Cum să ne comportăm în fața suferințelor provocate de cei care ne înconjoară? Uneori este nevoie să primim în viața noastră o persoană care prin conduită ne face să suferim tocmai pentru a o ajuta să conștientizeze efectele dureroase ale felului ei de a fi și să se corecteze. În alte cazuri avem datoria să reacționăm ferm față de situații nedrepte și să ne protejăm pe noi sau pe alții împotriva comportamentelor distructive. Cu toate astea, rămâne întotdeauna o parte de suferință care este provocată de cei din anturajul nostru pe care nu-i putem evita și nici corecta, suferință pe care suntem chemați să o acceptăm cu o atitudine de speranță și de iertare.
Evident, este mai greu să acceptăm astfel de încercări decât pe cele materiale. Neplăcerile pe care ni le fac ceilalți sunt mai greu de acceptat decât lipsurile materiale, căci sunt puse în joc libertăți și considerăm că lucrurile ar fi putut fi diferite. Întotdeauna ne aruncăm mai tare asupra unei ființe libere care ne face probleme decât asupra unor circumstanțe impersonale!
Deși nu este ușor, trebuie să știm să-i iertăm pe cei care ne-au produs suferință, ne-au dezamăgit, și chiar să acceptăm ceea ce ne-au făcut ca fiind un dar, o binefacere. Această atitudine nu este nici spontană, nici în firescul nostru, și totuși, este singura corectă dacă vrem să fim în pace cu noi înșine și să ne bucurăm de libertate interioară.
Suferințele provocate de alții nu trebuie privite ca o dovadă de rea-voință din parte acestora, așa cum suntem obișnuiți să credem. Multe dintre problemele relaționale dintre persoane sunt adesea doar dificultăți de comunicare, neînțelegeri. Din cauza felului nostru de a ne exprima și a filtrelor psihologice diferite, uneori ne este greu să percepem corect intențiile sau motivațiile celuilalt. Avem psihologii diferite, sensibilități și maniere de a vedea lucrurile opozitive, și asta este o evidență pe care trebuie să o recunoaștem cu realism și să o acceptăm cu umor. De cele mai multe ori, mergem mai departe și facem aprecieri morale, când, de fapt, este vorba doar de niște diferențe psihologice. Toți avem tendința să spunem ceea ce nu ne place sau nu convine temperamentului nostru, considerând ca fiind ceva rău.
Dacă nu ne propunem să fim atenți la acest aspect, familiile și comunitățile în care trăim riscă să devină un teatru de război permanent între apărătorii ordinii și cei ai libertății, între iubitorii liniștii și cei ai exuberanței, între cei care se trezesc devreme și cei care se culcă târziu etc.
Așadar, este absolut necesar să ne educăm să-i acceptăm pe ceilalți așa cum sunt, să le înțelegem sensibilitatea, valorile față de care sunt atașați și care uneori sunt diferite de ale noastre, să ne deschidem inima și să ne adaptăm capacitatea de înțelegere și toleranță în ceia cei privește..
Nu e lucru ușor, pentru că trebuie să nu mai trecem totul prin filtrul rațiunii, să fim umili, înțelepți, modești, să știm să renunțăm la orgoliul de a avea întotdeauna dreptate, care deseori ne împedică să pătrundem cu folos gândirea celuilalt, ceea ce ne costă mult și ne face să pierdem foarte mult.
Când, de fapt, avem totul de câștigat! Ce bine că ceilalți ne uimesc prin felul lor diferit de a vedea lucrurile, pentru că astfel avem și noi șansa de a ieși din închistrarea în care ne complăcem și de a cunoaște alte valori.
Astea fiind zise, există, bineînțeles, cazuri în care suferința pe care ne-o provoacă ceilalți se datorează unei veritabile greșeli din partea lor și atunci nu numai că trebuie să fim înțelegători și să acceptăm faptul că suntem diferiți, ci să adoptăm o atitudine mai exigentă și mai solicitantă, aceea a iertării.
Trebuie să reafirm cu putere faptul că singura putere de vindecare a suferințelor care apasă asupra omenirii este cea a iertării.
Nu vă propun să dezvolt aici problema iertării, care este fundamentală și complexă. Am propus doar să amintesc încă o dată că, dacă nu înțelegem importanța iertării și nu-i facem loc în relațiile noastre cu ceilalți, nu vom cunoaște niciodată libertatea interioară și vom rămâne prizonierii propriilor resentimente.
Când refuzăm să iertăm pentru că am fost victime ale unui rău, nu facem decât să adăugăm un rău și mai mare la cel care s-a produs inițial și nu rezolvăm nimic. Sporim răul care există deja în lume și, vă rog să mă credeți, este deja destul! Să nu fim complici la propagarea lui.
Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine.
sursa foto: internet
stefan robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu