CINE EȘTI TU,

Cine ești tu, de îmi răpești,
și nopțile și zilele, gândurile toate,
cine ești tu, cum îndrăznești,
să-mi intri în vis noapte de noapte.

Cine ești tu de îmi trezești,
ciudat în suflet sentimente,
de mă împingi ca să visez,
iubiri nebune.... incidente..

Cine ești tu de mă privești,
cu ochii plini de pasiune,
și mă provoci să te iubesc,
total și fără rațiune.

Cine ești tu, de îmi dai fiori,
în zori de zi când mă trezesc,
și-n vis, și-n gând mi te strecori,
și-n orice fac te întâlnesc.

Să fi căzut din rai un înger???
să fi venit din iad un diavol???
orice ai fi eu îți spun sincer
căci te iubesc și te ador.

IUBIREA, ACCEPTARE ȘI ÎNCURAJARE,

Limbajul iubirii nu permite judecată sau critica, nu sprijină discriminarea sau prejudecata. Nu duce la nici un fel de manipulare sau manifestare de cruzime ci este format numai din acceptare, încurajare, sprijin, înțelegere și respect. Îi înalță pe ceilalți nu îi coboară. Iubirea nu vrea aprobare, pentru că vrea ca oamenii să fie liberi să poată să facă propriile alegeri.  Iubirea nu este bazată pe aprobare, și totuși poți dezaproba pe cineva și să-l iubești.
Este ceva ce fiecare dintre noi trebuie să învețe, este o parte importantă a practicii noastre spirituale. Mulți dintre noi îi respingem pe anumiți oameni pentru că arată altfel decât noi, au o altă religie etc. Vrem ca toată lumea să fie ca noi, să arate ca noi, să se comporte ca noi, să creadă ca noi etc.
Îi iubim pe ceilalți doar cu condiții.  Iubirea condiționată, pur și simplu, este un mod de a nu-i iubi pe cei ale căror diferențe ne amenință. Iar atunci când refuzi iubirea, poți refuza, și drepturile oamenilor. Comiți un abuz împotriva fiecărei persoane față de care nu-ți recunoști iubirea. Poți avea o altă experiență, o altă credință și o altă perspectivă, și totuși să-i iubești pe ceilalți și să-i accepți. Fiecare dintre noi are de lucrat aici. Cu toți avem moduri în care refuzăm să-i iubim și să-i acceptăm pe ceilalți. Când devenim conștienți de acest lucru, putem să ne punem întrebări și să-i dăm voie iubirii să fie liberă să curgă liber.

A da și a primi reprezintă iubirea, una duce în mod firesc la cealaltă. Dacă încerci să ții iubirea la tine sau îți ridici un zid în jurul inimii astfel încât să nu o poți primi, nu vei face decât să te rănești.Când spui adevărul, fie că ți-l spui ție sau altora, folosește iubirea; vorbește cu iubire din inimă, fără a judeca.
În momentul când spui adevărul, aduci lumină în întunericul condiționărilor, clarifici lucruri ascunse. Îi spui celeilalte persoane ce gândești și ce simți. O lași să intre în mintea și inima ta. Totul devine și mai frumos, dacă poți privi fără să judeci sau să interpretezi. Viața nu este generoasă cu cei ce se cred speciali și nu au iubire față de ceilalți

Dacă chiar nu ai iubire și compasiune pentru ceilalți, măcar să ai iubire și compasiune pentru tine. Fii bun cu cel ce se zbate să supraviețuiască. Învață să te iubești și să te prețuiești și să ai grijă de existența ta. Învață din greșelile tale și fii blând cu tine însuți. 
De fiecare dată când te iubești și te ierți pe tine sau pe altcineva, câștigi forțe și energie, vei vedea.

sursa  foto:  internet
ștefan  robu

O INIMĂ VINDECATĂ,......

În viață supărările și necazurile vin și pleacă, de acest lucru putem fi siguri.  O persoană înțeleaptă nu așteaptă să-i cadă norocul din cer, și nu trăiește cu frica necazurilor, ci se pregătește să o întâmpine oricând ar veni ele.
Se știe foarte bine că secretul vieții este să înveți să te iubești și să te respecți pe tine însuți, iar dacă poți face acest lucru, poți învăța să-i iubești și să-i respecți și pe cei din jurul tău, îți poți găsi adevăratele daruri și pasiunea în viață. Poți trăi o viață plină de creativitate grație și sens.
Oricât de mult sprijin ai avea, se poate să treci printr-o perioadă din viața ta când ai parte de multe încercări și suferințe. Suferința este un apel la trezire, te anunță că nu mai ești conștient.  Suferința te îndeamnă să-ți rearmonizezi viața cu adevărul din interior, iar apoi cu cel exterior. Căutăm tot timpul iubirea și fericirea în afara noastră, iar această căutare nu dă niciodată rezultate.  Când se va întâmpla acest lucru, credem că este ceva în neregulă cu noi, că avem defecte.  Toată nesiguranța  și judecarea de sine iese la suprafață.

Suntem duri cu noi înșine, suntem duri cu partenerii și copii noștri, învinuim și arătăm cu degetul, atacăm și ne apărăm.  Nu este ceva plăcut, atunci când uităm cine suntem, nu putem fi binevoitori cu noi și cu ceilalți.  Trebuie să ne întoarcem acasă adică în interiorul nostru. Iubirea și dragostea se află în interiorul și nu în exteriorul nostru.  Trebuie să învățăm să găsim iubirea în inimile noastre și apoi să o scoatem în exterior. Dar dacă încercăm să o scoatem în exterior, înainte să fie binecunoscută în inimile și mințile noastre, vom provoca o mare dezordine.

Te rog să privești la lumea din jur și vei vedea atât dramele sale, cât și haosul. Sunt atât de prezente și atât de variate, încât știi că nu pot fi schimbate cu ușurință.  Dacă vrei să schimbi ceva trebuie să începi din interiorul tău.  O minte dezordonată, care judecă, dă naștere unei lumi dezordonate. O inimă rănită și închisă dă naștere unei lumi lipsite de iubire. Aceste lucruri nu pot fi schimbate, sub nici o formă, în exterior. Schimbarea trebuie să vină din interior. Când inima se vindecă, și lumea se vindecă odată cu ea. Acestea trebuie susținut prin fapte, pentru că cuvintele nu sunt deajuns pentru a schimba ceva.

Pentru o inimă iubitoare nu poate exista o lume plină de frică. Iubirea schimbă totul, de aceea dă rezultate.  Fă ceea ce depinde de tine să faci și vei vedea singur acest lucru.

sursa  foto:  internet
ștefan  robu

ADEVERINȚĂ DE DRAGOSTE,

Adeveresc, de voie, prin prezenta,
De nimeni, mituit, mințit, silit,
C-ai fost femeia mea și te-am iubit
Și cu plăcere ți-am făcut legenda.

Acum, nu-ți mai permite nici agenda,
Nici lupta pentr-un minim de profit
Să-mi dai și mie-un timp nedeslușit,
Să nu te joci de-a viața și  de-a fenta.

Eram perechea gata pentru Noe,
Puteam începe lumea de la doi,
Pe morți să îi aducem înapoi,
Puteam învinge trista paranoie.

Adeveresc iubirea dintre noi,
Sper a-ți servi în viață, la nevoie.

sursa  foto: internet
ștefan robu
by  Adrian  Păunescu

DORINȚA, SURSĂ DE ENERGIE,

Trebuie să înțelegem că dorința este fundamentul vieții. Fără dorință, nu există energie,motivație etc. Dorința pune lumea în mișcare, face ca inima să bată, te ajută să-ți îndeplinești menirea.  Fă din ea un lucru rău, sau încearcă să o elimini și ajungi să-ți dai viața peste cap sau mai bine zis ai să-ți creezi iadul în viața ta. Sarcina ta, ca om, nu este de a respinge ceea ce ești sau de a-ți nega energia, ci de a fi tu însuți și de a-ți dirija energia într-un mod care să ducă la împlinire,la fericire. O viață trăită din plin, nu este seacă și plictisitoare, este minunată și interesantă.
Tu ce fel de viață îți dorești? Vrei să fii unit și alături de energia dorinței și să participi la procesul de creație, sau vrei să-ți respingi toate dorințele și să-ți faci doar datoria? Vrei împlinire sau sacrificiu, de tine depinde, e alegerea ta.

Trebuie să descoperi ce-ți place și ce-ți dorești cu adevărat. Trebuie să descoperi ce anume te entuziasmează, ce te atrage, ce-ți place cel mai mult, ce-ți aduce bucurie și fericire.  Urmează-ți inima, urmează-ți fericirea și bucuria de a trăi. Trebuie să trăiești întru bucurie și împlinire creativă. Nu-ți refuza iubirea și acceptarea.  Fii bun și generos cu tine însuți.
Găsește plăcere în faptul că îți oferi ceea ce-ți trebuie. Cu cât te onorezi mai mult, cu atât drumul vieții tale va curge cu mai multă forță. Te vei îndrepta cu mai multă pasiune către împlinire. Vei rămâne concentrat asupra obiectivelor tale și le vei putea îndeplini. Vei avea abundență în toate domeniile de activitate ale vieții.

Dorința este sursa de energie care te pune în mișcare. Învață să o prețuiești și să intri în contact cu ea. A ști ce vrei și a acționa în conformitate nu este ceva egoist. Este realizare de sine și îți aduce bucurie și energie, mai întâi ție, iar apoi celorlalți.

sursa foto: internet
ștefan robu

INIMA UITATĂ ȘI....VOLUNTARIATUL,

Este atât de puternic parfumul vacanței cu bucuria timpului petrecut altfel decât în restul anului.  Vara sună mai puțin clopoțelul pentru școală, iar ceasul unora nu-i va mai trezi cu noaptea-n cap ca să meargă la muncă, școală etc.  Nu doar că ziua este mai lungă, ci ființa noastră întreagă pare să fie scufundată într-un imens ocean de timp pe care am vrea să-l petrecem cu familia, cu prietenii, cu oamenii dragi.
Acestea sunt zilele când timpul pare generos cu noi și cu planurile noastre. Cum ne vom petrece vacanța, concediul?  Ce planuri avem pentru lunile ce vor veni?

