LIBERTATEA ȘI CLIPA PREZENTĂ,

Una dintre condițiile absolut necesare pentru cucerirea libertății interioare este capacitatea de a trăi clipa prezentă. Ca primă remarcă voi spune că nu putem cu adevărat să ne exercităm libertatea decât în clipa prezentă. Nu avem nici o putere asupra trecutului din care nu putem schimba o iotă, toate scenariile imaginare prin care încercăm să retrăim un eveniment trecut pe care îl regretăm sau îl considerăm un eșec (ar fi trebuit să fac așa, ar fi trebuit să spun asta... nu sunt decât suflare de vânt, căci nu este posibil să întoarcem timpul. 
Singura manifestare a libertății pe care o putem adopta privind trecutul este să-l acceptăm așa cum a fost.
De asemenea, nu avem mare putere nici asupra viitorului. Știm foarte bine că, oricare ar fi previziunile, planificările, asigurările noastre, este suficient un mic detaliu pentru ca nimic să nu se mai potrivească cu ceea ce am prevăzut inițial, și asta, pentru că nu putem să ne programăm cu adevărat viața, nu putem decât să o trăim clipă de clipă.
La urma urmei, singurul lucru care ne aparține, singurul loc unde ne putem manifesta liber este momentul prezent, pentru că numai în clipa aceasta noi suntem cu adevărat în contact cu realitatea.

Se poate întâmpla să resimțim tragic caracterul fugace al clipei prezente și faptul că nici trecutul nici viitorul nu ne aparțin,  dar dacă ne situăm din perspectiva credinței și a speranței creștine, clipa prezentă ni se revelează ca fiind plină de har și de pace divină. Fiecare clipă este un moment de comuniune cu eternitatea, conține, într-un anumit sens, eternitatea. În loc să fim permanent proiectați în trecut sau în viitor, ar fi mai bine să învățăm să trăim în prezent, pentru că d-zeu este aici și, dacă este aici, nu ne lipsește nimic. Sentimentul nostru de vid, de frustrare, impresia că nu avem cutare sau cutare lucru vin, pur și simplu din faptul că fie trăim în trecut hrănindu-ne cu regrete, decepții, fie trăim în viitor, lăsându-ne chinuiți de temeri și așteptări imposibile.  
În loc de asta, ar trebui să fim prezenți în clipa de acum, primind-o așa cum vine ea.
Privind din perspectiva creștină, există ceva profund eliberator în această înțelegere a harului care există în clipa prezentă. Această atitudine de credință este extrem de prețioasă, căci ea ne ferește de nemulțumirea permanentă pe care o cultivă mulți dintre semenii noștri ce se simt comprimați între un trecut care li se pare apăsător și un viitor care îi neliniștește. Dimpotrivă, atunci când trăim doar în prezent inima noastră se dilată.


sursa foto: internet
stefan robu