CÂNDVA, SIMPLE GÂNDURI,

Ești mai mult decât o ființă materială cu care te-ai obișnuit să te identifici - ești o ființă vibrațională. Atunci când cineva te privește, te percepe prin intermediul văzului și auzului, dar tu  te înfățișezi lui și întregului Univers într-o manieră mult mai energică decât poate fi văzută și auzită. Ești un emițător vibrațional și transmiți semnalul tău în fiecare moment al existenței tale. Pe perioada cât ești focalizat în acest corp fizic, atâta timp cât ești conștient, proiectezi permanent un semnal foarte specific, ușor de identificat, care este recepționat instantaneu, înțeles și care primește răspuns. Curând, circumstanțele tale prezente și viitoare, încep să se schimbe ca răspuns la semnalul pe care tu îl emiți acum. Astfel, întregul univers este afectat, chiar acum, de ceea ce emiți.
Ești o individualitate eternă, concentrată în prezent. Lumea ta, prezentă și viitoare, este afectată în mod direct și specific de semnalele pe care le transmiți în prezent. Personalitatea pe care tu o reprezinți este cu adevărat o individualitate eternă, dar cine ești tu acum și ce gândești acum, determină o energie concentrată care este foarte puternică. Această energie pe care tu o generezi este aceeași energie care a creat lumea ta.
Beneficiezi de un sistem de ghidare cu care ești înzestrat, cu indicatori care te ajută să înțelegi puterea sau tăria semnalului tău, precum și direcția de concentrare. Și ce este mai important, este chiar același sistem de ghidare care te ajută să înțelegi aliniamentul gândului tău ales la fluxul de energie.
Sentimentele tale sunt indicatorii sistemului tău de ghidare. Cu alte cuvinte, modul în care simți este adevăratul indicator al aliniamentului la sursă și al aliniamentului la propriile intenții.

Cele mai puternice convingeri ale tale erau cândva simple gânduri.Fiecare gând pe care l-ai oferit vreodată încă există și, de fiecare dată când te concentrezi asupra unui gând, îi activezi vibrația în interiorul tău. Așadar, indiferent către ce îți îndrepți atenția, activezi un gând. Iar când îți întorci atenția de la acel gând, el devine latent. Singurul mod de dezactivare conștientă a unui gând este să activezi altul. Cu alte cuvinte, singura cale de retragere deliberată a atenției de la gând este să acorzi atenție unui alt gând. Când acorzi atenție unui lucru, la început vibrația nu este foarte puternică, dar dacă continui să te gândești sau să vorbești cu el, vibrația devine mai puternică. Așadar, cu suficientă atenție acordată unui subiect oarecare, acesta poate deveni gând dominant. Pe măsură ce acorzi tot mai multă atenție unui gând și pe măsură ce te concentrezi tot mai mult asupra lui și prin urmare îi practici vibrația - gândul capătă o pondere mai mare în cadrul vibrației tale - și poți numi acest gând practicat, convingere.
Cauza expansiunii gândurilor tale fiind Legea Atracției, nu este posibil să acorzi atenție unui gând fără să te aliniezi cu el într-o anumită măsură. Așadar, cu cât cântărești mai mult gândul și cu cât mai des revii asupra lui, cu atât mai puternic devine aliniamentul tău vibrațional la el.
Cu alte cuvinte, pe măsură ce acorzi mai multă atenție unui subiect, interpretarea ta emoțională de armonie sau dizarmonie cu ființa ta reală devine mai puternică. Dacă obiectul atenției tale este în aliniament cu ceea ce sursa ta cunoaște a fi, vei simți armonie în gânduri sub forma gândurilor plăcute și vice versa.

Atenția este precum o invitație, fiecare gând căruia îi acorzi atenția ta se extinde și devine o pondere mai mare în amestecul tău vibrațional. Fie că este un gând despre ceva ce-ți dorești, fie că nu - atenția ta îndreptată spre el, este pentru el precum o invitație în viața ta. Din moment ce universul este fundamentat pe atracție, nu există excludere, totul este cuprins de atracție. Datorită atenției practicate asupra unui subiect, Legea Atracției asigură circumstanțele, condițiile, experiențele, oamenii și toate acele lucruri care se potrivesc vibrației tale curente dominante. Și pe măsură ce lucrurile care încep să se manifeste în jurul tău se potrivesc cu gândurile pe care le deții, dezvolți vibrații tot mai puternice. Astfel, gândul tău, care odată era fragil și lipsit de importanță, s-a dezvoltat acum într-o convingere puternică - și cele mai puternice convingeri întotdeauna vor juca un rol important în viața ta.

sursa foto: internet
stefan robu

REACȚIILE EMOȚIONALE,

Toate simțurile: văz, auz, gust, miros, etc. deși diferă unele de altele, toate sunt interpreți vibraționali. Te-ai născut cu interpreți vibraționali sensibili, dezvoltați, sofistificați, care te ajută să înțelegi și să definești experiențele tale. 
Și în același mod în care te folosești de acele simțuri pentru a interpreta experiențele din viața ta fizică, te-ai născut și cu alți senzori- emoțiile - care sunt interpreți vibraționali suplimentari ce te ajută să înțelegi experiențele pe care le trăiești.
Emoțiile sunt indicatorii punctului tău de atracție. Emoțiile sunt indicatorii conținutului vibrațional al ființei tale, în orice moment.
Așadar, atunci când ești conștient de emoțiile tale, ești, de asemenea, conștient de emisia ta vibrațională. Și o dată ce îmbini cunoașterea Legii Atracției cu conștiența emisiei tale vib- raționale de moment, atunci deții controlul absolut asupra punctului tău de atracție. Cu această cunoaștere, poți conduce acum experiența ta de viață în orice direcție alegi. 
Emoțiile tale - simple, pure - sunt singurele care-ți vorbesc despre relația ta cu sursa. Și din moment ce emoțiile îți spun tot ce ai vrea sau ai nevoie să știi vreodată despre relația ta cu sursa, eu le numesc sistem de ghidare emoțională. Emoțiile tale vor fi indicatorii permanenți care îți vor da de știre, în orice moment,  de relația ta curentă cu sursa de energie. Așadar, cunoscând puterea călăuzei la care aveai veșnic acces, nu simțeai nici un risc, nici un sentiment de confuzie - doar sentimentul de aventură și euforie.

Emoțiile tale indică gradul de aliniament la sursa de energie. Deși niciodată nu vei atinge starea de deconectare totală de la sursă, gândurile pe care le-ai ales pentru a le acorda atenția ta  îți oferă o pondere substanțială în conectarea sau deconectarea de la energia non - fizică care este cu adevărat ceea ce ești.
Așadar, în timp și cu practică, vei ajunge să știi, în fiecare clipă gradul de aliniere la ființa ta reală, pentru că atunci când ești în starea de acceptare totală a energiei de la sursă îți merge bine, iar când manifești un oarecare grad de neacceptare a aliniamentului, nu îți merge bine.
Ești o ființă împuternicită și total liberă să creezi, iar atunci când știi asta și ești concentrat asupra lucrurilor cu care te afli în armonie vibrațională, simți o bucurie absolută.
Dar atunci când emiți gânduri contrare acestui adevăr divin, simți sentimente opuse, de lipsă de putere și înrobire.
Și astfel, de la bucurie, cazi pe scala valorilor emoționale, la neputință.

sursa foto: internet
stefan robu

TRĂIEȘTE PREZENTUL,

Ca să fim liberi în relație cu viitorul și cu trecutul, trebuie în mod imperativ să ne dedicăm unui efort de reeducare la nivelul psihologiei individuale.
Iată în cele ce urmează câteva considerații folositoare. Lucrurile se întâmplă foarte rar așa cum le prevedem. Cea mai mare parte a temerilor noastre sunt imaginare și știm asta cu toții asta din experiență. Lucrurile pe care le credem dificile se dovedesc a fi simple și, dimpotrivă, apar dificultăți acolo unde nici cu gândul nu gândeam.
Corespondența între reprezentarea noastră asupra evenimentelor viitoare și ceea ce se întâmplă în realitate este minimă și ar fi bine să luăm distanță față de elaborările imaginației noastre. Mai bine să acceptăm lucrurile așa cum vin ele, unele după altele, și cu încrederea că vom primi ajutorul de care vom avea nevoie, în loc să fabricăm o multitudine de scenarii de previziune pentru a ne proteja de ceea ce ar putea să ni se întâmple, scenarii care se dovedesc în majoritatea cazurilor total nepotrivite.
Cea mai bună manieră de a pregăti viitorul nu este să n e gândim neîncetat la el,  ci să investim așa cum trebuie în momentul prezent.
Proiecția în viitor și reprezentarea pe care o fabrică imaginația noastră ne disociază de realitate și în final, ne împedică să o gestionăm cum se cuvine, în timp ce ea se hrănește cu cele mai bune energii ale noastre.

