noastră este aceia de a da mărturie despre alegerea pe care am făcut-o noi.
Dacă alegerea noastră de a trăi este autentică şi dorinţa noastră de fericire este genuină, spontană, puternică, atunci nimeni şi nimic nu ne va putea îndepărta de obiectivul nostru.
FERICIREA înseamnă a iubi şi a fi iubiţi Iubirea este un sentiment pozitiv. Iubirea însă, nu este exaltare. Exaltare este excesul iubirii. A iubi înseamnă a dărui, a trăi asemenea lui Isus care a pus la dispoziţia oamenilor însăşi viaţa sa, a impărtăşit bucuria, a dat pace şi iertare.Cine nu dă, nu iubeşte şi nu este iubit.
Dar nu poţi da, fără ca mai întîi să fii. Iubirea este rezultatul unui lung şi continu exerciţiu interior.
Se spune:iubeşte pe alţii ca pe tine însuţi. Aceasta înseamnă că înainte de a iubi pe alţii trebuie să fii capabil de a avea grijă de tine însuţi în sensul că trebuie să cauţi adevărul şi conştienţa.
FERICIREA--- în iubire este capacitatea de a reuşi să exprimi forţa cu blîndeţe. Fericirea în iubire înseamnă a crea condiţiile necesare pentru ca ceilalţi să-şi poată rezolva ei înşişi problemele, nu să le rezolvăm noi. Înseamnă deci respect faţă de ceilalţi, faţă de personalitatea şi orientările lor. Trebuie să lăsăm deoparte dorinţa de a voi să schimbăm o persoană cu forţa. Este un semn de iubire mult mai mare acela de a-i oferi instrumentele necesare pentru a se schimba. Dar pentru a schimba persoanele sau pentru a le iubi nu sînt suficiente cuvintele frumoase. Nu-i de ajuns să spui ''te iubesc''. SÎNT NECESARE FAPTELE.
Învaţă să nu te temi de schimbare. Dacă ar trebui să credem că nu ne putem schimba, atunci viaţa ar pierde din semnificaţie.
FERICIREA este curajul alegerii. Alegerea aparţine celor liberi; opunerea aparţine sclavilor.Cine se opune nu alege. Perfecţiunea absolută nu există. Imperfecţiunea ne motivează să creştem. Teama de a greşi ne determină să greşim şi mai mult, pentru că ne face să pierdem din vedere scopul. Trebuie să acceptăm faptul că greşim pentru a învăţa să nu mai greşim.Învaţa să nu vrei să ai dreptate cu orice preţ.
Încearcă să fii dispus să-ţi schimbi părerile şi să admiţi că ai făcut o greşeală.
FERICIREA înseamnă să nu laşi loc fricii. Frica se formează între gind şi acţiune. Gîndul trebuie să fie concretizat în acţiune. Acţiunea trebuie să fie mereu încadrată într-un proiect; niciodată nu trebuie să fie o reacţie la ceva. Pentru a trece de la gînd la acţiune, pentru a concretiza, a pune în practică ceea ce gîndim, este nevoie de curaj. Curajul alimentează actiunea, în timp ce frica alimentează mintea.Frica nu există.
Este un concept, o abstracţie, o formă a gîndirii. Acţiunea este o verificare a gîndirii. Fără acţiune, gîndul este nimic; devine nevroză. Odată cineva a spus:
Frica bătu la uşă.
Curajul ieşi să deschidă şi nu găsi pe nimeni.
Fericirea este un bine care se află foarte aproape de noi: este suficient să ne oprim şi să o culegem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu