În principiu, viața este simplă. Toată varietatea, pe care o noi o numim viață, se bazează exlusiv pe acea particulă uluitor de mică, și de aceea invizibilă, care este energia iubirii. Aceasta este energia sensului vieții, sau existenței. Într-un cuvânt - energia gândului. Viața omului nu este altceva decât căutarea sensului vieții. Fericirea înseamnă că sensul vieții a fost găsit, a fost găsită iubirea. În felul acesta, energia gândului este materială, dar, întru-cât ea nu poate fi văzută cu ochiul, a fost considerată până acum ca fiind imaterială. Taina rîmâne taină până se dezleagă misterul. Minunile rămân minuni până când pătrundem în esența lor. Puțin câte puțin se clarifică și esența invizibilă, subtilă a bolilor, iar vindecarea lor cu ajutorul gândurilor capătă logică. Cum se spune, timpul aranjează totul. Deocamdată știm că teoria precede practica.
Orice om trimite prin gândul lui energia din care el este format. Orice om produce schimbări în el însuși, dar nu știe să le vadă și nu îndrăznește să creadă în ele. Gândul acționează ca o găleată de apă aruncată pe niște pietre încinse. Imediat omul înțelege că gândul lui a fost urmat de o faptă pe măsură. Este bine când oamenii conștientizează acest lucru și nu mai repetă aceleași greșeli. În esență, gândul acționează încetul cu încetul și de aceea ne îndoim de materialitatea lui. Caracterul unui om reprezintă un ansamblu de idei constante, specifice pentru fiecare, ansamblu considerat invariabil și, dacă se repetă continuu aceleași gânduri, din firicele de nisip poate crește un munte. Cât de mare este muntele și cât de specific este el pentru persoana respectivă, atât de gravă și de specifică este și boala lui.
A vindeca cu ajutorul gândului echivalează cu a căra fir cu fir acest munte. Modul de gândire poate să și-l schimbe numai omul însuși. Fac excepție copiii mici care nu au o gândire independentă - universul gândurilor lor și viața lor sunt formate de către mamă. Schimbarea universului de gândire este numită schimbarea de sine. Chipurile, ar fi cea mai mare și mai grea schimbare. Eu nu aș spune așa deoarece eu încerc nu să schimb, ci să mă schimb.Una peste alta, viața omului este o lecție și noi venim de bunăvoie pe această lume pentru a o învăța. Lecția de viață este timpul în care ne cunoaștem sentimentele. Celui ce nu înțelege legile vieții, îi va fi întradevăr greu să iubească necondiționat, deși inima lui îi spune că așa trebuie. Legile vieții sunt simple:
1-tot ce există înseamnă D-zeu... el este acea unitate supremă care din minuscule particule de energie formează o varietate de structuri aflate în permanentă schimbare. 2 tot ce există cuprinde Trinitatea divină: spirit, suflet și corp. 3Omul este singura creatură gânditoare de pe pământ. 4 natura este chiar D-zeu. 5 părerea este o presupunere în care omul vrea să creadă. 6 totul începe de la gând. 7viața omului este învățătură. 8 se poate învăța din propriile greșeli. 9 tot ce face omul aparține veșniciei. 10 noi suntem legați de tot ce am făcut prin fire energetice invizibile. 11în afară de D-zeu nu există nimic. Așadar, pe lume nu există spirit malefic sau rău. Noi ne creăm iadul în inima noastră, acolo unde ar trebui să se afle iubirea. Cel mai important lucru este să iubești.
sursa foto: internet
Ștefan Robu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu