Iată în cele ce urmează câteva considerații folositoare. Lucrurile se întâmplă foarte rar așa cum le prevedem. Cea mai mare parte a temerilor noastre sunt imaginare și știm asta cu toții asta din experiență. Lucrurile pe care le credem dificile se dovedesc a fi simple și, dimpotrivă, apar dificultăți acolo unde nici cu gândul nu gândeam.
Corespondența între reprezentarea noastră asupra evenimentelor viitoare și ceea ce se întâmplă în realitate este minimă și ar fi bine să luăm distanță față de elaborările imaginației noastre. Mai bine să acceptăm lucrurile așa cum vin ele, unele după altele, și cu încrederea că vom primi ajutorul de care vom avea nevoie, în loc să fabricăm o multitudine de scenarii de previziune pentru a ne proteja de ceea ce ar putea să ni se întâmple, scenarii care se dovedesc în majoritatea cazurilor total nepotrivite.
Cea mai bună manieră de a pregăti viitorul nu este să n e gândim neîncetat la el, ci să investim așa cum trebuie în momentul prezent.
Proiecția în viitor și reprezentarea pe care o fabrică imaginația noastră ne disociază de realitate și în final, ne împedică să o gestionăm cum se cuvine, în timp ce ea se hrănește cu cele mai bune energii ale noastre.
Când ne proiectăm dinainte neliniștile referitoare la lucruri care vor fi, le împiedicăm pe acestea să se dezvolte organic și normal. Eu am o încredere imensă.
Nu certitudinea că viața exterioară se va transforma în bine pentru mine, ci aceea de a continua să accept viața și să o consider bună, chiar și în cele mai rele momente.
Trebuie să eliminăm micile griji pe care ni le inspiră zilele care vor veni și care ne rod puterea creatoare.
Luăm în gând tot felul de măsuri preventive pentru zilele care urmează și nimic, dar absolut nimic, nu se potrivește. Mai bine facem ceea ce avem de făcut și pentru restul să ne ferim de a fi contaminați de miile de mici angoase care sunt tot atâtea moțiuni de îndoială. Până la urmă, toate se vor aranja... Singura noastră obligație morală este să defrișăm în noi vaste luminișuri de pace și să le extindem puțin câte puțin până când pacea noastră le va face bine și altora.
Cu cât este mai multă pace în ființe, cu atât va fi mai multă pace în această lume zbuciumată.
Așadar, este preferabil să nu plonjăm în viitor, ci să locuim fiecare moment ca să putem primi grația lui specifică, indiferent de natura sa, fie ea plăcută sau neplăcută, pentru că aceasta este calea cea mai bună de a-l pregăti pe următorul.
Nu numai neliniștea ne aruncă în viitor, ci și așteptarea unei situații mai fericite. Unele așteptări ale noastre au o dimensiune concretă, alte țin de dorințe vagi, uneori imaginare, așteptăm, pur și simplu, clipa când lucrurile vor merge mai bine, când circumstanțele vor fi diferite și ne vor permite să trăim lucruri mai interesante.
De aceea, pentru moment, nu trăim din plin și lăsăm pentru mai târziu(pentru când oare?) să trăim de-a binelea, de-adevăratelea. Acest tip de atitudine, fie ea precisă sau vagă, este, fără îndoială, legitim, dar implică un anumit pericol la care trebuie să fim atenți.
S-ar putea să ne petrecem întreaga viață așteptând să trăim, în loc să trăim cu adevărat.
Este deci foarte important să ne rectificăm tirul față de această atitudine psihologică, pentru că ea ne îndepărtează de realitate, de viața prezentă, împingându-ne să spunem: ceea ce trăiesc acum nu mă mulțumește, dar am speranța că în câteva zile sau în câteva luni voi trăi ceva mult mai plăcut și mă proiectez în acel viitor dorind ca timpul să se scurgă cât mai repede posibil și eu să mă găsesc în situația ideală pe care mi-o doresc.
Neconsimțind la trăirea prezentă, există riscul să fim absenți din propria noastră viață. Și, la urma urmei, cine ne garantează că nu vom fi dezamăgiți de momentul atât de așteptat? Tot așteptând să trăim ceva extraordinar și dorit, s-ar putea să ratăm să trăim ceva ce ni se oferă acum, pierzând toată încărcătura divină a acesttui moment.
Trebuie să trăim din plin fiecare secundă, fără să ne gândim dacă timpul trece prea încet sau prea repede și să fim deschiși la tot ceea ce ne este dat clipă după clipă.
Este o cerință fundamentală a vieții și în relațiile dintre noi.
sursa foto: internet
stefan robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu