SA PARCHEZI LA SOARE,

Nu vei exista veşnic în lumea aceasta. Între veşnicia dinaintea naşterii tale şi veşnicia de după moartea ta,ai timpul tău precis pentru a parca pe mica noastră planetă. Ai ceasul tău de parcare. Nu poţi da arătătorul înapoi. Timpul tău de parcare este implacabil limitat. Nu există nici o autoritate care ar putea să facă ceva pentru tine. Viaţa ta  este ca numele tău pe care îl scrii pe nisipul de pe plajă. Un vînt uşor--şi totul se şterge. Ce mă fac?
Un lucru este sigur: nu trebuie să fii trist, ba mai mult,trebuie să încerci să parchezi la soare şi nu în viesparul grijilor care te urmăresc şi te distrug.
Să faci ziua frumoasă. Să te entuziasmezi de iubire,de lumină, de oamenii buni, şi de lucrurile bune. Să fii prietenos şi cordial cu bătrînul care ştie că timpul lui de parcare a expirat,cu bolnavul,cu cel dezamăgit, cu cel înşelat şi cu nefericitii cei multi, care nu au mai găsit un loc de parcare la soare.
Lor şi tuturor oamenilor din jurul tău să le faci ziua frumoasă. De fapt,nu trebuie să faci mai mult pentru a fi tu insuţi fericit.
Sa parchezi la soare şi să laşi ceasul de parcare să mearca.