Si in schimb acest moment dificil se traieste cu plin rod, pentru ca se petrece timpul in a se chinui pentru viata trecuta sau a se preocupa pentru cea care trebuie sa vina.
TRECUTUL
Cind la lumina unei mai intelepte si reflexive maturitati,iti vine sa te gindesti la pacate, la dezordini, la usuratatile vietii trecute, te cuprinde o senzatie de neliniste si de frica. Totul ti se pare inutil, si viata incredibil patata.Cum ai fi vrut sa fi actionat in mod diferit! Ce repulsie la acele actiuni,la acele persoane care asa de tare te-au atras si care numai acum, dar prea tirziu, iti apar in trista lor mizerie!
Cum ti se par cu totul risipite atitea energii fizice si spirituale pe care le-ai folosit pentru a servi idolii pamintesti sau idealuri de nici o valoare! Daca ai putea sa te intorci inapoi!
Dar inima noastra este asa de mizerabila chiar in afectele sale cele mai frumoase, asa de severa in judecatile sale, asa de avara in iertarile sale, ca nu putem sa ne facem o idee potrivita de rabdarea infinita a lui d-zeu..
Dumnezeu nu iubeste pacatul, dar iubeste pacatosul; si toata actiunea sa milostiva este indreptata spre indreptarea sa, spre mintuirea sa. D-zeu nu iarta dupa cum fac oamenii, care nu stiu sa uite si sa ierte!
Este dificil sa gasesti un suflet perfect increzator dupa umilirea pacatului!
Ramine in inima o ratacita neliniste, o inconstienta anxietate, o anumita frica de a nu mai avea toata iubirea de mai inainte...si de a nu mai crede Bunatatii Domnului.
Dar totul este un echivoc care se bazeaza pe convingerea ca d-zeu este conditionat de virtutile sau meritele noastre.
D-zeu nu ne iubeste pentru ca noi sintem buni, dar pentru ca el este bun!
Si daca amintirea greselilor trecute au avut efectul de a te convinge de micimea ta, de incapacitatea ta,de nulitatea ta,binecuvinteaza acest aspect pozitiv pe care ea ti l-a adus.
Citi pacatosi si mari pacatosi au devenit serafimi de iubire pentru ca au gasit un stimulent continuu fervoarei lor in gindul iubirii milostive, perseverente in a-i urmari, chiar in mijlocul ratacirii lor!
VIITORUL
Si viitorul ne trezeste preocupari nocive. O vorba populara ne avertizeaza de a infasa capul numai cind l-am spart...
Toate dificultatile, dubiile,teama, remuscarile de orice natura si importanta, in dispozitiile suverane ale divinei providente, ar trebui sa serveasca numai la aceasta: sa ne faca sa pierdem orice incredere in noi insine, sa facem sa se nasca in noi o nelimitata incredere in El, a carui bunatate si putere depasesc toate mizeriile noastre si calculele noastre.
AJUNGE FIECAREI ZILE GREUTATEA EI, DUREREA EI, LUPTA EI.
Pentru truda de astazi, este o providenta particulara, suficienta, proportionata.
Pentru truda de miine va fi, la fel, o alta particulara providenta, suficienta, proportionata.
Nu stim ce va fi miine, dar stim cu siguranta ca, oricum sa mearga lucrurile, va exista ajutorul de care avem nevoie.
ATRUNCI ESTE NEVOIE DE A TRAI CU ZIUA!
Este nevoie sa traim intr-o netulburata seninatate: viitorul este in miinile lui d-zeu! El va prevedea, cum din abundenta a prevazut ieri, cum prevede astazi.
Ziua prezenta este, pina la urma, putin lucru si este usor de depasit!
Si va fi si cea de miine, cu ajutorul celui care, inainte de a ne da crucea se preocupa de a evalua efectiva capacitate a fiecarei creaturi.
Sa acceptam atunci astazi, asa cum se prezinta, asa cum el ne-a pregatit-o.
Sa nu-ti faci iluzii: nu te poti izola de societate, picioarele noastre, atit cit sintem in aceasta lume, este necesar sa cunoasca noroiul si praful.
Sa stii sa gusti orice bucurie, mare si mica, pe care prezentul ti-o rezerva.
Viata nu este presarata numai de amaraciuni, dar si de o serie de nedefinit de mici si mari satisfactii.
MARILE BUCURII accelereaza pentru un moment palpitatia vietii, dar nu imbogatesc abundent continutul.
SINT MICILE BUCURII cele care sint mai pretioase, mai suave,mai gustoase!
Nici o viata nu are un drum asa de dur si pietros de a nu produce cel putin vreo mica floare de bucurie.
Dar deseori ochiul este infumurat, si nu este capabil de a o vedea, si inima, care este bolnava, in loc de a se ingriji de ea, se consuma in anxietatea febrila a marilor emotii, visind un viitor care poate nu va veni niciodata.
Si daca esti chemat sa suferi, valorizeaza cu angajare geloasa suferinta acestui moment.
Nu te gindi la alte ipotetice suferinte care nu iti sunt cerute; nu te gindi la alte chinuri ale altora care nu iti apartin.
Este aceasta particulara cruce si acest determinat moment acela pe care domnul ti l-a incredintat; si numai pentru a duce aceasta iti asigura ajutorul sau.
A. Pronzato zice: ''crucea nu este cea de miine. Este aceasta de astazi. Este urita, antipatica, facuta de rautatea altora, dar este crucea ta''.
SECRETUL VIETII consta in a sti sa imbraci in frumusete si pretiozitate lucrurile sarace pe care le posedam in momentul prezent.
Sa ne folosim, sa traim, sa iluminam momentul prezent, care este pentru noi expresie a prezentei lui d-zeu si este pretioasa ca el!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu