ABORDAREA RECIDIVEI,

TRECEREA  DE  LA  DESCURAJARE  LA  ELAN

Adesea ne găsim(tu, eu...) în situații din care pare că nu mai ieșim. Luptăm cu vicii, cu păcate, ne construim propuneri personale, avem intenții să ne depășim, să ameliorăm o stare sufletească... Și uneori avem senzația că reușim. Simțim cum creștem, cum ne dezvoltăm, cum revenim la suprafață. Dar uneori se întâmplă, brusc, total neașteptat, și să ne prăbușim. Cădem într-un picaj dramatic de neimaginat: se năruiește ce am construit. Pare că totul este în zadar; simțim că am muncit degeaba. Apoi, reacționăm: ne enervăm, ne lamentăm, ne agresăm, ne izolăm, îi condamnăm rapid pe cei ce ne-au încurajat degeaba....  Iar cea mai proastă consecință este că refuzăm să credem că mai e rentabil să luptăm în continuare...
De ce se întâmplă treaba asta? În spectrul abordării terapiei cognitive există doi autori, G.A. Marlatt șiJ.R. Gordon, care ne luminează asupra chestiunii recidivei. În primul rând,o situație de recidivă are o serie de factori care fragilizează din start propunerea făcută. Exemplu: interpretarea dihotomică. Gânduri de genul: ori totul, ori nimic, ori reușesc, ori sunt pierdut, nu fac decât să te condamne de la început. Te instalezi tu singur într-o tensiune dificil de suportat. O simplă clătinare te va catapulta ulterior spre o concluzie nocivă, din care nu-ți îngădui să mai ieși. Pentru că tu însuți ți-ai formulat sentința(ori nimic...). Un alt factor dăunător este expunerea la situații riscante. Odată ce ți-ai alcătuit un plan, e bine să fii și prudent. Nu poți să te expui de-acum încolo la orice situație, convins că ești mare și tare. E necesar să stai cuminte. E bine chiar să te ferești de spectrele nocive din existența ta.Probabil,  mai târziu, vei crește și vei izbuti să te apropii sfidător și de asemenea contexte. Dar deocamdată, nu. O altă chestiune este strategia aplicată. Nu poți să faci ce a făcut x și y în aceiași chestiune. Tu ai o altă personalitate. E necesar să vezi cum funcționezi. Nu orșicine e lejer cu tehnicile cognitive, nu toți vorbesc de unul singur în fața oglinzii... Nu toți dețin aceiași perspectivă. Este utilă o inerentă adaptare. În funcție de propria structură și de situație. Atunci, să învățăm inițial cum suntem noi (cum ne detensionăm, care sunt situațiile noastre riscante, ce ajutor avem nevoie...)

Însă mai e ceva: aceeași recidivă ne educă. În urma ei, se nasc o serie de întrebări benefice, la care e obligatoriu să răspunzi: ce sens atribui eu unui asemenea moment? Ce am descoperit prin treaba asta despre mine?Dacă acum aș avea posibilitatea să fac altfel, cum aș proceda? Răspunsul este necesar! 
El va conține premisa cu care poți reformula atent propunerea dorită. De data aceasta însă pleci din start cu o idee mult mai clară despre tine. Constați că poți avea controlul. Dar știi că se și poate pierde. Iar pierderea este redefinită: e numai o anomalie de moment care se poate corecta. Nu un eșec final, ci punctul din care  se poate relansa.
O povestire din Filocalie ne spune că, la un moment dat, un individ se duce la părinții deșertului și, curios, i-a întrebat: Ce faceți voi aici?... Iar ei, smeriți, răspund: Păi... cădem și ne ridicăm, și iar cădem și iar ne ridicăm...  Interesant! Nu este deloc o scenă pesimistă, ci plină de optimism, deoarece de fiecare dată ridicarea nu e decât o demonstrație și mai profundă a încrederii pe care omul o orientează spre d-zeu. Isus a nuanțat cumva și acest aspect când a spus de șaptezeci  de ori câte șapte.El s -a gândit probabil și la o reluare constantă și plină de încredere a drumului spiritual din locul de unde ai rămas. E o perpetuă dorință de îmbunătățire.
Însă nu se gândește neapărat la cantități prăpăstioase, la discrepanțe uriașe între un moment și altul, ci mai degrabă în direcția în care merg. Chiar dacă sunt pași mici, și lucrurile par să revină, e important să fie un mai mult(un cinci minute de ceva mai bun, un cinci metri de altceva, un minim de diferență pozitivă între ce a fost și ce este acum...).  Dacă gândim așa, avem curaj de fiecare dată.  Și, cu entuziasm, decidem să ne continuă parcursul, simțindu-ne iubiți și înțeleși atât de mult de d-zeu.

sursa foto: internet
stefan robu

Flori sau gunoi? Albină sau muscă?

Spunea un sfânt părinte al bisericii: ”Vin unii oameni și îmi spun că sunt foarte indignați de faptul că există multe lucruri greșite în biserică. Atunci le spun să întrebe o muscă:Sunt flori în apropiere?” Iar ea le va răspunde: ”Nu știu dacă sunt flori, dar acolo, în mormanul acela de gunoi, poți găsi toată mizeria pe care o vrei”. Și va începe să-ți vorbească despre toate locurile murdare prin care a umblat. Dar dacă întrebi o albină: ”Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?”, ea îți va răspunde: ” Coș de gunoi? Nu, n-am văzut nici unul, pe aici e plin de flori parfumate”. Și va începe să-ți înșiruie toate florile din grădină sau de pe pajiște. Vedeți voi, musca nu știe decât unde este mizeria, în timp ce albina știe unde se găsesc florile. Așadar, unii oameni sunt asemeni muștelor: găsesc răul în orice, sunt preocupați doar de ei și nu văd binele. Iar alți oameni sunt asemeni albinelor: nu văd decât binele oriunde s-ar uita.

Suntem în luna florilor, un timp colorat și înmiresmat, așa cum trebuie să fie fiecare tânăr. Este puternică această asociere dintre tineri și flori, între frumusețea tinereții și mireasma plăcută a florilor. După cum fiecare floare este un dar oferit omenirii, o speranță pentru această lume, pentru părinți și tineri.
Tinerii și florile au în comun puterea de a reda speranța. Entuziasmul cu care răsar și cresc - și tinerii și florile! - este molipsitor. Este plăcut să stai în mijlocul lor. Te simți ca pe o câmpie colorată și înmiresmată, te simți ca o albină dornică să culeagă și să ofere acestei lumi tot ce e mai bun, mai dulce, tot ce este natural și sănătos.
Fericiți sunt tinerii care trăiesc frumos asemenea florilor și totodată știu și să dăruiască flori. Când cineva îți dăruiește o floare, îți îmbrățișează sufletul, ți-l înmiresmează cu parfumul acelei flori, ți-l colorează, ți-l face viu, pentru că te simți iubit. Gestul din spatele micului dar vorbește despre iubire și gingășie, despre delicatețea unui suflet care vrea să-ți înfrumusețeze viața, să o umple de culoarea și mireasma florilor. Acest gest are un singur ecou: ”Ești iubit și prețios în ochii mei”(cf. Is 43,4;In 1 2 3).
Tu când ai dăruit ultima floare?

sursa foto: internet
stefan robu

ENERGIA GENERATĂ, CAUZE,

Admirație, prețiozitate, apreciere, recunoștință, încântare, respect venerație. Ai putea avea aceste sentimente de fiecare dată când îți dorești? Ai putea scoate din fundul pălăriei, asemenea unui magician, admirația sau încântarea? Dar respectul? Te poți uita la ceva - indiferent despre ce este vorba - și să ai pe loc o senzație de căldură și de respect față de acel obiect lipsit de viață?Să fii excitat înseamnă de obicei să fii pregătit pentru o partidă de sex, dar nu despre asta voi vorbi aici.  Noul nostru tip de încântare este o trecere intenționată și conștientă a propriului eu către o frecvență mai ridicată care să ne facă să vibrăm chiar acum... de fiecare dată când este nevoie... tot timpul ... cât de des posibil... oră de oră chiar sau oricând este cazul! 
Dacă nu înveți să îți ridici frecvența tot timpul, nu ai nici cea mai mică șansă să devii un creator deliberat. Ceea ce, din nefericire, înseamnă că vei rămâne pentru totdeauna un creator obișnuit.
De vreme ce bazele schimbării frecvențelor nu a fost niciodată o materie care să se studieze la scoală, a devenit o abilitate pe care trebuie să o deprindem pe cont propriu.La urma urmei, energia este energie indiferent de cauza care a generat-o.

Arta de a te simți bine nu este chiar același lucru cu a te simți pe deplin împlinit, astfel că va trebui să învățăm chiar acum cum să procedăm. Uneori, pentru această schimbare, avem nevoie de un stimul(mai mic sau mai mare); alteori, poți observa că faci schimbul cât ai ai clipi din ochi. Însă indiferent despre ce este vorba, ideea este să faci această schimbare. Cum? Există trei metode mai importante prin care putem începe să ne simțim mai bine. Prima se referă la faptul că trebuie să te gândești la orice lucru care îți face plăcere. Cea de a doua presupune să stai de vorbă cu tine însuți până când ajungi la o schimbare de vibrație. Cea de a treia, se numește visare cu ochii deschiși, care te va ajuta să îți schimbi chiar acum modul în care vibrezi. Visarea cu ochii deschiși este una dintre cele mai simple și mai rapide modalități de a ne amplifica vibrațiile. Așa cum era de așteptat, diferitele situații presupun tehnici diferite. Uneori va avea succes o anumită abordare,, alteori sunt necesare două sau trei metode care să ne facă să nu mai fim dependenți de emoțiile negative. Unul dintre motivele pentru care tehnica este atât de simplă ar fi acela că o poți folosi imediat. Odată ce s-a activat  - o senzație pe care o poți avea într-o secundă - întregul tău corp va vibra la o frecvență mai mare, și ești deja în armonie cu eul tău. De aceea visarea cu ochii deschiși este atât de amuzantă. Prin intermediul emoției, produci o senzație fizică evidentă, pe care să o folosești pe post de indicator al modificării vibraționale care a avut loc în corpul tău. Întregul proces este foarte, foarte rapid și, gata, te-ai conectat la energia potrivită.

sursa foto: internet
stefan robu

GRATITUDINE ȘI BUCURIE,

Datorită nevoii noastre de siguranță, ne-ar plăcea să fim întotdeauna siguri că împlinim voia lui domnului. Este firesc să avem această dorință și, dacă suntem motivați de o inimă sinceră, de obicei primim lumina care ne descoperă înțelesuri spirituale. Numai că lucrurile nu se petrec  întotdeauna așa. Chiar dacă facem tot ce stă în puterile noastre pentru a afla ce vrea d-zeu de la noi într-o anumită situație(prin rugăciune , meditație, exerciții spirituale), nu întotdeauna ne este dat să aflăm un răspuns clar sau, cel puțin, nu imediat. Asta se întâmplă din două motive: mai întâi, pentru că d-zeu ne consideră maturi și dorește, pur și simplu, ca în anumite situații să hotărâm singuri.. Apoi, există un scop purificator: dacă am fi de fiecare dată siguri că împlinim voia domnului și că suntem pe calea cea bună, am ajunge repede la o concluzie care ar deveni periculoasă și ne-ar conduce spre un orgoliu nemăsurat. Așa, faptul că nu suntem întotdeauna singuri că facem voia divină este o lipsă dureroasă, dar care ne protejează pentru că ne păstrează smeriți, cu măsură, în permanentă căutare, ferindu-ne de gândul că am putea foarte bine să ne bazăm doar pe noi înșine și să ne îndepărtăm de d-zeu.
În astfel de situații este extrem de important să ne spunem următorul lucru: chiar dacă există anumite aspecte ale voinței divine care ne scapă, sunt altele pe care le știm cu certitudine și în care putem investi fără riscul de a ne înșela, putem să ne facem datoria ca ființă și să trăim împlinindu-ne vocația creștină. Uneori cădem într-o greșeală pe care este necesar să o recunoaștem și să o evităm: pentru că uneori nu știm ce să credem referitor la lucruri esențiale ale vieții noastre(de exemplu, alegerea viitoarei profesii sau chiar o hotărâre și mai importantă), ne pierdem timpul bântuiți de întrebări sau ne lăsăm copleșiți de descurajare, ceea ce ne face să nu mai investim în ceea ce știm că vrea d-zeu de la noi în mod obișnuit, adică să ne rugăm, să rămânem încrezători, să-i iubim pe cei apropiați. 
Când nu avem răspunsuri pentru viitor, cel mai bun mijloc de a ne pregăti pentru a le primi este să trăim  prezentul.

Așa cum am spus mai înainte, este bine să ne antrenăm nu numai pentru a suporta lucrurile care nu ne plac, ci, într-un anumit sens, chiar să le alegem, ceea ce nu vrea să spună că trebuie să ne facă plăcere să le provocăm! Este bine doar să le primim cu inimă bună, printr-un act pozitiv al libertății noastre, care să ne facă să trecem - cu cât mai repede, cu atât mai bine! - de la o reacție mai mult  sau mai puțin violentă de dispreț la o consimțire bazată pe încredere în puterea lui d-zeu.
Când suntem stăpâniți de lupte interioare, poate fi de mare folos să medităm. Libertatea noastră are întotdeauna puterea miraculoasă de a face din ceea ce ne este luat( de viață, de evenimente, de ceilalți) ceva ce ni se oferă. Din afară nu se vede diferența, dar în interior totul se transformă, căci destinul devine o alegere liberă, constrângerea - iubire, iar ceea ce am pierdut rodește. Libertatea umană este de o măreție surprinzătoare. Prin libertatea personală, omul nu are puterea de a schimba ceea ce îl înconjoară, dar dispune de facultatea de a da un sens chiar și acolo unde nu există nici unul! 
Nu suntem întotdeauna stăpâni pe traseul vieții noastre, dar putem hotărî asupra sensului pe care i-l dăm. Libertatea de care ne bucurăm face să nu existe nici un eveniment, de nici un fel,  care să nu primească o semnificație pozitivă, care să nu fie expresia iubirii, să nu devină încredere, speranță, ofrandă adusă domnului... Faptele cele mai importante, cele mai roditoare nu sunt atât cele prin care noi transformăm lumea exterioară, cât cele prin care ne modificăm atitudinea interioară, sprijinindu-ne,  în ultimă instanță, pe resursa credinței care ne învață că d-zeu poate, fără excepție, să transforme totul în bine. Este vorba de o mină inepuizabilă, o comoară ce poate fi exploatată la nesfârșit și care face ca în existența noastră să nu mai fie nimic negativ, banal sau indiferent, pentru că, de fapt,  noi dăm la toate sens.
Pozitivul devine motiv de gratitudine și de bucurie, negativul - prilej de credință și de ofrandă adusă lui d-zeu, și astfel, totul se transformă în har divin. Nu vom putea niciodată să-i mulțumim îndeajuns lui d-zeu pentru acest dar atât de prețios: libertatea.

sursa foto: internet
stefan robu

ACŢIUNEA DEVINE BUCURIE,

M-ia luat mult mai mult decât ar fi trebuit să ajung la concluzia că nu ceea ce fac propriu-zis face diferența în viața mea, ci modul în care îmi direcționez energia. Am crezut mereu foarte tare că acțiunea este cuvântul magic, că nu poți obține nimic fără efort și fără osteneală. Adevărul este că indiferent ce am vrea să remediem, toate acele acțiuni disperate pe care le intreprindem vor avea doar un efect foarte mic asupra experienței noastre. Nu contează nici cum facem ceea ce facem sau în ce măsură o facem, nici cât de des, de vreme ce majoritatea acțiunilor sunt inițiate mai degrabă de energia negativă.
Ne confruntăm cu o situație care nu ne place, și în funcție de felul nostru de a fi, facem unul din două lucruri: cedăm în urma resemnării plină de frustrare și ne acceptăm soarta sau încălecăm pe cai mari și galopăm legați la ochi, în căutarea frenetică a unei acțiuni care să ne ajute să corectăm nedreptatea din fața noastră. În fiecare dintre situații, ne facem mai mult rău. Cu toate acestea, creația deliberată se rezumă la eliberarea unui flux de energie pentru a atrage, nu pentru a încerca să schimbăm cursul unui lucru Acest lucru nu funcționează niciodată. Nu poți ajunge în lumea altcuiva decât dacă ai fost invitat din punct de vedere vibrațional, așa cum nimeni nu îți poate invada lumea dacă tu nu i-ai trimis  o invitație vibrațională. În acel moment, în care ne concentrăm cu entuziasm asupra lucrurilor pe care le preferăm în viață, la noi ajung exact mișcările pe care trebuie să le facem, provenite dintr-un loc al inspirației. Acțiunea devine bucurie, ideile abundă. Deschidem forța creativă a vieții și vedem cum înaintăm pas cu pas, mai ușor sau mai greu, către direcția în care vrem să ajungem. Nu mai suntem niște simple persoane care reacționează; am devenit persoane care crează în mod deliberat.


Să recunoaștem, vor exista întotdeauna diferențe, asta însemnând inclusiv lucruri care nu ne plac. Pentru asta trăim și, sincer, asta ne bucură cel mai mult. Dar indiferent cât de dificilă sau fără ieșire pare problema, ea nu merită mai multă atenție decât e cazul, avertizându-ne, de fapt, asupra faptului că ne direcționăm greșit energia.În momentul în care sună un semnal de alarmă ca urmare a unei probleme și ai acea reacție automată de a acționa, liniștește-te pur și simplu și relaxează-te. Acest lucru te va ajuta să te gândești la altceva, ceea ce îți va schimba și sentimentele, dar și modul în care vibrezi, permițând universului și eului tău extins să preia controlul.
Astfel, contrar convingerilor comune, nu trebuie să organizezi totul ca la carte înainte de a-ți permite să te simți bine. Singurul lucru care trebuie să îl faci atunci când ai o problemă este să nu te mai gândești la ea, să nu reacționezi și să găsești o modalitate de a te simți bine.
Nu uita că nevoia de a schimba ceva va duce mereu la transmiterea  unei energii negative, pe care o vei avea și tu. Găsirea unei căi prin care să fii încântat de ceea ce se va schimba va duce la un flux de energie pozitivă, care îți va permite să faci ceea ce vrei. Nu te mai simți tensionat, în schimb, spune-ți ție însuți că, indiferent cât de neplăcute ți se pot părea problemele în acest moment, cu siguranță poți găsi o modalitate de a te simți bine în ciuda a ceea ce se întâmplă.
Vor apărea apoi și răspunsurile și oportunitățile și în scurtă vreme vei descoperi și alte modalități prin care să schimbi situația existentă.
Îndreaptă-ți atenția asupra a ceea ce se poate întâmpla și nu asupra a ceea ce se întâmplă acum și cufundă-te în toate acele sentimente minunate pe care le vei avea atunci când vei ajunge la destinație.

sursa foto: internet
stefan robu

TU DECIZI,

Tot acest proces al creației deliberate este unul deosebit de simplu, dar nu întotdeauna ușor. De fapt, sunt înclinat să spun că e o adevărată pacoste. Dar odată ce ai învățat cum să te concentrezi și să transmiți propria energie sau să vezi care sunt rezultatele, devine foarte ușor. Ei bine, măcar pe aproape. Când lucrurile se înrăutățesc, încercăm să facem tot posibilul să diminuăm pagubele. Suntem setați pe remediere, antrenați să reacționăm la condițiile cu care ne confruntăm. Remedierea înseamnă transmitere de energie negativă. Provocarea constă în a nu ne mai concentra asupra obiectului anxietății sau iritării noastre și în a găsi locul în care ne simțim bine în legătură cu ceea ce ne dorim. Cu alte cuvinte, trebuie să încetăm să remediem și să începem să ne simțim bine. Ai o mulțime de probleme și nici una dintre ele nu te face să te simți bine atunci când te gândești la ele. Dacă te gândești tot timpul la ele, atunci cu siguranță vor deveni și mai mari și mai neplăcute.
Unele condiții negative reprezintă niște probleme serioase, altele simple supărări minore, dar, indiferent despre ce este vorba, sunt atât de dominante și atât de prezente încât le transformăm într-un mod de viață. Cu toate acestea, condițiile negative nu sunt altceva decât rezultatul direcției în care ne-am îndreptat atenția în trecut... și sentimentele... și fluxul de energie. Exact asta reprezintă. Fluxul nostru de energie negativă a fost cauza, iar circumstanțele neplăcute efectul. Tot ceea ce trebuie să faci este să înveți să îți direcționezi diferit energia, fiindcă nimic - nimic - nu ne afectează în viață decât fluxul greșit de energie. Ideea este următoarea: nu trebuie să schimbi un lucru. Trebuie doar să nu te mai concentrezi asupra lui.

Trebuie însă să începi de undeva, iar acel undeva este o decizie care, cumva, îți va schimba punctul de concentrare, făcându-te să îți îndrepți atenția către ceva mult mai plăcut, care îți va direcționa fluxul de energie în direcția corectă. Odată ce nu te mai gândești la un anumit aspect neplăcut ești pregătit să te confrunți cu propriile dorințe și să fii încântat de ele. Nu uita că rapiditatea cu care ți se îndeplinesc dorințele depinde direct de rapiditatea cu care îți poți schimba punctul de concentrare care te ține blocat în vibrațiile negative. Trebuie doar să decizi ceea ce vrei atunci când te confrunți cu o problemă, apoi să apelezi la frecvența stării de bine. Insistă să faci tot ceea ce îți stă în puteri pentru a găsi - și a menține - orice urmă de energie care te face să te simți bine. Și nu uita că orice putere pe care problemele respective o au asupra noastră este chiar cea pe care noi le-o oferim. Indiferent cât de vitrege par condițiile, poți apela întotdeauna la energia tipică stării de bine pentru a le modifica. Dacă poți ști acest lucru din străfundul ființei tale, restul problemei referitoare la crearea deliberată va fi floare la ureche.

sursa foto: internet
stefan robu

RĂUL LIPSIT DE RĂU,

Trebuie să admitem că încercările, situațiile nefericite, oricât de dificile ar fi, nu au numai inconveniente, ci și avantaje.
Primul este acela că ele nu ne împiedică să fim stăpâni pe viața noastră, pe timpul nostru, și ne feresc să ne lăsăm închiși într-un program fix, într-o planificare anume, să ne limităm la propria inteligență.Adevărata închisoare care ne sufocă și de care trebuie neapărat să ne eliberăm suntem noi înșine, cu egoismul și judecata strâmbă specifice.
Cel mai rău lucru care ni s-ar putea întâmpla în viață ar fi ca totul să fie cum vrem noi. Asta ar însemna sfârșitul oricărei evoluții.Ca să putem pătrunde puțin câte puțin în înțelepciunea divină, care este infinit mai frumoasă, mai bogată, mai plină de compasiune decât a noastră, este absolută nevoie ca inteligența noastră de tip uman să fie serios zdruncinată nu spre distrugere, ci spre purificare și înălțare, pentru a o face capabilă să-și depășească propriile limite, dat fiind faptul că ea este întotdeauna marcată, mai mult sau mai puțin conștient, de un oarecare egoism și orgoliu, de lipsa credinței și a iubirii. Trebuie să ne vindecăm mai întâi de încrâncenare, de obiceiul de ai judeca pe ceilalți, de toate relele care există în noi, pentru a putea puțin câte puțin să primim înțelepciunea divină, să ajungem la o înțelegere mult mai largă și la o primenire a ființei noastre. Păcatul înseamnă limitare, în timp ce sfințenia dă aripi spiritului și măreție sufletului.

Când ne găsim într-o situație dificilă, greu de suportat este nu atât suferința, cât faptul că nu știm de ce aceasta ne este dată, căci durerea în sine este uneori mai puțin chinuitoare decât faptul că nu înțelegem sensul ei. Cea mai cumplită încercare este cea la care este supusă inteligența când se lovește de întrebări fără răspuns.. Dimpotrivă, dacă inteligența, este satisfăcută, durerea este mult mai ușor de acceptat și de suportat.
În om există setea de adevăr, nevoia de a înțelege cu ajutorul rațiunii, aspecte care fac parte din demnitatea și măreția sa. Atâta doar trebuie să știm, că nevoia noastră atât de imperioasă de a înțelege totul implică multă ambiție și trebuie purificată pentru că ea poate fi inspirată de motivații mai mult sau mai puțin conștiente care nu sunt întotdeauna juste. Există o dorință de înțelegere sinonimă cu setea de cunoaștere a adevărului cu scopul de a accepta viața și de a o pune în slujba acestuia, dar există, de asemenea, o dorință de înțelegere care implică impunerea voinței. Conform acesteia, a înțelege înseamnă a domina, a controla, a fi stăpân pe situație. Astfel, tot ceea ce apare în noi ca dorință de dominare, instinct de proprietate, poate să alimenteze inconștient această nevoie de a înțelege.
Nevoia de a înțelege poate proveni și dintr-o altă sursă, care nu este nici ea pură: nesiguranța noastră interioară. În acest caz, a înțelege înseamnă să te liniștești, să te simți în siguranță datorită sentimentului că, din moment ce ai pătruns înțelesul, vei fi în măsură să controlezi situația, dar, din păcate, este o siguranță amăgitoare carete poate duce repede spre eșec.

Singura siguranță pe care o putem avea în această viață nu este capacitatea noastră de a controla evenimentele cu ajutorul inteligenței, nici puterea de a face previziuni, ci certitudinea că d-zeu este cu noi permanent, că nu ne va părăsi niciodată și că ne iubește.
În viață există perioade când simțim o nevoie imperioasă să înțelegem ce ni se întâmplă, făcând apel la meditație, rugăciune, sfatul persoanelor avizate, pentru că, grație acestei lumini și analizând ceea ce am înțeles noi înșine, putem progresa.
Să încercăm să înțelegem cu orice preț ne-ar face mai mult rău decât bine, ar spori suferința noastră în loc să o facă mai suportabilă, ne-ar alimenta îndoielile,nesiguranța, temerile, ar spori semnele de întrebare fără să ne ofere răspunsuri mulțumitoare. 
Trebuie să recunoaștem că un efort ce se mulțumește să înfrunte direct o conduită negativă fără a percepe faptul că în spatele acesteia există o anumită așteptare, o anumită nevoie pozitivă, nu va avea sorți de izbândă pe termen lung.


sursa foto: internet
stefan robu