Este oribil raul, este urit, este murdar,este dezgustator.
Azi am inteles.
Am mers in noroi, am calatorit in noroi, am inotat in noroi: lumea, Doamne,este chiar noroi.
Am nevoie de a-mi spala miinile, ochii, trupul, sufletul, totul, Doamne.
Nu indraznesc de a ma privi, pentru ca sint murdar si respingator.
Cit ma simt de batrin in aceasta seara; mai batrin de aparenta care minte; mai batrin cu multi ani.
Doamne, nu stiam ca lumea...este asa!
Acum simpt ca freamata in mine o anumita invidie pentru cine este inca pur, nevinovat;pentru cine nu a pacatuit,pentru cine nu stie inca...
Invidiez acel baiat pur si surizator.
Invidiez nevinovatia sa si linistea sa senina.
Imi este foame de puritatea sa, care ma fascineaza.
Ma simpt ranit in acelasi timp atras de transparenta sa: as vrea sa fiu ca el!
Doamne, cum sa fac sa mai gust inca bucuria ta, dupa ce am cunoscut si am gustat tristetea acestei lumi crude si murdare?
Ma simpt amarit, dezamagit, zdrobit: nu mai pot sa lupt si sa sper.
Totul stie de noroi, de tradare, de egoism de rau.
Si eu ce pot sa fac?
Nimic nu ma mai atrage. Simpt numai respingere, dezgust, sila.
Multa sila, Doamne!
TU IMI ZICI:
Exact aici te asteptam.
Ai inteles, in sfirsit, de unde trebuie sa pleci si care este pretul alegerii pe care Eu ti-o propun,
Ai inteles ce mare este lupta care te asteapta,
Pentru ca inainte de a invia trebuie sa mori,
Inainte de a muri trebuie sa suferi; si inainte de a intelege bogatia darului meu, trebuie sa experimentezi saracia si dezolarea de ceea ce nu imi apartine.
Este salutara aceasta sila: este premiza si conditie
Pentru a intelege in profunzime ceea ce vreu sa-ti daruiesc...
Doamne, daca asa stau lucrurile, iata-ma gata pentru a incerca din nou urcarea.
Incep cu a ma accepta asa cum sint: asa sarac, asa deformat, asa mediocru...
Restul va veni.
Si voi putea merge singur,pentru ca Tu esti cu mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu