Virtuti

DESPRE  VIRTUTEA  BUNATATII,

Una din operele cele mai frumoase din literatura universala este cartea ''Mizerabilii'' a lui Victor Hugo. Intilnirea dintre Jean Valjean si episcopul Bienvenu este momentul cel mai important din carte. Omul lui d/zeu, desi stia ca cel  care ii cere ospitalitate a fost ocnas, il primeste in casa cu miinile deschise, pentru ca vede in el un fiu a lui d/zeu care sa indepartat de el.  Va fi tocmai bunatatea episcopului cea care il va misca adinc si, in cele din urma, il va ajuta sa/si schimbe viata. La rindul sau, transformat de intilnirea cu acest om  al lui d/zeu, prin bunatatea lui, va edifica in bine, va ajuta alte persoane sa/si traiasca viata intr/un mod diferit. 
Cred ca aceasta intilnire ne poate ajuta sa intelegem si mai bine ca oamenii nu se schimba cu forta, reprosindu/le greselile si limitele in fata, certindu/i ori fiind duri cu ei, ci doar daca intilnesc bunatate si iubire neconditionata.
Aceasta este o lectie pe care nu trebuie sa o uitam intru/cit uneori, la suparare, ne ia gura pe dinainte si vrem sa/i schimbam pe cei care nu se comporta bine, sau cum vrem noi, enumerindu/le greselile si defectele ori pedepsindu/i cu privirea. 
Daca procedam astfel, nu vom ajuta persoanele sa se  schimbe in bine. 
Sa ne aducem aminte ca doar atunci cind intilnim persoane care tin la noi asa cum sintem, ele ne ajuta sa ne schimbam in bine.
Tocmai pentru ca realizam ca ne vor binele, cind ne vor corecta, cind ne vor spune anumite lucruri spre binele nostru, mai ales ca stiu cum sa spuna si cind sa spuna, vom primi si accepta ceea ce ei ne spun. 
Si d/zeu ne schimba inima privindu/ne cum nimeni nu ne priveste si iubindu/ne neconditionat.
Ajunge sa privim la femeia pacatoasa, la vamesul Zaheu, si la tilharul rastignit la dreapta lui Isus, pentru a realiza ca aceste persoane se schimba pentru ca intilnesc bunatatea si iubirea sa nemarginita, ce le vine in intimpinare printr/o privire diferita si un cuvint mintuitor. 
Domnul sa ne dea si noua priviri si cuvinte pline de bunatate, pentru ca prin noi sa/i ajute pe ceilalti sa se schimbe.
O  DUMINICA  CU  MULT  HAR  DIVIN  VA  DORESC!
CU  MULT  DRAG!

Urcus spre Inviere,

        URCUS  SPRE  INVIERE,
                                      gheorghe  simion
Drumul crucii
trece prin sufletul omului
fara sa atinga inima obosita a omenirii
golita fiind de orice rivnire
precum pavata cu bune intentii
e calea pustiirii de sine.

La ceas de asfintire
in cumpanire fiindu/ne firea si clipa
in crugul grelei vesnicii
ne trezim deodata
in raza orbitoarei lumini
incit ni se ia chipul
si de la sine se rasfringe
in fiecare din noi
arhechipul uimitoarei clipiri
cit ai rosti;

Doamne, Doamne!
Nu ma uita, Tu, pe mine
cum se pierde insul in multime
cum se ascunde viata/n  strainime
cum se oglindeste Treimea in Unime
cum Fiul isi aminteste de Parinte
si se intoarce acasa
pe calea strimtorata/n desfrunzire.

Unde e un suflet
e si o zidire
acolo ne asteapta/n agonie
de/o vesnicie Fiul spre jertfire
cind toate ca un semn ni se arata
e drumul viu al crucii
care nu se/nvata
precum in iubire
e calea luminata
fara de capat sau de incepatura
e doar cuvintul viu
scriindu/ne/n tacere
numele/n faptura.

Jertfire e sa nu ramii doar in pornire
cum e turma fara de pastor
si umbra sufletului in ratacire.
Drumul Crucii
e cale fara de scapare
cum saminta doar prin moarte devine floare
cum intregul  se rasfringe in  parte
mai presus de moarte
e doar iubirea
nici soapta, nici ispitire
nici fosnet, nici zumzet
ci doar adiere de suflet
inseninindu/ne chipul
inmiresmat de Duhul Sfint la Inviere.


O   SEARA   FRUMOASA   TUTUROR!
CU   MULT   DRAG!

IERTAREA,

           IERTAREA,
Gestul  suprem de iubire fata de aproapele,

A ierta, a darui, a manifesta intelegere si acceptare fata de cel de linga tine, sint diverse ipostaze in care ne putem afla  si in care putem experimenta, in modul cel mai pur si mai profund, iubirea neconditionata, trairea empatica alaturi de celalalt, desprinderea de lumea materiala, efemera si inaltarea spre imaterialul transcendent, infinit, divin in care ne simtim liberi si fericiti cu adevarat. Iertarea poate fi abordata din cel putin doua perspective; o perspectiva psihologica, analizata fenomenologic, obiectiv, cu efecte in calitatea si confortul psihologic al individului, consecutive actului iertarii si o perspectiva morala si religioasa, cind iertarea se incorporeaza in constiinta morala si devine o realitate personala, vie, palpabila, vibrind de constiinta infinitei dreptati divine si stapinita de miracolul viu al iubirii(in aceasta ipostaza iertarea devine un efort constant de armonizare a vietii cu gindirea, a constiintei morale cu faptele de fiecare zi si cu responsabilitatile pe care le implica si pe care ni le asumam). Se vorbeste despre mai multe feluri de iertare;
-iertarea celor care ti/au gresit,
-iertarea de sine,
iertarea celor fata  de care ai gresit,
iertarea divina etc.
Unii vad in iertare un act de mindrie, de superioritate, pentru ca atunci cind iarta pe cineva simt un fel de putere asupra lui, in sensul ca il pot judeca, evidentiind astfel greseala,urmind apoi gestul de clementa care le da o anumita stare de satisfactie. Altii spun ca de fapt nu avem ce sa iertam pentru ca in esenta nimeni nu ne greseste cu adevarat, iar atunci cind spunem ca cineva ne greseste este de fapt o reprezentare a noastra interpretata prin prisma normelor sociale acceptate de fiecare dintre noi sau a convingerilor si valorilor morale la care ne raportam, diferite de normele si valorile celor despre care spunem ca ne gresesc(spre exemplu, atunci cind cineva flamind ne fura din rezervele de hrana, cind cineva se simte amenintat si riposteaza cu violenta sa se apere etc.).
Iertarea este asociata si cu gestul de a darui; iertarea cuiva presupune daruire, ambele sustinute de  iubirea autentica.. Atunci cind ierti, implicit (te) daruiesti, iar celalalt primeste iertarea ta ca pe o dovada a iubirii, chiar si atunci  cind (ne) greseste.  Cel mai bun exemplu ni/l ofera Isus care pentru iertarea noastra ni sa daruit pe sine in mai multe ipostaze a vietii sale, incepind cu nasterea  si culminind cu jertfa Sa  suprema pe cruce, dovedind ca; ''iubindu/i pe ai sai, pina la sfirsit  i/a iubit.'' Iar daca ne intoarcem la cuvintele lui, ''a ierta de 70 de ori  cite 7'',  inseamna tot atitea ocazii de a primi si a da, de a participa constient, printr/o alegere deliberata si asumata, la curgerea fireasca a darului vietii.
Analizind lucrurile dintr/o alta perspectiva, iertarea este un dar pe care ti/l faci mai intii tie insuti si nu celuilalt, este ceva ce are legatura cu interiorul tau si nu cu exteriorul; lipsa capacitatii de a ierta, te tine blocat in trecut, fara a avea libertatea de a decide cu detasare pentru prezent si viitor.
MOMENTUL  ADEVARULUI; Ce va determina sa iertati celor ce va gresesc?
Cautati iertarea celor din jur atunci cind  le/ati gresit?
Aveti disponibilitatea de a ierta in orice imprejurare sau doar in anumite situatii?
Aveti tendinta de a/i judeca cu usurinta pe cei din jur?
EPILOG;
Iertarea nu este un simplu act de vointa, ci un proces complex care presupune implicarea intregii fiinte si a tuturor puterilor noastre sufletesti; inima, inteligenta, vopinta. iertarea se daruieste, se cere, dar nu se pretinde.
MAHATMA GANDHI spunea ca; '' cei slabi nu pot niciodata sa ierte, iertarea este atributul celor puternici,'' iar Napoleon Bonaparte ca ''iertarea inseamna a te ridica mai presus decit cei ce te/au insultat.''
In concluzie, nu merita sa/ti irosesti bucuria de a trai daca stii sa/ti ceri iertare si sa ierti...
Numai asa... daruind vei dobindi!
O  SEARA   FRUMOASA  TUTUROR  DRAGI  PRIETENI!
CU   MULT   DRAG!

Virtuti

DESPRE  RECUNOSTINTA,

A fi recunoscator pentru ceea ce primesti, a spune cuiva ''multumesc''din toata inima e un lucru din ce in ce mai rar. Pare sa intelegem greu ca trebuie sa ne aratam recunostinta, ca semn ca pretuim cele primite de la aproapele nostru.Cita munca de lamurire duc mamele ca sa/si invete copii sa spuna ''multumesc''.Daca stam bine si ne gindim, la fel de zgirciti sintem si in a/i multumi lui d/zeu pentru darurile sale Cine stie cite rugaciuni se inalta zilnic la Cer? Cu toate acestea, realitatea arata ca deseori, dupa ce primim ajutorul  cerut, uitam sa/i multumim. Ne amintim de tristetea lui Isus dupa ce i/a vindecat pe cei zece leprosi, vazind ca doar unul sa intors sa/i multumeasca, in timp ce ceilalti au uitat ce dar imens le/a facut; oare nu sau curatat zece? Unde sint ceilalti noua? Oare de ce ne e asa greu  sa ne aratam recunostinta pentru ceea ce primim? Ce ne lipseste pentru a realiza ca totul este dar? 
Filosoful francez Pascal Bruckner descrie omul de azi ca pe un copil gigant care are doar pretentii fata de ceilalti. Totul se invirte in jurul lui. Crede ca totul i se cuvine.  Este ''orb''. Nu se vede decit pe sine si, ca atare, nu va spune decit foarte rar un ''multumesc'' cuiva. Omul modern are nevoie sa fie vindecat. Dar  poate  ca si noi. Nu vedem ca totul  este dar si ca atare nu ne simtim datori prea mult sa multumim celor din jur si deseori nici lui d/zeu. E nevoie sa/i cerem cu umilinta domnului in rugaciune, asemenea celor doi orbi de la Ierihon; Doamne deschide/ne ochii!''(Mt20,33). Iar domnul ne va deschide ochii, ne va ajuta sa vedem cu ochi noi ca totul este dar, ca tot ce primim este darul sau.Este interesant ca in limba germana verbul ''danken'', care inseamna a multumi, vine de la ''denken,''care inseamna a gindi, a reflecta. Asta inseamna ca, daca vom incepe sa iesim din rutina si sa reflectam in tacere asupra vietii noastre, asupra binelui pe care ni/l fac ceilalti, dar mai ales d/zeu, vom trai cu recunostinta. 
Cind vom reusi sa ne interiorizam, sa stam cu noi, cu domnul in tacere si sa cugetam, atunci nu vom mai avea dificultati in a multumi; nici lui d/zeu si nici aproapelui.
PENTRU  VOI  DRAGI  PRIETENI  CU  MULT  DRAG!

Mireasa a lumii

             MIREASA A LUMII,
 Bucura/te
tu cea blind vestitoare de vesnicie
pina si firea pasnica tresare
si te recunoaste!

Bucura/te
in lumina care ne primeneste
sufletul tau infloreste
ca ninsoarea peste lucruri.

Bucura/te
tu, Mireasa a lumii,
insotita de ingeri si de soapte curgatoare
cimpia cereasca ti se asterne la picioare.

Bucura/te
tu, cea mai pura stare
la care consimte pasarea
in zborul ei spre inceput
cind popoare ratacesc
tacerea mingiie umbrirea ta.
Bucura/te,Mireasa, cuib de frica
iubirea/n lume se/nfiripa
Fiul tau face ca moartea sa fie doar o clipa.
                 CARTEA
                  VIETI
In lumea aceasta toate par a fi la locul lor
in afara de cuvint care isi iese din fire
de cind i s/a amintit intelesul.
In lumea aceasta toate par a fi la locul lor
in afara de rostire cea deopotriva cu privirea in sine.
In lumea aceasta toate par a fi la locul lor
cuvintele rostindu/se in Cartea Vietii
din care D/zeu citeste pe intelesul tuturor.

Virtuti,

DESPRE VEGHE,
A veghea, a trai momentul prezent, a fi constient de ceea ce(ni) se intimpla, nu este deloc usor. Iar asta pentru ca, de obicei, sintem cu gindul fie in trecut, fie in viitor, iar prezentul trece pe linga noi si nu/l traim cu intelepciune.
Oare de cite ori nu ne/a parut rau ca am luat decizii la suparare, ca am actionat pripit, fara sa cerem sfatul celor din jur, ca am gindit gresit sau acuzat pe nedrept unele persoane, ca am facut rau  unuia sau altuia prin cuvintele, pri virea ori atitudinile noastre? Ce nu am face in astfel de momente sa putem da timpul inapoi! Dar trecutul este trecut. Nu se mai poate schimba. In schimb, da,viitorul poate arata altfel, daca vrem sa invatam si sa nu mai repetam toate aceste greseli.Dumnezeu vrea sa ne ajute sa traim diferit existenta noastra care, de altfel, doar in comuniune cu el isi gaseste implinirea.  In fiecare zi vine sa ne caute fie ca este vorba de rugaciune sau de meditatie, vom trai bucuria intilniriicu el si vom deveni, treptat fapturi noi, asemenea lui. La scoala Evangheliei sale vom deprinde un mod nou de a interpreta evenimentele si situatiile vietii, traindule in credinta. Aici von invata sa gindim, sa alegem sa privim, sa vorbim, sa ne comportam altfel cu ceilalti, devenind o binecuvintare pentru ei. Tot la scoala sa, El ne va ajuta sa veghem si sa fim atenti la tot ceea ce ne poate face rau, mai ales pacatul. Vom invata sa avem mai multa grija de sanatatea noastra, fizica si psihica, sa evitam excesele, gasind justa masura  in toate. La fel,tot aici vom intelege cum sa evitam ceea ce poate sa faca rau aproapelui. Sa ne incredintam, asadar, Domnului. Sa ne lasam mereu calauziti de cuvintul sau. El ne va ajuta sa traim o existenta inteleapta, fara regrete.
Din  drag  cu drag  pentru voi  dragi  prieteni! Paste fericit !
HRISTOS A INVIAT!

Idei infinite,

Convingerile,
Tot ce ne afecteaza  procesul de gindire ne afecteaza implicit intreaga viata.Si nimic nu ne afecteaza mai mult procesul de gindire decit convingerile noastre. Convingerile ne  modeleaza intr/o masura atit de mare procesul de gindire,si implicit viata. 
         A gindi inseamna a crede,
Zi si noapte,noi emitem in mod inevitabil ginduri, dar in mod surprinzator, rareori sintem constienti de acestea. Si totusi, atunci cind gindim,noi vizualizam, anticipam, ne asteptam, si in ultima instanta manifestam realitatea pe care o traim. Noi dam inconstient si fara efort viata experientelor noastre, acordind prea putina atentie(sau deloc)gindurilor noastre si mecanismelor noastre de gindire. Si chiar asa este normal sa fie. Lucrul de care ar trebui sa devenim totusi constienti este ca majoritatea gindurilor noastre se repeta zilnic, fiind dinamizate de imaginatia noastra, iar aceste ginduri sint responsabile pentru marea majoritate a experientelor noastre. Cum imi pot directiona cel mai bine fluxul nenumaratelor ginduri pe care le emit zilnic pentru ca acestea sa lucreze in favoarea mea, pentru indeplinirea nevoilor si dorintelor mele? Foarte simplu! Prin alinierea convingerilor tale la viata pe care o visezi.Omul gindeste intotdeauna ceea ce crede.Cu alte cuvinte, daca doresti sa iti controlezi gindurile si imaginatia, si implicit viata si destinul, tu trebuie sa incepi  sa iti controlezi convingerile. Daca vei avea grija ca aceste convingeri referitoare la realitate si la locul tau in ea  sa fie aliniate cu visele tale,poti fi sigur ca vei emite intotdeauna ginduri''bune'', in mod normal si automat, inclusiv atunci cind nu esti atent la ceea ce gindesti. La rindul lor,aceste ginduri se vor transforma in obiectele, fiintele si evenimentele pe care le vei atrage in viata ta.
                                      A  crede  inseamna  a  gindi,
Ce sint de fapt convingerile?
Spre exemplu, daca esti convins ca viata este grea, ea chiar devine grea pentru tine. Ea nu a fost grea de la inceput, ci doar dupa ce ai inceput sa ti/o imaginezi ca atare. In timp, tu ai renuntat sa mai consideri aceasta observatie o simpla''opinie personala'' si ai inceput sa o privesti ca pe o ''realitate''. Asa se nasc convingerile.Orice om are mii de convingeri personale. Desi nu toate sint dezirabile, ele devin politistii gindurilor sale,creind reguli extrem de rigide pe care acesta trebuie sa le respecte. De fapt, in afara unei liste foarte scurte cu principii absolute ale vietii, aceasta aproape ca nu respecta alte reguli.
Iata citeva dintre aceste principii sau adevaruri absolute deduse de mine  din propriile observatii si din experientele mele de viata;
-noi sintem cu totii una(una cu d/zeu, cu creatia,divini,interdependenti).Nimic nu poate exista in afara lui d/zeu.
-gindurile se transforma intotdeauna in realitate(noi sintem creatorii lor).Fiind una cu d/zeu,conform adevarului,gindurile noastre dispun de o energie si de o ''forta vitala''personala. Ele sint ''vii'', constiente si active.Si totusi, gindurile noastre sint inzestrate cu o constiinta personala, cu caracteristici si proprietati specifice constiintei.
-viata(constiinta, d/zeu, energia, noi insine)este eterna.Noi sintem creatorii acestei dimensiuni iluzorii a timpului. De aceea, este evident ca noi trebuie sa fi existat''inaintea'' ei si ca vom continua sa existam inclusiv''dupa''ea.  
-nu exista altceva decit iubirea(nu exista decit un singur d/zeu). Acest adevar este similar sau chiar identic cu primul(din aceasta lista),dar ne permite sa facem cunostinta cu conceptul de iubire. Motivatia oricarei realitati trebuie sa fie o ipostaza a iubirii, mai exact iubirea divina, ce depaseste cu mult tot ce ne putem imagina noi in raport  cu iubirea noastra umana. Tinind cont de faptul ca sintem una cu d/zeu, cu energia pura, ca sintem eterni si ca traim intr/o lume de vis creata de noi insine,noi ne vom intoarce intotdeauna la sursa noastra divina,, mai intelepti,mai integri,mai bogati in experienta si mai puternici.Mai doresc sa subliniez ca din toate adevarurile exprimate mai sus, singurul care  are o componenta variabila este cel referitor la capacitatea gindurilor de a se transforma in realitate.Aceste adevaruri sint absolute. Pentru a/ti controla gindurile si imaginatia, si implicit viata si destinul, trebuie sa inveti mai intii sa iti controlezi propriile convingeri.
Aceste adevaruri fac ca noi sa fim nelimitati din toate punctele de vedere, cu exceptia celui in care noi insine credem contrariul, impunindu/ne singuri reguli, limitari si conditii. Partea cea mai inselatoare a convingerilor este ca acestea ne limiteaza-fara ca noi sa ne dam seama-gindurile pe care''ne permitem''singuri sa le emitem,si implicit pe care le putem manifesta in viata noastra.Cu alte cuvinte,convingerile tale actioneaza ca niste filtre pri care trebuie sa treaca gindurile tale. Din pacate, aceste filtre sint invizibile. Din fericire,ele pot fi(re)cunoscute.
Convingerile prevaleaza intotdeauna. Atit timp cit convingerile noastre sint aliniate cu visele noastre, ele ne sint de mare folos.In caz contrar insa, avem o mare problema! Convingerile creeaza o matrice care sorteaza,aranjeaza si proceseaza gindurile noastre,la modul sistematic si fara discernamint, generind astfel un mecanism de acordare a permisiunii de a gindi sau de a nu gindi anumite lucruri.Pe de alta parte, daca iti stabilesti obiective prea marunte, care nu te inspira, risti ca procesul de vizualizare sa nu fie dublat de emotii.
Convingerile conduc la emotii,iar emotiile conduc la accelerarea procesului de manifestare.Convingerile stirnesc intotdeauna emotii puternice, care,dinamizeaza enorm gindurile.
Atunci cind crezi cu toata convingerea in ceva (bun sau rau), tu te gindesti tot timpul la el. Datorita acestor ginduri repetitive,iti imaginezi fara sa vrei bucuria sau durerea asociate cu ele,creindu/ti la nivel mental imagini emotionale aproape reale.Mai devreme sau mai tirziu, in cazul in care convingerile tale sint suficient de puternice,tu vei incepe sa te pregatesti inclusiv la nivel fizic pentru manifestarea gindurilor asociate cu ele, fara macar sa observi acest lucru.Daca vei deveni insa mai constient de acest mecanism miraculos al manifestarii in planul creatiei materiale, tu iti vei alege cu mai multa grija gindurile pe care le vei emite,stiind ca acestea reprezinta viitorul tau.
Tu esti un artist care nu doarme niciodata, rearanjind incontinuu, chiar daca inconstient, imaginile de pe pinza vietii tale cu pensula gindurilor tale. Picturile tale pot fi geniale sau haotice, in functie de convingerile tale. Daca devii constient de acest mecanism, tu capeti automat avantajul de a/l putea folosi in directia dorita de tine.
Manifestarea gindurilor in realitatea fizica nu este ceva nou, dar adevarata magie incepe atunci cind cineva are curajul sa viseze,sa se gindeasca la ceva complet nou, sa isi stabileasca obiective care la ora actuala par foarte departe de posibilitatile sale imediate si sa aiba indrazneala de a crede ca se vor indeplini si sa ai curajul de a visa.
VA  DORESC  O  SEARA  FRUMOASA  PLINA  DE  BUCURII   IAR  ZILELE  RAMASE  DIN  ACEASTA  SAPTAMINA  SA  VA  FIE  LUMINATE  DE  SUFLUL  SARBATORILOR  PASCALE!
CU  MULT  DRAG!