MARTORI AI SPERANTEI,

Noilor generatii trebuie sa le fie asigurate perspective reale pentru un viitor demn in tara, evitind astfel momentul trist al exodului al emigratiei. 
Voua,tinerilor, va revine o misiune decisiva in infruntarea provocarilor din acest timp al nostru, care sint desigur provocari materiale, dar mai inainte se refera la viziunea despre om.
De fapt,  impreuna cu problemele economice, cu dificultatea de a gasi loc de munca si respectiva nesiguranta pentru viitor, se observa criza valorilor morale si perderea sensului vietii.
In fata acestei situatii critice, cineva ar putea sa cedeze in fata ispitei fugii, a evadarii, inchizind-se  intr-o atitudine de izolare egoista, refugiindu-se in alcool, in droguri, in ideologiile care predica ura si violenta. Sint realitati pe care le cunoastem foarte bine, care sint in toate orasele tarii si ale lumii. Voi, tinerii, aveti curaj sa nu va lasati darimati de dificultati, ci sa faceti sa se evidentieze fara frica forta care vine din faptul de a fi persoane si crestini, din faptul de a fi seminte ale unei societati mai drepte,fraterne,primitoare si pasnice.
Voi, tinerilor, impreuna cu Cristos sinteti forta societatii. Daca va lasati plasmuiti de el, daca va deschideti la dialogul cu el in rugaciune veti deveni martori ai sperantei! Tinerii nu trebuie lasati singuri! Dificultatile economice, coruptia, lipsa locurilor de munca etc. sint generate de o criza mondiala. Cind lipsesc cinstea, corectitudinea,pretuirea muncii, atentia fata de semeni, solidaritatea etc. atunci intreaga societate devine o jungla.In modul acesta nu se poate trai demn.
Tinerii trebuie sa-si asume misiunea de a infrunta aceste provocari, de a fi protagonistii unei schimbari, fara a ceda ispitei de a spune''eu nu pot face nimic''! 
O astfel de izolare nu este potrivita pentru un spirit tinar, care nu trebuie sa cedeze in fata dificultatilor. Schimbare vine de la o constiinta curata, de la o viata ghidata de principii si valori.
Cu un accentuat pesimism, Albert Camus spunea: ''Ceea ce nu pot sa iert societatii contemporane este faptul ca a devenit o masina care tirie oamenii spre disperare''.
Un tinar crestin nu poate gindi asa si mai ales nu poate actiona sub acest impuls! 
O viata fara speranta este ca o nava fara vele.
Nu te lasa coplesit de dificultatile pe care le intilnesti!
In orice situatie fii corect si cinstit!
Investeste serios in viata ta: studiaza, pregateste-te, descopera tot ceea ce este nou si bun!
Iesi din banalitatea multimii!
Refuza logica:'' Asa fac toti''!
Ridica glasul si spune:''Viata trebuie traita cu demnitate si fara compromisuri''!
CU  DRAGOSTE...

POSIBILITATI INFINITE, CONVINGERILE,

Tot ce ne afecteaza procesul de gindire ne afecteaza implicit intreaga viata.Convingerile noastre ne modeleaza intr-o masura foarte mare procesul de gindire, si implicit viata.
A GINDI INSEAMNA A CREDE,
Zi si noapte,noi emitem in mod inevitabil ginduri, dar in mod surprinzator, rareori sintem constienti de acestea. Si totusi, atunci cind gindim, noi vizualizam, anticipam ne asteptam, si in ultima instanta manifestam realitatea pe care o traim.Noi dam inconstient si fara efort  viata experientelor noastre, acordind prea putina atentie(sau deloc)gindurilor noastre si mecanismelor noastre de gindire.Lucrul de care ar trebui sa devenim  totusi constienti este ca majoritatea gindurilor noastre se repeta zilnic, fiind dinamizate de imaginatia noastra, iar aceste ginduri sint responsabile pentru marea majoritate a experientelor noastre.
INREBARE: Cum imi pot directiona cel mai bine fluxul nenumaratelor ginduri pe care le emit zilnic pentru ca acestea sa lucreze in favoarea mea,pentru indeplinirea nevoilor si dorintelor mele?
RASPUNS: ''Prin alinierea convingerilor tale la viata pe care o visezi**.
Omul gindeste intotdeauna ceea ce crede.
Cu alte cuvinte, daca doresti sa iti controlezi gindurile si imaginatia, si implicit viata si destinul, tu trebuie sa incepi in al controla pe capitanul acestora, respectiv sa iti controlezi convingerile.
Daca vei avea grija ca aceste convingeri referitoare la realitate si la locul tau in ea sa fie aliniate cu visele tale,poti fi sigur ca vei emite intotdeauna ginduri**bune**, in mod natural si automat, inclusiv atunci cind nu esti atent la ceea ce gindesti. La rindul lor, aceste ginduri se vor transforma in obiectele, fiintele si evenimentele pe care le vei atrage in viata ta.
A crede inseamna a gindi.
Ce sint de fapt convingerile? Spre exemplu, daca esti convins ca viata este grea, ea chiar devine grea pentru tine. Ea nu a fost grea de la bun inceput,ci doar dupa ce ai inceput sa ti-o imaginezi ca atare. In timp, tu ai renuntat sa mai consideri aceasta observatie o simpla *opinie personala* si ai inceput sa o privesti ca pe o *realitate*.
Asa se nasc convingerile. Orice om are mii de convingeri personale.Desi nu toate sint dezirabile,ele devin politistii gindurilor sa,le, creind reguli extrem de rigide pe care acesta trebuie sa le respecte. De fapt, in afara unei liste foarte scurte cu principii absolute ale vietii, aceasta aproape ca nu respecta reguli.
ADEVARURILE EXISTENTIALE:PRINCIPIILE ABSOLUTE ALE VIETII,
Noi sintem cu totii una(una cu d-zeu, cu creatia, divini,interdependenti).Nimic nu poate exista in afara lui d-zeu. Daca ar putea exista ceva care sa nu fie una cu d-zeu, de unde ar fi putut el aparea?Di ce ar fi alcatuit el? Acesta este adevarul cel mai elementar si mai evident.Tot ceea ce vedem, inclusiv realitatea pe care nu o vedem, este una cu d-zeu. Aceasta realitate atit de evidenta nu ar fi atit de greu de inteles si nu ar putea conduce la dualitate daca nu am depinde intr-o masura atit de mare de simturile noastre fizice atunci cind interpretam realitatea si cind emitem  judecati de valoare asupra ei. Ficare fir de praf, asa-zisul vid al spatiului, ficare gind, fiecare dintre noi-totul este d-zeu. Noi percepem viata in termeni de genul sau\sau, alb sau negru, fapt care ia facut pe unii oameni sa creada  ca daca exista un d-zeu, trebuie sa existe neaparat si un principiu al raului. Ei bine, nu exista. Pur si simplu nu poate exista.
GINDURILE SE TRANSFORMA  INTOTDEAUNA IN REALITATE(noi sintem creatorii lor). Fiind una cu d-zeu, conform adevarului descris mai sus,gindurile noastre dispun de o energie si o *forta vitala* personala. Ele sint vii, constiente si active. Asta nu inseamna ca au neaparat un caracter uman, la fel ca noi. Si totusi, gindurile noastre sint inzestrate cu o constiinta personala, cu caracteristici si proprietati specifice constiintei. Privind realitatea prin prisma timpului, d-zeu se transforma in constiinta, apoi in luciditate, in gind si in sfirsit in materie, fara a fi astfel in vreun fel diminuat si fara a deveni mai putin d-zeu.
VIATA(constiinta,d-zeu, energia,noi insine) este eterna. Noi sintem creatorii acestei dimensiuni iluzorii a timpului(Einstein insusi a spus ca este relativa).Timpul nu este decit un atribut sau o unitate de masura a spatiului; in realitate, cele doua sint unul si acelasi lucru, la fel ca cele doua axe ale aceluiasi plan. Fara timp nu am putea avea un spatiu, si invers.
NU EXISTA ALTCEVA DECIT IUBIREA(nu exista decit un singur d-zeu). Cu siguranta, motivatia oricarei realitati trebuie sa fie o ipostaza a iubirii, mai exact iubirea divina, ce depaseste cu mult tot ce ne putem imagina noi in raport cu iubirea noastra umana. 
TOTUL ESTE BINE(este asa cum* ar trebui sa fie)*aceasta este o alta forma de a exprima adevarurile prezentate mai sus. De aceea, ar trebui sa renunti pentru totdeauna la expresii de genul: ar fi trebuit, poate, sau sper sa. Tinind cont de faptul ca sintem una cu d-zeu, cu energia pura, ca sintem eterni si ca traim intr-o lume de vis creata de noi insine, precum si faptul ca orice sa-r intimpla in aceasta aventura noi ne vom intoarce intotdeauna la sursa noastra divina, mai intelepti, mai integri mai bogati in experienta si mai puternici, singura concluzie pe care o putem trage este ca totul este bine.
Doresc sa subliniez ca din toate adevarurile exprimate mai sus, singurul care are o componenta variabila este cel referitor la capacitatea gindurilor de a se transforma in realitate. Aceste adevaruri sint absolute. Ele reprezinta pentru noi premise axiomatice care nu mai pot fi contestate.
Altfel spus, premise imuabile, care exista indiferent daca credem sau nu in ele si care dau nastere cadrului general in care operam. 
Toate adevarurile prezentate sint datatoare de putere personala.
PENTRU A-TI CONTROLA GINDURILE SI IMAGINATIA,si implicit viata si destinul, trebuie sa inveti mai intii sa iti controlezi propriile convingeri. Convingerile prevaleaza intotdeauna.Convingerile creeaza o matrice care sorteaza,aranjeaza si proceseaza gindurile noastre, la modul sistematic si fara discernamint, generind astfel un mecanism de acordare a permisiunii de a gindi sau de a nu gindi anumite lucruri. 
De regula,gindurile pe care nu le consideram plauzibile ramin nemanifestate,pentru simplul motiv ca nu credem in ele, si deci nu ni le putem imagina cu claritate. Noi ne gindim intotdeauna mai mult sau mai putin la aceleasi ginduri, in functie de convingerile noastre relativ imuabile.
ESALONEAZA-TI EFORTURILE,Daca iti doresti ceva chiar acum,nu fixa un obiectiv prea inalt, caci sar putea sa nu crezi ca acesta este posibil, asa ca nu il vei vizualiza suficient de des si de corect.Desigur, asta nu inseamna ca nu poti visa la scara mare, ci doar ca trebuie sa iti esalonezi eforturile si sa iti propui inclusiv obiective intermediare. Urmeaza-ti intotdeauna instinctele atunci cind iti propui diferite ob iective. Fii pe cit posibil rezonabil si moderat atunci cind iti propui obiective pe termen scurt, si incearca sa intelegi *rezistenta emotionala* pe care o opui uneori, intru-cit aceasta rezistenta arata intotdeauna ca te-ai lovit de zidul unei convingeri ascunse si limitatoare pe care ar merita sa o explorezi.Pe de alta parte, daca iti stabilesti obiective prea marunte, care nu te inspira, risti ca procesul de vizualizare sa nu fie dublat de emotii. Propune-ti sa te simti cit mai inspirat, dar nu merge pina la exaltare si nu-ti pierde bunul simt.
Convingerile conduc la emotii,iar emotiile conduc la accelerarea procesului de manifestare.
CU  DRAGOSTE...voi continua...

