NUNTA

Cind ne/am luat, copila mea
Era singura cu ea.
Dar aflasem prin vecine
Neamuri ca/ar avea putine,
Si ca totii ei putini
Pribegeau printre streini.

Tatalui ii zice soare
Ratacind peste hotare.
Luna, dupa cum o cheama,
Ii era miresii mama.
Mester el si ea maiastra
Scoborau pe cale/albastra
Sa o vada pe fereastra,
Ziua /ntreaga, noaptea toata
Tot cu gindul dupa fata,
S/o vada macar o data.

Fratii ei, cei doi luceferi
Atintiti, vioi si teferi,
I se lasa/n fir cind coase
La naframa de matase.

Varul ei, ivit in zare/i
Vizitiu la carul mare
Si/umbla/n cer dupa margele.
Sumedenii, mii de stele,
Cu a noptii paparuda
Trec prin lac si nu se uda.
Nasii nuferi fac minuni,
Rotogoale de pauni.

Strabunice despletite,
Niste salcii si rachite.
O ceruse de sotie,
De la trestii o solie,
Ca de mare/mparatie,
Feti inalti, cu suliti lungi,
Cu sageata sa/i ajungi.

Zestrea/i fuse/o legatura
Cu merinde pentru gura
Si/alte lucruri in bazma,
Secera si o cazma,
O bondita si/o naframa
Si un talger de arama
Cu care/o/nzestrase luna,
Sa o aiba/ntotdeauna.
Si/i vad, parca fu acus,
Giuvaier un carabus,
Prins in par,
Intradevar.

Insa/n sin tinea inchis
Un hrisov, scris si subscris
Pe o pieple de vultur,
Cu peceti jur imprejur.

De ce, fata, nu/mi spusesi,
Ca esti spita de razes?