Si / om tot visa ca nu murim...
Avem in noi, in asta fire,
Scintei de vesnic si sublim.
Dar neputinta noastra/i mare,
Simtim mereu ca nu sintem,
N-am fost si nu vom fi in stare
Sa evitam parc-un blestem.
Tarina de-ntors in tarina
Si sufletul nemuritor
Se simpt acasa impreuna
De nu privesc spre viitor.
Dar este pragul vesniciei
Ca un obstacol conturat...
Calea se-gusta...,poarta fie-i
Oricui paseste de-acceptat!
Caci, iata, nu-i totul pierdut,
Nici chiar de putredul se-arata...
Si asta pentru c-anceput
Intru-nviere..., dintr-odata.
Ceva ce numai D-zeu,
Prin fiul sau, putea sa faca:
De sub blestemul trist si greu
Sa scoata omenirea...Iaca!
E moartea-nvinsa si va fi
Si-n cazul nostru...,mai apoi...,
Dca..., cumva..., ne-om molipsi,
Viata sorbind din sfint suvoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu