Toți ne fascinează - sau ne stârnesc invidia ori antipatia, în funcție de valorile fiecăruia - pentru un singur motiv. E un motiv mic, mic cât un atom, dar e la fel de puternic. Sunt oameni - mai puțin unul dintre ei - care au lăsat în urma lor o moștenire. Și nu orice fel de moștenire, ci una cât se poate de palpabilă. E unica moștenire pe care moliile și rugina nu o mănâncă, iar hoții nu o sapă, nici nu o fură, : o moștenire eternă, singura care, oferindu-se, sporește.
O moștenire vie care - în spiritul lui Marc Aureliu, sau al gladiatorului, referința culturală e irelevantă - se prelungește în eternitate.
Trăim - bogatul nu mănâncă cu două guri, spune o frumoasă expresie românească - , ne dăm măsura luptându-ne cu viața, și ieșim din scenă cu mai mult sau mai puțin zgomot. În nemărginirea cosmică, e bătaia de aripi a unei muște contra alizeului. E ceea ce filozofii ne învață de mii de ani, fără a se putea ei înșiși salva de finalul inexorabil.
Însă chiar și unii dintre ei reușesc să supraviețuiască: lucrul se explică prin aceea că au răspuns, nu condițiilor timpului, ci condiției umane, adică acelui lucru care face abstracție de timp.
Vremurile noastre, ca toate celelalte de-a lungul istoriei, sunt pline de vânturători de vorbe goale. Saltimbancii de altădată au devenit potentații, showmen-ii și politicienii de astăzi, căci societatea cu elitele-i, cultura și democrația sunt niște comedii burlești. Și nici n-am vrea să fie altfel: o viață în care nu mergi zilnic la spectacol e o viață care te obligă să-ți creezi propriul rol, propria moștenire, ceea ce e complet indezirabil.
Viața modernă e o viață de împrumut, nu în sensul economic al expresiei, deși și acesta e teribil de adevărat și de actual, ci în sensul ei filozofic: ne împrumutăm ideile din meme-uri care au devenit virale pe internet, stilul de viață din reviste glam și recomandări ale așa-zișilor guru, hainele și alte posesiuni din garderoba idolilor tv, ne împrumutăm chiar nevestele pe site-uri de specialitate.
Vițelul nostru de aur s-a mutat din fața Sinaiului: el e în stoc și, cu puțin noroc, vă va fi livrat cu transport gratuit. Nu trebuie decât să vreți. Totul este cu putință celui care cumpără. Credința? O poveste de adormit copii. Nu copii mici - expresia e desființată de sporul natural negativ - , ci copii mari, acei 30-somethings, pe care astfel de istorii - jertfă, loialitate, dăruire de sine - îi fac deja să caște.
Isus(care, apropo, oricât de mult ne-am dori, nu era nici dac nici român), Eminescu sau Steve Jobs, deși ei înșiși idoli ( chiar desacralizați) pentru atâția, ne învață cu totul altceva. Nici unul dintre ei n-a trăit așteptând, plezirisit, să-i pice o moștenire din cer, ci și-a asumat crearea ei, și a făcut-o misiune de viață. Iată de ce, azi, milioane și miliarde îi cinstesc, în planuri diferite.
Lumea e formată din oameni care trăiesc așteptând moșteniri, și oameni dispuși să-și dea viața ca să lase în urmă o moștenire.
Voi din ce categorie veți face parte?
sursa foto: internet
stefan robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu