DA TU; DA ACUM,

Meriți oare să te bucuri de visele tale? În ceea ce privește întrebarea dacă meriți sau nu să te bucuri de visele tale, îți pot spune că oamenii suficient de vrednici pentru a se afla în dimensiunea spațio - temporală și pentru a gândi sunt automat vrednici să se bucure de tot ce își pot imagina vreodată, indiferent cine sunt, ce au făcut și cât de rău se consideră ei înșiși sau sunt considerați de ceilalți oameni!  În esență, dacă încă te mai afli  în această lume,  înseamnă automat că meriți să te bucuri de împlinirea viselor tale, căci ar fi imposibil să te afli  în această lume fizică dacă nu ai fi iubit necondiționat - într-o măsură care depășește cu mult imaginația ta -  de către întregul Univers.  De altfel, așa se și explică existența ta: tu exiști pentru că ești iubit. Mai mult decât atât, tu ești iubit în egală măsură indiferent dacă te afli sau nu în această lume, căci oriunde te-ai afla, tu ai continua să fii una cu dumnezeu. Nu există nici o altă posibilitate.

Ca să înțelegi mai bine propria putere, iată o modalitate nouă de a-ți privi viața. Gândește-te la cineva care trăiește deja viața pe care visezi să o duci tu, de pildă la o persoană realizată în domeniul care te interesează. În continuare, întreabă-te în ce măsură sau folosit persoanele respective de capacitățile și de talentele lor pentru a manipula personal lumea fizică.. Au orchestrat ele toate coincidențele norocoase de care sau bucurat în această viață? Sau folosit în mod genial de creierul lor logic? Nici vorbă! Aceste persoane sunt oameni la fel ca tine. Din punct de vedere fizic, nu ar putea vorbi sau merge fără ajutorul Universului, indiferent dacă își dau seama sau nu de acest lucru!  Singurul lucru pe care l-au făcut mai bine prin comparație cu majoritatea oamenilor a fost să se folosească de magia Universului. De aceea, ar trebui să te gândești la ei ca la niște exemple perfecte ale tuturor lucrurilor pe care le poate face pentru tine Universul. Prin convingerile lor, ei au angrenat Universul să facă pentru ei toate lucrurile pe care tu ai crezut că trebuie să le faci personal pentru a ajunge în poziția lor!

Contemplă-ți acum propria viață și amintește-ți de toate experiențele minunate care ți sau petrecut vreodată și care reprezintă dovezi că magia chiar există. Oferă-i Universului creditul pentru toate realizările tale din trecut, astfel încât să te conectezi mai bine cu el.. Gândește-te că dacă ai putut avea o dată parte de astfel de experiențe miraculoase, cu siguranță poți avea parte de ele și în continuare, ori de câte ori vei dori.  Mai mult de atât, toate visele tale reunite nu înseamnă un efort prea mare din partea acestui Univers magic și infinit, care te ține în palma sa.

sursa foto: internet

Ștefan Robu 

 

CONVINGERI INFINITE,

Deseori oamenii se plâng spunând că le este greu să își schimbe părerile și convingerile întru-cât acestea sunt înconjurate în mister, fiind ascunse în subconștientul lor.  În realitate, chiar și această afirmație nu reprezintă altceva decât o simplă părere, o simplă convingere. De altfel, chiar dacă ai o astfel de convingere nu o lăsa să te împiedice să faci tot ce îți stă în puteri. Nu porni de la premisa greșită că nu vei putea progresa până când nu te vei elibera de toate convingerile tale negative. Fă tot ce îți stă în puteri, dar nu uita să te simți confortabil. Urmează-ți instinctele și impulsurile interioare, iar pe măsură ce vei progresa, te vei ridica pe nivele din ce în ce mai înalte ale înțelegerii, oferindu-ți astfel noi perspective. Printre altele, vei începe să vezi lucruri care la început ți se păreau invizibile, iar progresul făcut te va conduce către o putere personală din ce în ce mai mare.

Bucură-te de viață chiar acum. Trăirea viselor tale în măsura în care acest lucru este posibil în momentul prezent este unul din cele mai eficiente lucruri pe care le poți face în vederea lărgirii sistemului tău de convingeri pozitive. Dacă cineva a făcut ceva, cu toții putem face același lucru pentru că suntem alcătuiți din același material. Cu toții ne scriem singuri regulile pe care ne propunem să le urmăm, alcătuite din tot ceea ce trebuie și nu trebuie să facem. Totul depinde de gândurile noastre pentru care optăm și în a-ți alinia convingerile cu visele tale.

Gândurile noastre reprezintă scânteia creatoare care pune toate lucrurile în mișcare, inclusiv timpul și spațiul, iar convingerile noastre ne spun ce trebuie și ce nu trebuie să gândim. Cu excepția unui mic număr de convingeri împărtășite la nivel colectiv, noi suntem sclavii unor reguli care ne guvernează în întregime cele mai profunde aspecte ale vieții: convingerile noastre. Vestea bună este că atât timp cât ne aflăm în dimensiunea spațio - temporală, noi putem crede orice dorim, din motive știute numai de noi, iar ceea ce credem se va transforma în realitatea noastră. Gândește-te la aceste idei și reflectează cât mai profund asupra lor, analizează-le pe toate fețele. Dacă descoperi aspecte care nu par să aibă sens, pune-ți întrebări și caută răspunsuri care să le dea un sens. 

Încearcă să înțelegi, în propria ta manieră, că există adevăruri profunde legate de realitatea în care trăim, care pot fi cunoscute și care revelează în mod evident propria noastră putere creatoare. Dacă cauți vei găsi, bate și ți se va deschide.  Crede și voința ta se va împlini.

sursa foto: internet

ștefan robu

O SCHIMBARE!,

Pentru a-ți trăi viața la care visezi, tu trebuie mai întâi de toate să îți fixezi obiective și să focalizezi asupra lucrurilor pe care ți le dorești, iar apoi să faci un efort minimal în direcția realizării lor.  Dacă gândurile tale tale trec prin lentilele convingerilor tale fără a fi modificate sau distorsionate( respectiv în cazul în care convingerile tale sunt aliniate cu visele tale) ele produc o impresie. În sfârșit, urmează manifestarea intenției tale în timp și spațiu, la care poți asista cu credință(uneori și cu răbdare).  Credința se referă la convingerea că această înșiruire de evenimente va conduce la un obiectiv identic cu cea din mintea ta, ca urmare a acțiunii principiilor care acționează în Univers.

Mai există un element necesar pentru a-ți crea un obiectiv, pe care toată lumea îl consideră de la sine înțeles.  Este un ingredient simplu, dar esențial, și anume : înțelegerea. Este vorba de înțelegerea întregului proces.  Dacă înțelegi perfect procesele și principiile care operează în Univers și dacă îți joci bine propriul rol, tu îți vei trăi viața visată. Procesul este pur și simplu inevitabil.  Fără o înțelegere elementară a principiilor care operează în dimensiunea spațio - temporală, cum ai putea spera să produci vreodată în mod deliberat o schimbare?

Înțelegerea este elixirul vieții.  Cu riscul de a mă repeta, doresc să subliniez o dată în plus că secretul puterii personale constă în a înțelege că viața se bazează pe o serie de principii inviolabile pe care te poți baza și pe care poți construi orice realitate îți dorești.  Fără o înțelegere elementară a principiilor care operează în dimensiunea spațio - temporală, cum ai putea spera să produci vreodată în mod deliberat o schimbare? 

Dacă nu înțelegi mecanismul vieții, este imposibil să nu îți faci griji referitoare la probabilitatea de împlinire a viselor tale, la meritele tale,  sau la norocul tău. Te trezești adeseori la momentul oportun, dar în locul în care nu ar trebui să fii, sau în locul potrivit într-un moment inoportun, tu ești convins că trebuie să te lupți pentru a obține ceea ce îți dorești, eventual ca o pedeapsă sau pentru a-ți forma caracterul.

În realitate, toate acestea reprezintă simple convingeri limitatoare.  Cei drept, viața poate fi  foarte imprevizibilă atunci când nu înțelegi rolul tău și al gândurilor tale.
 

DIN CAUZA TA, TOTUL ARATĂ AȘA DE BINE,

Tu ești un artist care nu doarme niciodată, rearanjând încontinuu, chiar dacă inconștient, imaginile din viața ta cu pensula gândurilor tale. Picturile tale pot fi haotice sau geniale, în funcție de convingerile tale.  Manifestarea gândurilor nu este un proces magic, ci unul din principiile timpului și spațiului, care operează fără nici o excepție, indiferent dacă ești bogat sau sărac, bolnav sau sănătos, conștient sau inconștient.  Dacă devii conștient de mecanism, tu ai automat avantajul de a-l  putea folosi în direcția dorită de tine.

Manifestarea gândurilor în realitatea fizică nu este ceva nou, dar adevărata magie începe atunci când cineva are curajul să viseze, să se gândească la ceva complet nou, să își stabilească obiective care la ora actuală par foarte departe de posibilitățile sale imediate și să aibă îndrăzneala de a crede că se vor îndeplini.  Timpul și spațiul operează prin transformarea gândurilor în realitate. Regula se aplică tuturor oamenilor, dar primul salt din lumea cunoscută în cea necunoscută reprezintă marele secret care stă la baza oricărui proces creator.. Într-un singur moment fantastic, atunci când te avânți și visezi la ceea ce îți dorești, tu realizezi practic partea cea mai grea a procesului creator: îndrăzneala de a visa. 

Convingerile stereotipe ale societății și dogmele epocii, care doresc să ne limiteze la siguranța gândurilor deja gândite, ne învață să fim conservatori, prudenți și grijulii.  Dar de ce am fi astfel?  De ce ne-am putea teme?  La urma urmelor, suntem ființe spirituale eterne, și nimic din ce am face nu ar putea schimba acest lucru.  De aceea, îndrăznește să visezi și să crezi în visele tale, dezlănțuind astfel procesul manifestării.

Gândurile cele mai spectaculoase capătă formă la fel ca și cele banale, și fără un efort mai mare!

sursa foto: internet

Ștefan  Robu
 

SPERANȚA - CUVÂNT BALSAMIC ȘI ARMA ÎNVINGĂTORULUI,

 

Trăim vremuri cu multe  îndemnuri la speranță și optimism privind revenirea la normalitate cu care am fost obișnuiți în decursul vieții. Sentimentul că ceva sau cineva ne va readuce pe orbita existențială de altădată ne motivează să privim viitorul cu mai multă încredere. Așa găsim zi de zi resurse interioare să învingem gândurile negative, suferințele și nemulțumirile noastre, mesajele alarmiste sau  apocaliptice care ne perturbă liniștea cotidiană.

Speranța este, poate,  unica trăire care, odată ce se instalează în sufletul omului, se permanentizează. Cu alte cuvinte, omul caută, dorește lucruri bune pentru el,  râvnește permanent la ceva pierdut odinioară, dar recuperabil în viitor. Rațiunea sa nu poate accepta realitatea cotidiană dureroasă și plină de disconfort; își asumă o altă realitate, transpusă în viitor și centrată  pe ideea de bine. Această anticipare sau asumare o numim speranță și poate fi pusă în relație cu acea rămășiță din ființa umană care amintește de izgonirea sa din grădina Edenului, de paradisul pierdut. Speranța este dovada că omul, creatură rebelă, își recunoaște limitele și aspiră la reîntâlnirea cu Creatorul. Speranța sau... râvna omului după liniștea sufletului, după fericire! Și cum fericirea adevărată nu ne este accesibilă pe pământ, atunci ne-am creat o cale spre fericire în mintea noastră, așteptându-ne ca în viitor această fericire să se concretizeze în realitate. Astfel spus, speranța este un soi de recurs la împlinirea fericirii dorite de om în sufletul său.

Speranța - un cuvânt rostit zilnic de fiecare dintre noi. Dacă ar fi să facem  un inventar al cuvintelor pe care le rostim zilnic, am descoperi că speranța este pe primele locuri. Ea reflectă anticiparea unui moment sau eveniment bun, dorit, invocat, promis sau revelat; este o așteptare cu final favorabil. Reprezintă un ideal urmărit, fără absolut nici o excepție, de fiecare persoană în parte, fie începând cu cel mai înverșunat pesimist până la optimistul cel mai pur,  fie  începând cu omul cel mai simplu până la cel mai învățat dintre filozofi. Speranța se află în opoziție cu disperarea. Acolo unde se sfârșește speranța, începe disperarea.  Creștinismul de rit latin folosește mai des cuvântul speranță, cel de rit oriental numește speranța ”nădejde”;  alături de credință și dragoste, speranța sau nădejdea completează un trio fundamental al virtuților creștine.

Speranța este un cuvânt cu valențe terapeutice, un cuvânt care întărește curajul, voința, motivația pentru viață. Ce fac cei mai mulți bolnavi pe patul de suferință? Ce fac cei care rătăcesc pe ape, în noapte sau în locuri necunoscute și nu găsesc un reper? Ce face părintele atunci când copilul, plecat de mult prin lume, nu-i mai calcă pragul cu anii? Ce face copilul când se simte abandonat sau lipsit de sprijinul familiei? Ce face omul când grijile îl copleșesc? Răspunsul la toate aceste întrebări este unul singur: speră! De fapt, în toată existența sa, omul învață și exersează conjugarea verbului a spera.  În pântecul mamei copilul speră să vadă lumina soarelui. În copilărie fiecare a sperat  să ajungă cineva.

În tinerețe mulți speră să fie cât mai bogați, să trăiască ani mulți și fericiți.  La maturitate, speranța este îndreptată înspre binele și viitorul copiilor, înspre prosperitate, sănătate, și belșug. La bătrânețe începem să nădăjduim...                                                                             Fericiți cei cărora le mai rămâne timp să nădăjduiască!

sursa foto: internet

ștefan robu

Dorința, Ridicăte,

 

Ridicăte!,

Pornind de la îndemnul din titlu,”Ridicăte”, voi împărtăși câteva reflecții care să devină ajutor pentru ca tu să înaintezi pe drumul vieții și să trăiești tot mai intens bucuria credinței, să te ridici mereu spre idealuri mai înalte, să înaintezi dincolo de liniile de sosire, să îți îndrepți privirea spre orizonturi noi, să continui cu încredere drumul vieții tale...  În cuvinte mai puține, să îți trăiești tinerețea așa cum dorește  Cristos de la tine.

Unul dintre multele reproșuri care se aduc generației de tineri din aceste timpuri este acela că este lipsită de dorință, de atracția față de idealuri înalte. Nu știu cât este de adevărat acest lucru, însă este foarte adevărat că aspectul dorinței joacă un rol esențial în creșterea umană și spirituală. La fel de adevărat este și faptul că avem o concepție greșită despre dorință. Aceasta ne duce cu gândul la descătușarea  iresponsabilă a instinctelor; este considerată ca o forță rea care, dacă nu este domolită, n e poate duce unde unde nu dorim; este percepută ca fiind irațională.

Dorința mai este considerată ca fiind ceva care face referire la trecut, în sensul că scoate la iveală ocazii pierdute, trăiri neîmplinite, regrete amare care caută un soi de îndestulare. Atunci, ce este dorința și care este rolul ei în viața noastră? 

Dorința este disponibilitatea de a canaliza toate energiile noastre spre ceva pe care îl considerăm fundamental pentru noi. Nu este un impuls orb, ci o înclinație semnificativă spre ceva care este important în sine și valoros pentru noi. Specialiștii consideră că sunt trei feluri de dorințe. Există un nivel de bază, ca tendință spre un bun de consumat(o mâncare bună, o muzică bună etc). Apoi, este căutarea unui bine care nu este încă prezent în totalitate în propria viață(dorința de fericire, de a termina studiile etc.) În al treilea rând, este vorba de dorința ca răspuns la ceva fundamental care există deja în propria viață.(de a fi un soț bun, un medic bun etc.)

Așadar, dorința este o caracteristică nobilă a omului, ce îl orientează spre viitor în căutarea unui bine care să devină prezent în propria viață. Iată de ce dorința este atât de importantă în creșterea umană și spirituală!  Iată de ce nu există un progres spiritual fără dorințe nobile, idealuri înalte, țeluri alese! Tinerețea adevărată nu poate să nu fie caracterizată de aceste dorințe care dau sens vieții, care devin făuritoare ale viitorului, înobilând prezentul.  În acest sens, un tânăr sau o tânără care nu țintește mai sus, care nu este animat de dorințe semnificative și nu fac efort pentru a le urma devine, într- adevăr, o persoană îmbătrânită înainte de vreme, care se oprește la un orizont foarte limitat în care se manifestă cu ușurință golul interior și tristețea  În schimb, tânărul care se lasă atras de dorințe mărețe se ridică deasupra banalității pentru a se îndrepta spre cel care dăruiește sens oricărei căutări și oricărei dorințe: Dumnezeu.

sursa foto: internet

ștefan robu

OMUL SLOI ÎN MIJLOCUL DEȘERTULUI,

Nepăsarea este gerul care solidifică binele ce ar putea țâșni din noi ca un izvor tămăduitor. Există probleme mai mari decât încălzirea globală. De exemplu; răcirea umană. Mult simțita schimbare climaterică apare și ca o consecință a activităților omului sloi, a omului cu inima înghețată, nepăsător. Iar spre deosebire de încălzirea globală, răcirea omului este o plagă tăcută, aproape neobservată. Nu știm când am început să fim nepăsători și egoiști; nu știm când am început să tratăm cu indiferență omul, natura, divinul.

Ne-am trezit trăind într-un iglu. Iar când am scos capul din coliba noastră de gheață - privind pe - afară sau răsfoind știri - am văzut în jurul nostru... deșertul: bătrâni care mor singuri, copii care plâng de foame, bolnavi abandonați, tineri deznădăjduiți. Iar pe pereții casei noastre de gheață, ca într-o oglindă fără pic de farmec, se reflectă viața oamenilor: chipul sărăciei, al foamei, al disperării. 

Cercetătorii spun că deșertul câștigă teren și că, de exemplu,  Sahara  acoperă o suprafață mai mare acum decât la începutul secolului trecut. Se pare că deșertul vine peste omul sedentar și rece, peste omul închis în propriul egoism și redus la propriile sale interese. Însă înainte de a fi copleșiți de nisipul Saharei, suntem deja înconjurați de deșertul sărăciei și al disperarea decât arșița disperării, al foamei și singurătății. Putem să ne prefacem că nu-l vedem sau să începem să-l  ”lucrăm”. Suntem un sloi într-un deșert care are nevoie disperată de apă. Și ce ușor ne-ar fi să devenim rouă: să ne dezghețăm un pic de dragul celor care mor însetați de dreptate, de iubire, de pâine.

Ce mult ne-am realiza dacă am conștientiza forța pe care o avem. În acest deșert toate bunurile noastre  sunt ”apă” în stare solidă care așteaptă un semn, o rază fierbinte de iubire pentru a se topi și a curge spre ceilalți. Cu un strop de renunțare ar fi mai puțini bătrâni care mor singuri, mai puțini copii care se culcă flămânzi, mai puțin bolnavi care nu au cui împărtăși o suferință sau o bucurie. În deșert este mult mai copleșitoare disperarea decât arșița, iar oamenii mor mai mult de singurătate decât de sete.

Nu am ales unde să n e naștem, dar putem purta viața în locul  în care trăim.

Pentru aceasta însă trebuie să ne pese de ceea ce se întâmplă în jurul nostru și mai ales de ceea ce lăsăm în urma noastră: deșert sau viață?

sursa foto: internet

ștefan robu