Când ne proiectăm dinainte neliniștile referitoare la lucruri care vor fi, le împiedicăm pe acestea să se dezvolte organic și normal. Eu am o încredere imensă.
Nu certitudinea că viața exterioară se va transforma în bine pentru mine, ci aceea de a continua să accept viața și să o consider bună, chiar și în cele mai rele momente.
Trebuie să eliminăm micile griji pe care ni le inspiră zilele care vor veni și care ne rod puterea creatoare.
Luăm în gând tot felul de măsuri preventive pentru zilele care urmează și nimic, dar absolut nimic, nu se potrivește. Mai bine facem ceea ce avem de făcut și pentru restul să ne ferim de a fi contaminați de miile de mici angoase care sunt tot atâtea moțiuni de îndoială. Până la urmă, toate se vor aranja... Singura noastră obligație morală este să defrișăm în noi vaste luminișuri de pace și să le extindem puțin câte puțin până când pacea noastră le va face bine și altora.
Cu cât este mai multă pace în ființe,  cu atât va fi mai multă pace  în această lume zbuciumată.
Așadar, este preferabil să nu plonjăm în viitor, ci să locuim fiecare moment ca să putem primi grația lui specifică, indiferent de natura sa, fie ea plăcută sau neplăcută, pentru că aceasta este calea cea mai bună de a-l pregăti pe următorul.
Nu numai neliniștea ne aruncă în viitor, ci și așteptarea unei situații mai fericite. Unele așteptări ale noastre au o dimensiune concretă, alte țin de dorințe vagi, uneori imaginare, așteptăm, pur și simplu, clipa când lucrurile vor merge mai bine, când circumstanțele vor fi diferite și ne vor permite să trăim lucruri mai interesante.

De aceea, pentru moment, nu trăim din plin și lăsăm pentru mai târziu(pentru când oare?) să trăim de-a binelea, de-adevăratelea.  Acest tip de atitudine, fie ea precisă sau vagă, este, fără îndoială, legitim, dar implică un anumit pericol la care trebuie să fim atenți.
S-ar putea să ne petrecem întreaga viață așteptând să trăim, în loc să trăim cu adevărat.
Este  deci foarte important să ne rectificăm tirul față de această atitudine psihologică, pentru că ea ne îndepărtează de realitate, de viața prezentă, împingându-ne să spunem: ceea ce trăiesc acum nu mă mulțumește, dar am speranța că în câteva zile sau în câteva luni voi trăi ceva mult mai plăcut și mă proiectez în acel viitor dorind ca timpul să se scurgă cât mai repede posibil și eu să mă găsesc în situația ideală pe care mi-o doresc.
Neconsimțind la trăirea prezentă, există riscul să fim absenți din propria noastră viață. Și, la urma urmei, cine ne garantează că nu vom fi dezamăgiți de momentul atât de așteptat? Tot așteptând să trăim ceva extraordinar și dorit, s-ar putea să ratăm să trăim ceva ce ni se oferă acum, pierzând toată încărcătura divină a acesttui moment.
Trebuie să trăim din plin fiecare secundă, fără să ne gândim dacă timpul trece prea încet sau prea repede și să fim deschiși la tot ceea ce ne este dat clipă după clipă.
Este o cerință fundamentală a vieții și în relațiile dintre noi.


sursa foto: internet
stefan robu

ACORDĂ ATENȚIE LUCRURILOR PLĂCUTE,

Tu crezi că ceva ce pare a fi realitate merită atenția ta. Este adevărat, la urma urmei, este adevărat? N-ar trebui să mă documentez? N-ar trebui să calculez? N-ar trebui să fac niște statistici?
N-ar trebui să nu mai batem toba cu acele lucruri pe care nu le dorim, doar pentru că fac parte din realitate și, prin urmare, le facem și mai rele? Te întreb - pentru ce procedezi astfel? De ce nu cauți în datele creației și nu selectezi realitățile pe care vrei să le reproduci, și să bați toba pentru toate acestea? Răspunsul nu este niciodată suficient de bun: procedăm astfel pentru că face parte din realitate. Facem așa pentru că altcineva a procedat așa înaintea noastră etc.  Eu nu voi permite niciodată ca o realitate a cuiva să devină fundamentul atenției mele: nu aș lăsa sentimentul acelei vibrații să fie fundamentul meu. Aș începe prin a spune celor pe care îi interesează: dacă mă face să mă simt bine, îi acord toată atenția mea; dacă nu, atunci nici nu o bag în seamă, pentru că am devenit mai selectiv față de realitatea pe care trebuie să o înfrunt.Pentru că am început să descopăr că, indiferent ce realitate înfrunt; indiferent despre ce realitate vorbesc, gândesc, fac statistici; indiferent ce realitate păstrez mai mult în vibrațiile mele, devine realitatea mea. Și am devenit atât de atent cu realitățile pe care le reproduc în experiența mea pentru că am descoperit că pot crea realitatea.


Pot crea realitatea! Pot crea  realitatea - și pot alege realitatea pe care să o creez! Sunt bucuros să îți spun asta. Sunteți creatori și tu poți crea orice dorești. Dar există un mod și mai bun de a spune asta: poți și vei crea orice lucru asupra căruia îți focalizezi atenția.
Este inspirație sau motivație? Putem privi situația din două puncte diferite: dacă acționez în acest fel, lucruri minunate se vor manifesta, sau dacă nu acționez astfel, aceste eșecuri vor avea loc. Din primul punct de vedere te-ar inspira să acționezi dintr-o perspectivă pozitivă, iar al doilea te-ar motiva să acționezi dintr-o perspectivă negativă.
Înregistrarea aspectelor pozitive te va pune din ce în ce mai mult în postura de a atrage - prin puterea sentimentelor pozitive inspirate - tot ceea ce îți dorești.

sursa foto: internet
stefan robu

VISE ALE VIITORULUI TĂU,

Dacă există lucruri pe care le dorești, dar cu care nu ai avut nici o tangență până acum în viața ta... de exemplu îți dorești să-ți meargă bine, dar nu ți-a fost niciodată bine; sau îți dorești să fii prosper, dar nu ai fost niciodată, sau îți dorești un partener iubitor, dar nu ai avut niciodată... vorbește cu ființa ta interioară despre ce vrei și de ce vrei.
Și lasă-ți ființa interioară să-ți ofere, în stare de vis, imagini prin care energia să se reverse asupra ta, imagini care vor determina ca starea ta vibrațională să fie aceiași cu cea a dorinței iar apoi Legea Atracției le va aduce în viața ta.
Visele tale sunt manifestări ale punctului tău de atracție, astfel că poți evalua visele pentru a afla starea vibrațiilor tale. Visele sunt un fel de avanpremiere tainice a ceea ce urmează să vină; altfel, dacă evaluezi conținutul viselor, poți deseori determina punctul de atracție și apoi, dacă nu vrei să trăiești cu visele tale, poți face ceva pentru a le schimba.

Ca rezultat al influenței mediului înconjurător asupra gândirii tale, poți revărsa energia asupra situațiilor dezastruoase, asupra unui corp ce nu funcționează bine etc.
Este ca atunci când ființa ta interioară, care este conștientă că proiectezi o stare de negativism în viitorul tău, îți poate oferi un vis în care îți arată încotro te îndrepți.
Astfel că, atunci când te trezești, spui: ah nu vreau asta, ca apoi să spui, dar ce vreau? și de ce vreau? Și să începi să îndrepți energia către ce vrei, schimbând viitoarea experiență. Punctul tău de atracție va continua să se îmbunătățească, indiferent cât de bun este acum. Relația ta cu fiecare subiect va fi mai bogată și mai satisfăcătoare, iar Legea Atracției îți va trimite chiar mai mulți oameni, locuri, experiențe și lucruri minunate, de care să te bucuri.

sursa foto: internet
stefan robu

A IUBI SE CONJUGĂ DOAR LA PREZENT,

În tratatele de spiritualitate se vorbește despre etapele vieții spirituale: trepte, virtuți, drum spre perfecțiune, și sunt prezentate trei, șapte douăsprezece sau alte cifre, în funcție de autor. Avem de învățat din toate aceste considerații câte ceva, fie că este vorba despre cele șapte castele ale sufletului descrise de Tereza de Avila sau despre cele douăsprezece trepte ale umilinței formulate de sfântul Benoit.
Experiența m-a învățat să văd și altfel lucrurile. Deseori spun în glumă că scara perfecțiunii nu are decât o treaptă, cea pe care o urc astăzi. Fără să mă mai agit în legătură cu trecutul sau cu prezentul, astăzi mă hotărăsc să cred, astăzi îmi pun toată încrederea în Domnul, astăzi aleg să-i iubesc pe D-zeu și pe semenii mei. Oricare ar fi rezultatul acestor bune hotărâri pe care le iau, reușită sau eșec, în ziua următoare, care va fi tot astăzi și care îmi este oferită de răbdarea divină, hotărăsc să o iau de la capăt și să continui la nesfârșit, fără să îmi propun să văd cât am progresat, nici să știu unde am ajuns în evoluția mea, fără să mă descurajez când bat pasul pe loc, fără să mă umflu în pene pentru reușite, fără să contez doar pe forțele mele și cerând permanent ajutorul lui D-zeu.
Această atitudine fundamentală a vieții spirituale reprezintă în același timp un aspect fundamental al vieții.

Acest efort de a trăi fiecare clipă așa cum este, atât trecutul, cât și viitorul, este important, mai ales, în momentele de suferință.Marele obstacol este întotdeauna reprezentarea pe care o avem, și nu realitatea. Realitatea o acceptăm, ne-o asumăm cu toată suferința, cu toate greutățile care vin, o luăm pe umeri și, în timp ce o purtăm, rezistența noastră crește. Însă reprezentarea suferinței - care nu este suferință, căci aceasta este fecundă și poate să ne îmbogățească viața - trebuie spartă ca o oglindă falsă.
Renunțând la aceste reprezentări care ne prind viața în capcană, lăsăm vieții reale deplina ei libertate și devenim capabili să suportăm atât suferința din propria viață, cât și pe cea de la nivelul omenirii. Pentru ca viața să devină suportabilă, este fundamental să facem exercițiul asumării suferinței de zi cu zi și să lăsăm trecutul și viitorul în grija providenței. Trecutul apasă greu atunci când păstrăm remușcări pentru greșelile făcute, rumegăm la nesfârșit regrete, suntem copleșiți de sentimentul eșecului și de cel al culpabilității, ne lăsăm cuprinși de deznădejde și descurajare, încercăm fără sorți de izbândă să schimbăm hotărâri din trecut care ne-au adus necazuri... În același timp, nu trebuie sub nici o formă să devenim indiferenți față de răul pe care l-am comis, nici să-l tratăm cu superficialitate și lipsă de responsabilitate.

Uneori avem impresia că am pierdut mult timp din viața noastră, că am ratat multe ocazii de a iubi, de a evolua. Dacă acest sentiment ne stimulează să ne corectăm, să o luăm de la capăt cu și mai mult curaj și cu încredere în D-zeu, atunci el este pozitiv, dar dacă, dimpotrivă, el ne împinge spre deznădejde, ne copleșește prin sentimentul că ne-am irosit viața și că lucrurile minunate pe care le-am fi putut trăi ne sunt acum interzise, este mai bine să-l respingem. Nu avem dreptul să ne lăsăm închiși în trecut, pentru că asta ar însemna să adăugăm încă un păcat la cele pe care le-am comis, iar asta ar fi dovada lipsei noastre de credință în D-zeu care ne iubește și ne oferă întotdeauna o nouă șansă pentru a ne desăvârși, fără ca trecutul să fie un handicap.

sursa foto: internet
stefan robu

SPERANȚA ȘI CURĂȚIA INIMII,

Considerațiile noastre pun clar în evidență rolul cheie al speranței în viața noastră; fiind fondată pe credință,  ea este cea care îi permite iubirii să crească și să se împlinească. Am putea spune că ea este virtutea creștină prin excelență. Esența luptei creștine ne învață ca prin puterea credinței să continuăm să privim cu speranță orice situație, pe noi înșine, pe ceilalți, biserica și lumea, pentru a avea puterea să reacționăm, indiferent de încercare, iubind.
Dimpotrivă, dacă speranța se pierde, iubirea dispare și ea automat, iar omul alege strategii egoiste și șovăielnice. Dacă avem speranță, în fiecare dimineață găsim puterea să ne începem ziua cu iubire. Căci iubirea este ca un izvor care împrospătează și purifică fără încetare sufletul și îi dă, trecând peste oboseală și plictiseală, o nouă tinerețe pentru a iubi. Fără îndoială, mesajul este acela că speranța are puterea de a purifica inima.
Cei care au inima curată îl vor vedea pe D-zeu, îl vor putea contempla în eternitate, dar îl vor vedea acționând încă din această viață, căci D-zeu va răspunde așteptărilor lor și va interveni în favoarea lor.

Referitor la rolul purificator al speranței, nu pot să nu citez un pasaj din Charles Peguy, cel care a elogiat-o atât de frumos în versurile sale. În pragul misterului celei de-a doua virtuți, poetul îl face să vorbească pe D-zeu, care este el însuși uimit de faptul că speranța renaște fără încetare în inima omului:

Te întrebi și-ți spui: Cum se face că
Fântâna Speranța curge fără încetare,
Țâșnește fără încetare, izvorăște fără încetare,
Curge fără încetare
Mereu tânără, mereu curată.
Mereu proaspătă, mereu călătoare.
Mereu vie.
De unde această copilă ia atâta apă curată și limpede.
Atâta strălucire și revigorare.
Ea le dă viață singură? La toate?
-Nu, spune D-zeu, numai eu dau viață.
-Atunci, ea de unde ia toată această apă
Pentru această fântână minunată?
Cum se face că există această fântână nemuritoare
Care izvorăște mereu,
Acest izvor care
Curge mereu?
Trebuie să fie un secret,
Un mister,
De acest izvor nu este tulburat de ploile grele ale toamnei,
De nu seacă din cauza arșiței lui iulie.
-Oameni buni, spune D-zeu, nu e nici un truc,
Nu e nici un mister și secretul ei nu este de nepătruns.
Dacă ar fi vrut să izvorască apă curată
Din izvoare pure de apă pură,
Nu ar fi găsit niciodată apă destulă, în toată creația mea,
Pentru că nu este prea multă.
Dar ea nu seacă niciodată tocmai pentru că
Din ape murdare ea face izvoare de apă curată.
Iată secretul ei
Și de aceea este ca speranța.

Și acum mă întrebați cum face să transforme
Apă murdară în apă curată,
Apă stătută în apă proaspătă.

Zilele trăite în zile prezente,
Apa folosită în apă neîncepută.

Izvoare vechi în izvoare noi,
Suflete obosite în suflete pline de viață.

Suflete secătuite în suflete nesecate,
Apă călduță în apă proaspătă.

Blestemat cel care este călduț în credință!

Seri vechi în seri noi,
Suflete zbuciumate în suflete împoăcate,

Apă tulbure în apă limpede,
Apă folosită în apă-suflete de copii.

Suflete care apun în suflete care răsar,
Suflete nemișcate în suflete vii.

Cum reușește, asta întrebați?
Ei bine, ăsta este secretul meu, dragii mei copii,
Pentru că eu sunt Tatăl ei.

Suflete care au cunoscut servitutea în suflete libere,
Zile deja folosite în zile ce vor veni.

Suflete chinuite în suflete transparente,
Suflete adormite în suflete treze,
Zile zbuciumate în zile pace.

Dacă ea ar face tot din zile limpezi zile limpezi
Și izvoare din suflete și apă curată,
dacă ea ar face din apă curată tot apă curată
Și din suflete pure tot suflete pure,
nu ar fi nimic deosebit. Toată lumea poate să facă asta.
Și nu ar fi nici un secret.

Dar ea din apă murdară, stătută, clocită,
Dintr-un suflet impur face un suflet curat și
Acesta este cel mai frumos secret
   care există în grădina lumii.

Charles Peguy poet, eseist și om politic francez (1873-1914-),este considerat a fi autorul unei opere literare cu valențe liturgice. Ateu convins, s-a convertit după vindecarea miraculoasă a fiului său și și-a ținut promisiunea făcută lui D-zeu străbătând drumul de la catedrala Notre-Dame din Paris până la cea din Chartres în semn de mulțumire

sursa foto: internet
stefan robu