Există multe locuri, unele chiar foarte aproape de noi, în care trăiesc zeci de inimi uitate: copii sau bătrâni, sănătoși sau bolnavi, oameni pe care uneori îi vezi zâmbind, însă pe chipul lor stă cimentată tristețea singurătății.  Cele mai multe dintre aceste inimi uitate - într-o casă de copii, într-un azil de bătrâni, într-o casă părăsită, într-o familie numeroasă și săracă etc. - nu-și permit planuri de vacanță, bucuria unei excursii, fericirea de a sta cu cei dragi.
Ei își permit doar firimituri de fericire, dar și pe acestea doar atunci când o inimă generoasă se apropie de ei. Nu există flăcări de fericire mai mari ca acelea care se nasc din întâlnirea unei inimi uitate cu o inimă generoasă.  Aceste flăcări de fericire ating cerul și devin o frumoasă ploaie de stele.

Cum ar fi să strecurăm în planurile noastre pentru timpul liber - vacanță sau concediu! -  și câteva ore, zile în care să ne așezăm inimă lângă o inimă uitată?  Chiar și o vizită într-o casă de copii sau un azil de bătrâni poate însemna un câștig imens pentru viața noastră și al celor vizitați.  Ba mai mult,  nu doar să ne așezăm inima lângă ei, ci să ne suflecăm mâinile și să muncim câteva ore sau zile pentru ei.

Lucrurile mici, simple, făcute cu o inimă mare pentru și lângă inimile uitate ne vor umple viața de fericire. Voluntariatul sau slujirea dezinteresată  este izvor de har, de forță, de fericire. Răsplata pe care o aduce voluntariatul nu se poate măsura sau număra. Nu e în bani, nu e în laude și cântări, nu este în aur.

Însă se poate simți: e iubire, acea forță care poate mișca soarele luna și stelele.

imagine foto: internet
ștefan robu

SCRISOAREA DE CRĂCIUN, A UNUI COPIL,

Mi se spune că nu trebuie să mințim, dar când spun vreun adevăr se înfurie. Ieri tatăl meu s-a supărat rău pentru că am zis de față cu prietenii lui că o bate pe mama. Dar nu-i mai rău să faci ceva rău, decât să spui despre asta? El se supără când spun. Dar eu nu am voie să mă supăr când o bate.

Mi se spune că nu e bine să stau cu anumiți copii și la culcare mă obligă să mă rog ție, dragul meu Dumnezeu, să ne arăți că suntem frați și că toți suntem egali.

Mama îmi zice că trebuie să fiu ca tatăl meu, dar tatăl meu sună la servici și spune că este bolnav ca să nu meargă la lucru, în schimb își cheltuie tot salariul pe băutură.

Eu știu să gândesc, am propriile mele gusturi care diferă de cele ale părinților mei și câte odată, îmi vine să strig și să protestez. De exemplu, când tata îmi zice să tac doar pentru că el nu are chef de vorbă sau pentru că am altă părere; când mă obligă să ies afară la joacă doar pentru că vrea el să se uite liniștit la televizor.
Îmi încarcă viața cu interdicții și negații: nu face asta, nu face, nu face...!  Și obligații: trebuie, trebuie, trebuie...! Pentru noi, copii, există doar verbul A TREBUI, niciodată A PUTEA. Ei se joacă cu mine ca și cu o jucărie atunci când au chef. Iar dacă eu nu am chef atunci, ei tot se joacă cu mine și în plus îmi spun și că sunt capricios și încrezut.
Ei decid întotdeauna când să ne jucăm; dar eu nu pot alege niciodată când să mă joc cu ei.  Iar dacă ei zic NU, eu nu pot să le atrag atenția, pentru că sunt un copil! Cu toate astea, Tu, Isuse, te naști pentru a zice:

Dacă nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor. Dar pe noi nu ne lasă să fim prunci. Ne obligă să fim răi, egoiști și ipocriți ca cei mari; ne obligă să spunem ceea ce nu simțim.
Spune-le Tu că a fi copil nu este un defect, nici un păcat, nici o limitare și nici o jucărie frumoasă pentru cei mari.
Poate că tocmai de asta ne cumpără atâtea jucării de Crăciun, ca să ne facă să fim ca ei.
Spune-le Tu să ne dea din timpul și înțelegerea lor, să ne respecte.

Spune-le, de acest CRĂCIUN, că un copil este o valoare unică, inegalabilă în viața unui om și, cu siguranță - chiar Tu ai spus asta - o valoare care nu poate muri în omul din noi.

sursa foto: internet
ștefan robu
este o poveste și luați-o ca atare