Se spune ca un om inteligent nu doreste sau nu insista sa demonstreze ca el este mare si tare, doar un individ complexat si mic se va zbate sa para ceea ce nu este.
Nu de putine ori intilnim in jurul nostru persoane care, indiferent de subiect sau situatie, doresc sa aiba intotdeauna dreptate in ceea ce spun(chiar si atunci cind sustin aberatii sau nonsensuri), nu accepta alte pozitii sau critici din partea celorlalti, se simt imediat lezati daca pozitia lor este amenintata, iar atunci cind isi epuizeaza arsenalul de argumente sau justificari incep sa aiba atitudini zeflemiste, de superioritate (plini de sine), devenind vanitosi, isterici, ranchiunosi, dispretuitori sau chiar agresivi in conduita si comunicare, mai cu seama atunci cind simpt ca pierd teren sau influenta in fata celor din jur.
Astfel de persoane dezvolta o incredere oarba in sine, nu se mai analizeaza, isi pierd simtul critic, isi aroga drepturi, conditii sau statusuri sociale care depasesc limitele lor intelectuale, culturale sau morale.
Autosuficienta sau (suficienta de sine) se manifesta prin variate forme, in functie de virsta, pozitie sociala, structura de personalitate, nivelul cultural si educational al persoanei etc. Ea devine vizibila si agasanta in situatii de interactiune si comunicare interpersonala, activitati de grup, viata sociala in general. Spre exemplu, cind cineva sustine: ''stiu mai bine ce-i de facut'' fara sa recunoasca ulterior esecul faptelor sale; cind unii afirma ca toate cite le/au obtinut si realizat in viata reprezinta doar meritul lor, fara sa accepte si alte conditii, conjucturi favorabile sau sprijinul venit din partea celorlalti; cind altii incep sa se multumeasca cu starea sau situatia de moment fara sa se angajeze la noi eforturi, responsabilitati, sacrificii sau alte activitati care sa le puna mai bine in valoare resursele personale(mi-ajunge cit am agonisit sau cite am facut, pentru ce sa/mi mai bat capul, viata trebuie traita'')etc. Cu alte cuvinte, autosuficienta reprezinta mai degraba o atitudine care incearca sa satisfaca nevoia de recunoastere sociala a unei persoane, fara a tine cont de nevoile, asteptarile sau respectul fata de ceilalti, considerind propriul ego suficient de puternic si matur pentru a domina si controla mecanismele sociale intilnite intr/un grup sau anturaj. Ba mai mult, pe fondul suficientei de sine se creeaza iluzia ca totul iti merge bine, nu mai depinzi de nimeni si de nimic, in anumite imprejurari cei apropiati incep sa te deranjeze, descoperi ca ai putea fi chiar un mic d/zeu de care cei din jur sa depinda sau la care sa se inchine etc.
Dintr/o alta perspectiva putem constata ca autosuficienta este cultivata si promovata in societate prin tot felul de vedete, dive sau personaje indoielnice ce ofera, mai ales copiilor si tinerilor, modele de viata iluzorii in care nu trebuie sa faci prea multe ca sa ai ce/ti doresti, in care nu trebuie sa/ti pui intrebari despre rostul tau ca vin altii si decid pentru tine, in care mimetismul si consumerismul ne inregimenteaza in tot felul de curente, tendinte, mode si traditii ce inhiba dorinta noastra de ane dezvolta si progresa in plan personal si spiritual.
Momentul adevarului: Cum (re)actionez in situatiile in care gindurile ma conduc spre autosuficienta? Am momente cind ma simt incapabil sa/mi depasesc conditia actuala? Cred ca pot fi mai mult decit sint in prezent? (nu doar in vorbe!) Ce/ai face daca intr/o zi cineva ti/ar spune ca ai o atitudine de autosuficienta?
Epilog: Se spune ca un om inteligent nu doreste sau nu insista sa demonstreze ca el este tare si mare, doar un individ complexat si mic se zbate sa para ceea ce nu este. Nimic nu este mai primejdios decit autosuficienta prostului care crede ca poate sa schimbe lumea, nu vei scapa de el pina cind nu considera ca te/a convins! Este bine sa nu ne multumim cu ceea ce sintem si sa ne complacem in ceea ce avem, amagindune pe noi insine si pe cei din jur ca sintem altfel /altceva /altcineva; nu ne va ajuta sa progresam, dimpotriva, vom ajunge sa ne formam o imagine falsa despre propria persoana care va fi o piedica majora in progresul personal.
Imi place sa spun adesea ca fiecare dintre noi este ceea ce merita sa fie; cu cit pretindem ca meritam mai mult, cu atit devenim mai neinsemnati!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu