Însă poetul englez Matthew Arnold descoperă atât în tineri, cât și în cei în vârstă un fir interior comun: „Un singur lucru este dat în comun tinerilor și celor în vârstă: a fi nemulțumiți”. Tinerii sunt nemulțumiți, pentru că nu reușesc să aibă repede ceea ce își doresc, să împlinească așteptările lor și să își realizeze visurile. Cei mai în vârstă sunt nemulțumiți pentru că nu îi așteaptă decât zile gri și un sfârșit iminent. Tinerii se încredințează unui viitor încă inexistent, cei în vârstă se agață de amintirile unui trecut dispărut. „Cei în vârstă se repetă și cei tineri nu au nimic de zis; plictiseala este reciprocă, continuă în această notă pesimistă scriitorul francez Jacques Bainville. Pentru un creștin lucrurile nu pot sta așa! Cu atât mai puțin pentru un tânăr!
Plictiseala este zona unde dorința și frica se întâlnesc. La prima vedere, plictiseala pare să fie o stare de lipsă de chef, de letargie, de apatie. De fapt, plictiseala este produsul unei lupte dintre dorință și frică, un fel de „aș dori, însă îmi este frică.” Este un blocaj, o dorință suspendată din cauza fricii. Este, de exemplu, ca atunci când merg la un film la cinema, însă îmi dau seama că filmul nu îmi place; nu îndrăznesc să părăsesc sala din diferite motive și, atunci, mă plictisesc. Plictiseala este rezultatul unui mic conflict interior: dorința de a părăsi acel loc este împedicată de o teamă, de a nu mă face de rușine, de a nu-i supăra pe ceilalți.
Poate cele mai bune direcții pentru a învinge plictiseala sunt concentrate în cuvintele; „ tinerilor, nu renunțați la ceea ce este mai bun din tinerețea voastră, nu priviți viața de la balcon! Nu confundați fericirea cu o canapea și nu petreceți toată viața voastră în fața unui ecran. Nici nu vă reduceți la spectacolul trist al unui vehicul abandonat.. Nu fiți automobile parcate, mai degrabă lăsați să îmbobocească visurile și luați decizii. Riscați, chiar dacă veți greși . Nu supravețuiți cu sufletul anesteziat și nu priviți lumea ca și cum ați fi turiști. Faceți-vă auziți! Alungați fricile care vă paralizează, pentru a nu deveni tineri mumificați. Trăiți! Dedicați-vă pentru ceea ce este mai bun din viață! Deschideți ușile cuștii și zburați! Vă rog, nu ieșiți la pensie înainte de vreme.”
Un alt îndemn plin de înțelepciune pentru a alunga monotonia și indiferența găsim în cuvintele care au valoare de document: Visurile cele mai frumoase se cuceresc cu speranță, răbdare și angajare, renunțând la grabă. În același timp, nu trebuie să ne blocăm din cauza nesiguranței, nu trebuie să ne fie frică să riscăm și să comitem greșeli. Mai degrabă trebuie să ne fie frică să trăim paralizați, ca morții vii, reduși la subiecți care nu trăiesc, pentru că nu vor să riște, pentru că nu duc înainte angajamentele lor sau le este frică să greșească. Chiar dacă greșești, vei putea mereu să ridici din nou capul și să reîncepi, pentru că nimeni nu are dreptul să-ți fure speranța.”
Singura șansă de a scăpa din mrejele plictiselii este aceea de a da aripi visurilor pe care Dumnezeu le-a pus în inima ta.
sursa foto: internet
Ștefan Robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu