DESPRE TIMPURI ȘI VREMURI,

 

Suntem la începutul unui nou an calendaristic. Mulți dintre noi am pășit în noul an cu sentimente de profundă îngrijorare și neliniște. Ce va urma oIată câteva exempleare? Cum se va sfârși această poveste bizară care ne-a dat peste cap ritmul firesc al vieții?  Oare ne vom regăsi liniștea și drumul lin? Ce vremuri mai sunt și asta?

Dacă privim lucrurile din perspectiva Sfintei Scripturi, înțelegem că timpul nu este o realitate omogenă, uniformă.

Celebrul înțelept biblic, Qohelet, care își pune în scris opera sa probabil prin secolul al III-lea î.C., ne-a lăsat o admirabilă pagină: este vorba de ”poemul timpului”(Ooh 3,1-11). Pentru a exprima multidimensionalitatea timpului, Qohelet realizează o veritabilă litanie a timpurilor extreme ale existenței umane. După afirmația inițială, ”pentru toate există o vreme și un timp” (v. 1), Qohelet exprimă misterioasa succesiune a vremurilor printr-o serie de  14 formulări antitetice. Astfel, fericirea și nefericirea sunt prezentate ca parte din viața oamenilor, iar aceștia nu pot controla această misterioasă succesiune a vremurilor. Iată câteva exemple din celebrele antiteze:”este un timp pentru a planta și un timp pentru a smulge ce sa întâmplat” (v.2).  Este un timp pentru a dărâma și un timp pentru a construi(v.3). Criza prezentă a smuls și a dărâmat foarte mult, fără să înțelegem foarte bine din ce motive. Dar va urma și un timp al plantării și al construirii, iar noi ar trebui să fim parte din aceste procese edificatoare.  Mai spune Qohelet: este un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a se îndepărta de îmbrățișare. O lume fără îmbrățișare devine o lume rece, distantă, depresivă, bolnavă. De aceea, este nevoie de reapropierea de oameni. Există distanțări care salvează și există distanțări care ucid.

Mai spune iarăși Qohelet: este un timp pentru luptă și un timp pentru pace (Qoh 3,8). Criza prezentă are trăsăturile unui real război, a învrăjbit oamenii, a alungat dintre noi pacea. Suntem parte din acest război, iar pentru a redobândi pacea este nevoie de luptă și de iubire de adevăr.  Visăm adesea la o liniaritate a timpului, mai ales când acesta ne este favorabil. Dar vremurile sunt mereu în schimbare, lumea este supusă periodic transformărilor, iar acestea aduc mereu bucurii, alteori întristări și îngrijorări. Omul nu poate controla pe deplin cursul vremurilor, dar poate face un lucru extraordinar: poate recunoaște calitatea timpului pe care îl traversează și poate adopta o atitudine sufletească și mentală corespunzătoare și un mod adecvat  de a acționa. Aceasta este calitatea omului înțelept care își păstrează Nu este nimic nou sub soare”luciditatea în fața provocărilor vieții.

Vă propun, la finalul acestei reflecții despre timpuri, un cuvânt inspirator al lui Jeam Leclercq, OSB: Trebuie să iubim timpul în care iubim. Ar trebui să fie evident că, din punctul de vedere al credinței, cel mai bun timp pentru fiecare dintre noi este timpul de față în care Dumnezeu ne-a plasat, pe care ni la dăruit și pe care noi va trebui să i-l restituim, timpul în care noi ne putem dărui pe noi înșine lui. Este un lucru extraordinar să fii viu. Este un mare dar pur și simplu să exiști. Dumnezeu a ales timpul acesta pentru noi: timpul pe care îl primim, timpul nostru și timpul unic pe care îl avem la dispoziția noastră. Nu avem dreptul să preferăm o altă epocă a istoriei...  Un punct de vedere pozitiv este prima condiție pentru a face lucrurile mai bine.

În rest, nu ar trebui să ne lăsăm foarte impresionați de imensa perdea de fum țesută în jurul nostru. Vorba Qoheletului: ”Nu este nimic nou sub soare” (Qoh 1,9).