PRACTICA IUBIREA,

Oamenii au nevoie de companie si confunda aceasta nevoie cu iubirea. Asa se nasc posesivitatea si cramponarea, care sint  chiar opusul iubirii. Atunci cind se gindesc la iubire, oamenii nu au in minte impartasirea acesteia, ci obtinerea unei satisfactii personale sau implinirea unei nevoi a egoului lor. Adevarata iubire, cea despre care vorbim noi, nu isi doreste decit sa fie impartasita. Cu cit este impartasita mai mult, cu atit mai fericita se simpte.
Acceptarea este o alta definitie excelenta a iubirii. Atunci cind iubesti pe cineva, il accepti exact asa cum este, nu incerci sa il schimbi.Ii acorzi dreptul legitim de a fi el insusi. Cu alte cuvinte,ii permiti sa se exprime asa cum isi doreste el, nu astepti un anumit tip de comportament din partea lui. I ubirea inseamna eliberarea celor dragi. Nu numai ca nu le mai ceri nimic acestora,dar ii iubesti tocmai pentru ca sint asa cum sint. Atunci cind ii oferi iubire unui copil, aceasta iubire se amplifica automat in el, si astfel il conditionezi sa duca o viata mult mai fericita.
Daca doresti sa ii oferi iubire unui copil, trebuie sa stii mai intii de toate ce este iubirea, sa ti-o cultivi si sa devii capabil sa iubesti.
Dificultatile cu care se confrunta parintii in relatia cu copii lor in societatea moderna se datoreaza in exclusivitate faptului ca primii au uitat ce este iubirea.Daca iti doresti sa iti ajuti copii, trebuie sa incepi prin a te ajuta pe tine insuti. Nu trebuie sa faci nimic altceva.Ajuta-te cpe tine insuti, iar copii tai vor creste frumos.
Cine isi iubeste cu adevarat copii le acorda libertatea de a fi ei insisi, de a creste,de a inflori. In nici un caz nu incerca sa le pui stavile.El ii calauzeste si ii iubeste intr-o maniera detasata,pornind de la premisa ca sint copii lui d-zeu, la fel ca el insusi. 
Oricum mai devreme sau mai tirziu vor trece prin viata exact asa cum si-au propus cind au venit in aceasta lume. De aceea, un parinte bun incearca intotdeauna sa isi elibereze copii, nu sa se simpta atasat de ei.
Iubirea detasata si neconditionata este mai presus de cea conditionata. Copii tai vor veni singuri la tine ca sa iti ceara sfaturi si calauzire.
Atunci cind ii oferi copilului tau o iubire neconditionata, el va invata de mic sa practice acest tip de iubire si va fi conditionat astfel sa duca o viata fericita. In rest, nu conteaza prea mult ce facem, atit timp cit ceea ce simtim este iubirea cea mai pura. 
Atitudinea este mai importanta decit gesturile noastre. Acest lucru este adevarat in orice context, si cu atit mai mult in cadrul familiei. Daca am fi capabili sa ne iubim intr-un mod altruist copii, sa nu intram tot timpul in conflict cu ei,intre noi  ar domni o armonie desavirsita.
Din pacate, noi am uitat ce inseamna iubirea altruista,fapt care explica marile dificultati pe care le au parintii moderni cu copii lor.Atunci cind esti plin de iubire ceilalti oameni iti ies in intimpinare. Ei iti ofera ce iti doresti, chiar daca nu inteleg intotdeauna de ce fac acest lucru. Cert este ca simpt ceva special fata de tine si doresc sa te ajute sa obtii ceea ce vrei.Forta care ii determina sa se comporte astfel este iubirea.
Solutia  nu consta in a vorbi despre iubire si in a o defini in fel si chip,ci doar in practicarea ei.
IUBESTE-TE  PE  TINE  INSUTI.  Aceasta este cel mai inteligent lucru  pe care il poti face.
Cu multa dragoste. 

A SUFERI TRAIND MOMENTUL PREZENT,

Trecutul nu-ti mai apartine;viitorul este in miinile lui d-zeu. Ceea ce conteaza este momentul prezent, momentul pe care il traiesti.
Si in schimb acest moment dificil se traieste cu plin rod, pentru ca se petrece timpul in a se chinui pentru viata trecuta sau a se preocupa pentru cea care trebuie sa vina.
TRECUTUL
Cind la lumina unei mai intelepte si reflexive maturitati,iti vine sa te gindesti la pacate, la dezordini, la usuratatile vietii trecute, te cuprinde o senzatie de neliniste si de frica. Totul ti se pare inutil, si viata incredibil patata.Cum ai fi vrut  sa fi actionat in mod diferit! Ce repulsie la acele actiuni,la acele persoane care asa de tare te-au atras si care numai acum, dar prea tirziu, iti apar in trista lor mizerie!
Cum ti se par cu totul risipite atitea energii fizice si spirituale pe care le-ai folosit pentru a servi idolii pamintesti sau idealuri de nici o valoare! Daca ai putea sa te intorci inapoi!
Dar inima noastra este asa de mizerabila chiar in afectele sale cele mai frumoase, asa de severa in judecatile sale, asa de avara in iertarile sale, ca nu putem sa ne facem o idee potrivita de rabdarea  infinita a lui d-zeu..
Dumnezeu nu iubeste pacatul, dar iubeste pacatosul; si toata actiunea sa milostiva este indreptata spre indreptarea sa, spre mintuirea sa. D-zeu nu iarta dupa cum fac oamenii, care nu stiu sa uite si sa ierte!
Este dificil sa gasesti un suflet perfect increzator dupa umilirea pacatului!
Ramine in inima o ratacita neliniste, o inconstienta anxietate, o anumita frica de a nu mai avea toata iubirea de mai inainte...si de a nu mai crede Bunatatii Domnului.
Dar totul este un echivoc care se bazeaza pe convingerea ca d-zeu este conditionat de virtutile sau meritele noastre.
D-zeu nu ne iubeste pentru ca noi sintem buni, dar pentru ca el este bun!
Si daca amintirea greselilor trecute au avut efectul de a te convinge de micimea ta, de incapacitatea ta,de nulitatea ta,binecuvinteaza acest aspect pozitiv pe care ea ti l-a adus.
Citi pacatosi si mari pacatosi au devenit  serafimi de iubire pentru ca au gasit un stimulent continuu fervoarei lor in gindul iubirii milostive, perseverente in a-i urmari, chiar in mijlocul ratacirii lor!
VIITORUL
Si viitorul ne trezeste preocupari nocive. O vorba populara ne avertizeaza de a infasa capul numai cind l-am spart...
Toate dificultatile, dubiile,teama, remuscarile de orice natura si importanta, in dispozitiile suverane ale divinei providente, ar trebui sa serveasca numai la aceasta: sa ne faca sa pierdem orice incredere in noi insine, sa facem sa se nasca in noi o nelimitata incredere in El, a carui bunatate si putere depasesc toate mizeriile noastre  si calculele noastre.
AJUNGE  FIECAREI  ZILE GREUTATEA EI,  DUREREA EI,  LUPTA  EI.
Pentru truda de astazi, este o providenta particulara, suficienta, proportionata.
Pentru truda de miine va fi, la fel, o alta particulara providenta, suficienta, proportionata.
Nu stim ce va fi miine, dar stim cu siguranta ca, oricum sa mearga lucrurile, va exista ajutorul de care avem nevoie.
ATRUNCI ESTE NEVOIE DE A TRAI CU ZIUA!
Este nevoie sa traim intr-o netulburata seninatate: viitorul este in miinile lui d-zeu! El va prevedea, cum din abundenta a prevazut ieri, cum prevede astazi.
Ziua prezenta este, pina  la urma, putin lucru si este usor de depasit!
Si va fi si cea de miine, cu ajutorul celui care, inainte de a ne da crucea se preocupa  de a evalua efectiva capacitate a fiecarei creaturi.
Sa acceptam  atunci astazi, asa cum se prezinta, asa cum el ne-a pregatit-o.
Sa nu-ti faci iluzii: nu te poti izola de societate, picioarele noastre, atit cit sintem in aceasta lume, este necesar sa cunoasca noroiul si praful.
Sa stii sa gusti orice bucurie, mare si mica, pe care prezentul ti-o rezerva.
Viata nu este presarata numai de amaraciuni, dar si de o serie de  nedefinit de mici si mari satisfactii.
MARILE BUCURII accelereaza pentru un moment palpitatia vietii, dar nu imbogatesc abundent continutul.
SINT MICILE BUCURII cele care sint mai pretioase, mai suave,mai gustoase!
Nici o viata nu are un drum  asa de dur si pietros de a nu produce cel putin vreo mica floare de bucurie.
Dar deseori ochiul este infumurat, si nu este capabil de a o vedea, si inima, care este bolnava, in loc de a se ingriji de ea, se consuma in anxietatea febrila a marilor emotii, visind un viitor care poate nu va veni niciodata.
Si daca esti chemat sa suferi, valorizeaza cu angajare geloasa suferinta acestui moment.
Nu te gindi la alte ipotetice suferinte care nu iti sunt cerute; nu te gindi la alte chinuri ale altora care nu iti apartin.
Este aceasta particulara cruce si acest determinat moment acela pe care domnul ti l-a incredintat; si numai pentru a duce aceasta iti asigura ajutorul sau.
A. Pronzato zice: ''crucea nu este cea de miine. Este aceasta de astazi. Este urita, antipatica, facuta de rautatea altora, dar este crucea ta''.
SECRETUL  VIETII consta  in a sti sa imbraci in frumusete si pretiozitate lucrurile sarace pe care le posedam in momentul prezent.
Sa ne folosim, sa traim, sa iluminam momentul prezent, care este pentru noi expresie a prezentei lui d-zeu si este pretioasa ca el!

... IMI ESTE FRICA,

Imi este frica de a zice ''da'', doamne.
Nu stiu inca ce vrei si unde vrei sa ma duci.
Imi este frica ca Tu vrei sa ma conduci chiar acolo unde eu nu vreau sa merg.

Imi este frica, Doamne,chiar daca simpt ca te iubesc.
Imi este frica de privirea ta, pentru ca ea este irezistibila.
Imi este frica de exigenta ta, pentru ca esti un Dumnezeu gelos.
Imi este frica de iubirea ta, pentru ca esti prea misterios si angajant.
Si cu aceste frici, ma agit in contradictii si in anxietati interminabile. Sint nesigur in alegerile mele, nesigur in deciziile mele si mereu mai nesatisfacut de ceea ce sint si de ceea ce fac.
Dar ce vrei de la mine, Doamne? Ce mai vrei inca?

TU  IMI  ZICI:

Mititelule, vreau sa reasez viata ta.
Pina acum, ai fost tu care ai decis.

Mai mult sau mai putin, mereu ai facut  ceea ce vroiai,
si apoi pretutindeni ca Eu sa te urmez, cautind o confirmare a deciziilor tale.

Dar nu mai poti continua asa.

Trebuie sa intelegi ca ai schimbat rolurile: ai jucat
Acel rol de protagonist care imi revenea cu gelozie Mie.
Nu eu trebuie sa zic ''da''tie, dar tu Mie.
Mie imi revine initiativa si toate  alegerile care te privesc.
Eu trebuie sa fiu centrul oricarui lucru si, mai ales, al inimii tale.
Trebuie sa ma urmezi cu docilitate.
Trebuie sa-mi consacri vointa ta.
Trebuie sa-mi dai totul.
Am nevoie de ''da-ul'' tau, cum am avut nevoie de ''da-ul'' Mariei pentru a veni ca om pe pamint.
Spune-mi un ''da''asa cum me-a zis Ea: decis, neconditionat, increzator, afectuos.

Increde-te in mine.
Doamne, ajuta-ma sa inteleg ca tu nu ai nevoie de suficienta mea: apoi sa inteleg ca eu nu sint atit de important si necesar.
Fa-ma sa inteleg ca nimic nu foloseste sa continui sa discut, sa contest, sa rezist.
Da-mi puterea si decizia pentru ca eu sa pot sa ader la planul tau.
Si pentru ca sa vina imparatia ta, si nu a mea,
-pentru ca sa fac vointa ta, si nu a mea
-ajutama sa zic ''da'',
-dar imediat,
-si cu iubire.

....SINT DEZAMAGIT,

Doamne, sint dezamagit in aceasta seara.

Este oribil raul, este urit, este murdar,este dezgustator.
Azi am inteles.
Am mers in noroi, am calatorit in noroi, am inotat in noroi: lumea, Doamne,este chiar noroi.
Am nevoie de a-mi spala miinile, ochii, trupul, sufletul, totul, Doamne.
Nu indraznesc de a ma privi, pentru ca sint murdar si respingator.
Cit ma simt de batrin in aceasta seara; mai batrin de aparenta care minte; mai batrin cu multi ani.
Doamne, nu stiam ca lumea...este asa!
Acum simpt ca freamata in mine o anumita invidie pentru cine este inca pur, nevinovat;pentru cine nu a pacatuit,pentru cine nu stie inca...
Invidiez acel baiat pur si surizator.
Invidiez nevinovatia sa si linistea sa senina.
Imi este foame de puritatea sa, care ma fascineaza.

Ma simpt ranit in acelasi timp atras de transparenta sa: as vrea sa fiu ca el!

Doamne, cum sa fac sa mai gust inca bucuria ta, dupa ce am cunoscut si am gustat tristetea acestei lumi crude si murdare?
Ma simpt amarit, dezamagit, zdrobit: nu mai pot sa lupt si sa sper.
Totul stie de noroi, de tradare, de egoism de rau.
Si eu ce pot sa fac?
Nimic nu ma mai atrage. Simpt numai respingere, dezgust, sila.
Multa sila, Doamne!

TU  IMI  ZICI:
Exact aici te asteptam.
Ai inteles, in sfirsit, de unde trebuie sa pleci si care este pretul alegerii pe care Eu ti-o propun,
Ai inteles ce mare este lupta  care te asteapta,
Pentru ca inainte de a invia trebuie sa mori,
Inainte de a muri trebuie sa suferi; si inainte de a intelege bogatia darului meu, trebuie sa experimentezi saracia si dezolarea de ceea ce nu imi apartine.
Este salutara aceasta sila: este premiza si conditie
Pentru a intelege in profunzime ceea ce vreu sa-ti daruiesc...

Doamne, daca asa stau lucrurile, iata-ma gata pentru a incerca din nou urcarea.

Incep cu a ma accepta asa cum sint: asa sarac, asa deformat, asa mediocru...
Restul va veni.
Si voi putea merge singur,pentru ca Tu esti cu mine!

IMPRESII

Mi-am adus aminte  de un episod fiind turist in tara sfinta mai bine spus la Ierusalim.
Un batrin evreu ortodox se ruga in fata zidului plingerii de la Ierusalim in timpul amiezii, sub un soare torid, intr-un ritm frenetic,unduindu-si corpul si miscindu-si buzele in permanenta.
Nu departe, dar stind la umbra, un turist american, evreu si el, dar cu totul secularizat si sceptic, il urmarea curios.
Dupa ce la judecat in toate felurile, considerindu-l cind nechibzuit pentru faptul ca nu se gindea la sanatate si statea in bataia soarelui, cind fanatic si poate chiar nebun, astepta de acum sa-l vada prabusindu-se, dar timpul trecea si nu se intimpla nimic. Doar aceiasi unduire si aceiasi miscare a buzelor.
Scurgindu-se un timp destul de lung, cinci ore, americanul si-a pierdut rabdarea, sa dus la el si la intrerupt cu o intrebare: ce anume il determina sa se roage in halul  asta?
Batrinul evreu i-a raspuns: ''Oh, am atitea sa-i cer Stapinului universului si vreau ca el sa ma asculte!''
Curios, americanul a intrebat  numai decit: ''Si...functioneaza?''
Raspunsul batrinului a venit spontan: ''Dar ce? Dau impresia ca vorbesc cu peretii?''
Traind intr-o lume a impresiilor de moment si sub impactul a ceea ce inseamna un ''bip'' sau un ''clik'', omul postmodern nu este  in stare sa treaca cu usurinta dincolo de zidul de neclintit al sperantei si al rabdarii. Tocmai in rugaciune.